106 ani de la MAREA UNIRE

UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA

Transilvania a fost a treia provincie care s-a unit cu patria-mamă. Unirea Transilvaniei cu România de la 1 decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al istoriei României şi totodată realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii.

La încheierea Primului Război Mondial, în contextul prăbuşirii Dublei Monarhii, Ungaria îşi proclamă independenţa, incluzând în teritoriul său şi Transilvania. În aceste condiţii, fruntaşii Partidului Naţional Român şi românii din Partidul Social Democrat înfiinţează Consiliul Naţional Român la Arad la data de 3 noiembrie 1918. La data de 13 noiembrie 1918, la Belgrad, guvernul Ungariei semnează armistiţiul cu Antanta, fixând o linie de demarcaţie, care lăsa sub controlul Ungariei nordul şi centrul Transilvaniei, iar Banatul sub controlul Serbiei. În aceste condiţii, românii organizează la data de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918 o Adunare Naţională la Alba Iulia la care desemnează 1228 delegaţi.

Alba Iulia fusese aleasă de către Consiliul Naţional Român Central, pentru a adăposti între zidurile ei pe reprezentanţii poporului românesc din Transilvania, în cea mai mare zi din istoria acestui popor, pentru două pricini. La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, biruitor la Selimbăr, îşi făcuse intrarea triumfală în Alba Iulia în fruntea unui alai măreţ. Ea a fost Capitala strălucitului domn în timpul scurt cât el reuşise să săvârşească cea dintâi unire a Ţărilor Române. La 1784, pe acelaşi platou al Cetăţii, marii mucenici ai neamului, Horia şi Cloşca, sufereau supliciul frângerii pe roată, pentru că avuseră curajul să ceară o viaţă mai bună pentru neamul lor.

Amândouă aceste date istorice erau adânc săpate în inimile românilor. Erau două etape importante în drumul greu spre mântuire. Duhurile marilor înaintaşi şi mucenici ai libertăţii şi unirii românilor vor lumina gândurile celor strânşi aici si-i vor face vrednici de înalta lor chemare.

Pregătirea politică a Adunării a întâmpinat dificultăţi. Şedinţele preparatoare din cele două zile, care au precedat Adunarea, au fost foarte însufleţite. Discutându-se textul Rezoluţiei Unirii, redactat de Vasile Goldiş, unii susţineau ca Unirea să se facă pe baza proclamării autonomiei Ardealului. Tineretul, la care se adăugaseră şi delegaţii sosiţi din Bucovina şi Basarabia, susţineau unirea fără condiţii. Socialiştii, lucrând sub influenţa Budapestei, cereau republica şi-şi exprimau temerea de stările politice din vechiul Regat al României. În cele din urmă s-a stabilit o înţelegere, renunţându-se la toate părţile la punctele de vedere prea intransigente şi adoptându-se formula unei autonomii provizorii. Iuliu Maniu a explicat că e necesară o epocă de tranziţie, deoarece “nu se poate ca într-o singură zi, sau într-o singură oră, sau într-un moment dat, să punem la o parte o stare de lucruri veche şi să înfăptuim una nouă”. Deci, nu e vorba de a pune condiţii la Unire, ci a constata necesitatea unei epoci de tranziţie.

Adunarea de la Alba Iulia s-a ţinut într-o atmosferă sărbătorească. Au venit 1228 de delegaţi oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate româneşti, apoi episcopii, delegaţii consilierilor, ai societăţilor culturale româneşti, ai şcolilor medii şi institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriaşi, ai organizaţiilor militare şi ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele şi toate ramurile de activitate românească erau reprezentate.

Dar pe lângă delegaţii oficiali, ceea ce dădea Adunării înfăţişarea unui mare plebiscit popular, era afluenţa poporului. Din toate unghiurile ţărilor române de peste Carpaţi, sosea poporul cu trenul, cu căruţele, călări, pe jos, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ţinuturilor, în cântări şi plini de bucurie. Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în această zi spre a fi de faţă la actul cel mai măreţ al istoriei românilor. Spectacol simbolic şi instructiv: cortegiile entuziaste ale românilor ce umpleau drumurile spre Alba Iulia se încrucişau cu coloanele armatei Mackensen care, umilite şi descurajate, se scurgeau pe căile înfrângerii spre Germania.

Mulţimea imensă urcă drumul spre Cetăţuie printre şirurile de ţărani români înveşmântaţi în sumanele de pătură albă şi cu căciulile oştenilor lui Mihai Viteazul. Pe porţile cetăţuii, despuiate de pajurile nemţeşti, fâlfâie Tricolorul român. Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul şi se adună pe Câmpul lui Horea. De pe opt tribune, cuvântătorii explică poporului măreţia vremurilor pe care le trăiesc.

În acest timp, în sala Cazinei militare, delegaţii ţin adunarea. Pe podium, între steagurile tuturor naţiunilor aliate, care au contribuit cu sacrificiile lor de sânge la desăvârşirea acestui act măreţ, iau loc fruntaşii vieţii politice şi intelectuale a românilor şi delegaţii Bucovinei şi Basarabiei, care au ţinut să aducă salutul ţărilor surori, intrate mai dinainte în marea familie a statului român.

Într-o atmosferă înălţătoare, în mijlocul aprobărilor unanime şi a unui entuziasm fără margini, Ştefan Cicio Pop arată împrejurările care au adus ziua de astăzi, Vasile Goldiş expune trecutul plin de suferinţe şi de glorie al naţiunii române de pretutindeni şi necesitate Unirii, Iuliu Maniu explică împrejurările în care se înfăptuieşte Unirea , iar socialistul Jumanca aduce adeziunea la Unire a muncitorimii române, care se simte una cu întreg neamul românesc.

Rezoluţia Unirii e citită de Vasile Goldiş: “Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre.”

Restul rezoluţiei cuprinde programul de aplicaţie: autonomia provizorie a teritoriilor până la întrunirea Constituantei, deplină libertate naţională pentru popoarele conlocuitoare, deplina libertate confesională, înfăptuirea unui regim curat democratic pe toate terenurile vieţii publice, reforma agrară radicală, legislaţie de ocrotire a muncitorimii industriale. Adunarea naţională doreşte ca Congresul de pace să asigure dreptatea şi libertatea atât pentru naţiunile mari cât şi pentru cele mici şi să elimine războiul ca mijloc pentru reglementarea raporturilor internaţionale. Ea salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi din jugul monarhiei austro-ungare, pe naţiunile eliberate cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă şi ruteană, se închină cu smerenie înaintea acelor bravi români care şi-au vărsat sângele în acest război pentru libertatea şi unitatea naţiunii române, şi în sfârşit exprimă mulţumirea şi admiraţia sa tuturor puterilor aliate care, prin luptele purtate împotriva duşmanului au scăpat civilizaţia din ghearele barbariei.

La ceasurile 12 din ziua de 1 decembrie, prin votarea unanimă a rezoluţiei, Unirea Transilvaniei cu România era săvârşită!

Delegaţii participante la Marea Adunare de la Alba Iulia

 

DECLARAŢIA DE LA ALBA IULIA

La 1 decembrie 1918 Marea Adunare de la Alba Iulia a hotărât Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului la Regatul Român. Această decizie a fost făcută publică prin Declaraţia de la Alba Iulia:

Rezoluţiunea
Adunării Naţionale de la Alba Iulia
din 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918

I. Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre.
II. Adunarea Naţională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.
III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Naţională proclamă următoarele:

1. Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.
5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele şi în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o să poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.
6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

IV. Adunarea Naţională dă expresie dorinţei sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea naţiunilor libere în aşa chip, ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile mari şi mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaţionale.
V. Românii adunaţi în această Adunare Naţională salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi din jugul Monarhiei austro-ungare şi uniţi cu ţara mamă România.
VI. Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea naţiunilor subjugate până aici în Monarhia austro-ungară, anume naţiunile: cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă şi ruteană şi hotărăşte ca acest salut al său să se aducă la cunoştiinţa tuturor acelor naţiuni.
VII. Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind pentru libertatea şi unitatea naţiunii române.
VIII. Adunarea Naţională dă expresiune mulţumirei şi admiraţiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civilizaţiunea de ghiarele barbariei.
IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunei române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, Adunarea Naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român, care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte naţiunea română oricând şi pretutindeni faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispoziţiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii.

  

Episcopul Iuliu Hossu dă citire Declaraţiei de la Alba Iulia

  

Textul declaraţiei

Membrii Marelui Sfat Naţional Român aleşi în Adunarea de la Alba lulia, la 1 decembrie 1918

Membrii Episcopatului:

Ioan I. Popp, episcopul Aradului
Dr. Demetriu Radu, episcop, Oradea Mare
Dr. Miron E. Cristea, episcop, Caransebeş
Valeriu Frenţiu, episcop, Lugoj
Dr. Iuliu Hossu, episcop, Gherla
Dr. Vasile Suciu, prep-vicar-arhiepisc., Blaj
Romul R. Ciorogariu, vicar, Oradea Mare
Romul Marchiş, vicar, Cărei Mari

Membri aleşi:

Dr. Iuliu Maniu, avocat, Blaj
Dr. Ioan Pop, avocat, Alba Iulia
Dr. Laurenţiu Pop, avocat, Abrud
Dr. Dănilă Sabo, avocat, Blaj
Dr. Izidor Marcu, canonic, Blaj
Dr. Alexandru Nicolescu, canonic, Blaj
Ioan Teculescu, protopop, Alba Iulia
Dr. Ioan Marciac, avocat, Alba Iulia
Dr. Emil Pop, avocat, Uioara
Dr. Zaharie Muntean, avocat, Alba Iulia
Dr. Ionel Pop, avocat, Blaj
Dr. Alexandru Fodor, medic, Alba Iulia
Dr. Alexandru Borza, avocat, Abrud
Dr. Gavril Precup, profesor, Blaj
Vasile Goldiş, secretar consistorial, Arad
Dr. Ştefan C. Pop, avocat, Arad
Dr. Ioan Suciu, avocat, Ineu
Dr. Cornel Iancu, avocat, Arad
Dr. Iustin Marşieu, avocat, Arad
Dr. George Popoviciu, avocat, Chişineu
Sava Raicu, director de bancă, Arad
Iuliu Grofşorean, învăţător, Galşa
Dr. Vasile Avramescu, avocat, Maria-Radna
Dr. Romul Veliciu, avocat, Arad
Dr. Emil Monţia, avocat, Şiria
Dr. Sever Miclea, avocat, Arad
Dr. Aurel Gozda, avocat, Buteni
Dr. George Crişan, avocat, Arad
Dr. Mihaiu Mărcuş, avocat, Giula
Dr. Aurel Lazar, avocat, Oradea Mare
Dr. Ioan Ciordaş, avocat, Beiuş
Dr. Iuliu Chiş, avocat, Marghita
Dr. Andreiu Ilea, avocat, Tinca
Petru E. Pap, protopop, Beiuş
Dr. Coriolan Pap, director de bancă, Oradea Mare
Victor Pap, protopop, Holod
Dr. Vasile Chirvai, profesor, Oradea Mare
Dr. Vasile Saftu, protopop, Braşov
Dr. Tiberiu Brediceanu, director de bancă, Braşov
Petru Popoviciu, proprietar, Braşov
Pompiliu Dan, înv., director, Zărneşti
Axente Baciu, profesor, Braşov
Dr. Voicu Niţescu, avocat, Braşov
Dr. Iosif Blaga, director gimnaziu, Braşov
Mihaiu Popoviciu, proprietar, Braşov
Dr. Valeriu Branişte, publicist, Lugoj
Dr. Caius Brediceanu, avocat, Lugoj
Antoniu Mocioni, mare proprietar, Bulci
Ionel Mocioni, mare proprietar, Căpâlnaş
Dr. George Dobrin, avocat, Lugoj
Andreiu Ghidiu, protopop, Caransebeş
Dr. Petru Barbu, profesor, Caransebeş
Dr. Alexandru Coca, avocat, Sasca
Dr. Petru Cornean, avocat, Oraviţa
Dr. Aurel Vălean, avocat, Lugoj
Dr. Mihaiu Gropşian, avocat, Oraviţa
Dr. Ioan Nedelcu, avocat Oraviţa
Dr. Alexandru Morariu, avocat, Caransebeş
Dr. Avram Imbroane, diacon, Lugoj
Uroş Pătean, econom, Nădlac
Dr. Gavril Tripon, avocat, Bistriţa
Dr. Vasile Pahone, avocat, Bistriţa
Dr. Victor Onişor, avocat, Bistriţa
Dr. Laurenţiu Oanea, avocat, Năsăud
Dr. Alexandru Haliţă, avocat, Năsăud
Dr. Augustin Tătar, protopop, Ditrău
Dr. Petru Musca, medic, Ciuc
Dr. Eugen Bran, avocat, Lechinţa
Dr. Emil Haţiegan, judecător, Cluj
Dr. Valentin Poruţiu, avocat, Cluj
Dr. Ilie Dăianu, protopop, Cluj
Ioan Pop, protopop, Morlaca
Dr. Sever Dan, avocat, Mociu
Dr. Andrei Pop, avocat, Huedin
Vasile Coste, învăţător pensionar, Cluj
Nicolae Borzea, protopop, Făgăraş
Dr. Nicolae Şerban, avocat, Făgăraş
Dr. Ariton Pralea, avocat, Şercaia
Dr. Octavian Vasu, avocat, Făgăraş
Vaier Comşa, preot, Copăcel
Dr. Ioan Mihu, mare proprietar, Vinerea
Dr. Aurel Vlad, avocat, Orăştie
Dr. Petru Groza, avocat, Deva
Francisc Hossu-Longhin, avocat, Deva
Vasile Demian, protopop, Brad
Dr. Iustin Pop, avocat, Deva
Dr. Ştefan Rozvan, avocat, Ilia
Dr. Silviu Dragomir, profesor, Sibiu
Dr. Victor Bontescu, avocat, Haţeg
Ioan Moţa, paroh, Orăştie
Vasile C. Osvadă, director de bancă, Hunedoara
Leo Man, egumen, Prislop
Dr. Vasile Chindriş, avocat, Sighet
Ioan Doroş, protopop, Satu-Slatina
Dr. Salvator Jurca, avocat, Sighet
Simeon Balea, preot, Săpânţa
Dr. Vasile Filipciuc, cand. de adv., Petrova
Ionel Comşia, mare comerciant, Sălişte
Dr. Ioan Harşia, avocat, Reghin
Dr. Iosif Popescu, avocat, Reghin
Vasile Suciu, învăţător, Archita
loan Vătăşan, preot, Archita
Nicolae Barbul, proprietar, Mocira
Dr. Ioan Erdelyi, avocat, Budapesta
Zenovie Pâclişan, profesor, Blaj
Dr. Teofil Dragoş, avocat, Baia Mare
Constantin Lucaciu, preot, Dorolţ
Dr. Aurel Nilvan, avocat, Şomcuta Mare
Dr. Ilie Carol Barbul, avocat, Sătmar
George Pop de Băseşti, proprietar, Băseşti
Dr. Coriolan Steer, avocat, Tăşnad
Dr. Cassiu Maniu, avocat, Şimleu
Iuliu Coroian, Şimleu
Dr. Alexandru Aciu, director de bancă, Şimleu
Dr. Victor Deleu, avocat, Şimleu
Traian Trufaş, preot, Zalău
Dr. Augustin Pintea, avocat, Crasna
Dr. Teodor Mihali, avocat, Dej
Dr. Liviu Mişca, avocat, Dej
Dr. Octavian Domide, canonic, Gherla
Dr. Alexandru Vaida-Voevod, proprietar, Olpret
Dr. Pavel Roşea, profesor, Sibiu
Gheorghe Pop, publicist, Sibiu
Dr. Ioan Mezei, avocat, Dej
Andrei Bârseanu, preşedintele Asociaţiunii, Sibiu
Octavian Goga, publicist, Sibiu
Nicolae Ivan, protopop, asesor consistorial, Sibiu
Dr. Nicolae Comşa, medic, Sălişte
Dr. Ioan Lupaş, protopop, Sălişte
Ioan Lăpedatu, director de bancă, Sibiu
Dr. Nicolae Bălan, profesor, Sibiu
Dr. Ioan Broşu, profesor, Sibiu
Dr. Onisifor Ghibu, referent şcolar consistorial, Sibiu
Dr. Ioan Mateiu, referent şcolar consistorial, Sibiu
Octavian Tăslăuanu, publicist, Sibiu
Dr. Constantin Bucşanu, avocat, Sibiu
Victor Tordăşianu, esactor arhidiacon, Sibiu
Dr. Simion Cheţan, avocat, Agnita
Dr. Toma Cornea, avocat, Sighişoara
Aurel Păcală, locotenent-colonel, Şulumberg
George Repede, judecător, Cohalm
Ioan Iosif, profesor, Cohalm
Dr. Romul Boilă, avocat, Diciosânmărtin
Dr. Ilarie Holom, avocat, Ibaşfalău
Emanilu Ungurean, avocat, Timişoara
Avram Corcea, preot, Cuşteiu
Dr. Aurel Novac, avocat, Biserica Albă
Dr. Aurel Cosma, avocat, Timişoara
Dr. Tit Mălaiu, avocat, Biserica Albă
Dr. Victor Mircea, avocat, Ghilad
Dr. Lucian Gheorghevici, avocat, Timişoara
Dr. Aurel Crişan, avocat, Aradu Nou
Dr. Constantin Missici, avocat, Lipova
Dr. Alexandru Marta, jude de tablă, Seghedin
Dr. Ioan Roşu, preot, Ghilad
Dr. Nestor Oprean, avocat, Sânmiclăuşul Mare
Dr. George Miclea, avocat, Alibunar
Dr. Alexandru Birăescu, avocat, Panciova
Ioanichie Neagoe, preot, Petrovaselo
Emil Cormoş Alexandrescu, proprietar M. Oşorheiu
Dr. Vasile Cerghizan, preot, Coc
Dr. Vaier Moldovan, avocat, Turda
Dr. Zosim Chirtop, avocat, Câmpeni
Dr. Ioan Oltean, avocat, Mureş-Luduş
Dr. George Popescu, avocat, Câmpeni
Dr. Remus Furdui, avocat, Abrud
Dr. George Pătăcean, avocat, Turda
Dr. Ioan Boeriu, avocat, Turda
Nicolae Cristea, Sita-Buzău
Ioan Modroiu, preot, Vama Buzău
Xenofon Comşa, Marcoş
George Negoiescu, preot, Vama Buzău
David Păcurar, Alita Mare
Dr. Ioan Doboşi, avocat, Halmi
Dr. Sever Pop de Băseşti, avocat, Halmi
Vasile Ardelean, preot, Veteş
Ioan Montani, publicist, Sibiu
Victor Stanciu, profesor, Arad
Vasile Stoica, profesor, Sibiu
Leo Bohăţiel, inginer, Sibiu
Ioan losif Şchiopul, publicist, Sibiu
Dr. luliu Mezei, director de fabrică, Budapesta
Romul Gândea, profesor, Sibiu
Eugen Goga, publicist, Sibiu
Iosif Ciser, miner, Petroşani
Ioan Mihuţ, cojocar, Budapesta
Ioan Fluieraş, caretaş, Sibiu
Iosif Recean, croitor, Sibiu
Bazil Surdu, căldărar, Sibiu
Petru Bernan, mecanic, Reşiţa
Victor Brătfălean, tipograf, Braşov
Traian Novac, tâmplar, Lugoj
Iosif Jumanca, tipograf, Sibiu
Dr. Eleonora Lemenyi-Rozvan, profesor, Sibiu
Toma Botârlă, cizmar, Ida-Clujului
Achim Zamora, miner, Petroşani
Ioan Ardelean, miner, Lupeni
Toma Ciora, miner, Roşia
Constantin Aflat, econom, Bocşa Montană
George Grădinar, tâmplar, Braşov
Avram Borcuţa, econom, Şicula

Membrii cooptaţi în şedinţa Marelui Sfat ţinută la 30 iulie 1919, în Sibiu

Ţărani:

George Filep, Sântău
Ştefan Boroş, Săcele
George Indre, Vezend
Ion Irimie Dancăş, Răşinari
Ioan Bucur, Turda
Romul Taflan, Beclean
Dimitrie Nica, Moroda
Vasile Leza, Ticvaniul Mare
Ioan Stan Herţa, Sângătin
Mihai Vasiescu, Lipova
Dănilă Vicaş, Tinca, Hususău

Învăţători:

Iuliu Vuia, Caransebeş
Ioan Vidu, Lugoj
Teodor Mureşan, Blaja
Macedon Linu, Năsăud
Alexandru Pop, Gherla
Traian Şuteu, Morlaca
Ştefan Popovici, Braşov
Candid Popa, Sibiu
Teodor Bucurescu, Colosul Mare
George Lipovan, Oraviţa
Dumitru Lăpădat, Sălişte
Pavel Dârlea, Boroşineu
Dumitru Popovici, Arad
Medici:
Dr. Pompiliu Nistor, Zărneşti
Dr. Alexandru Pop, Bistriţa
Dr. Iuliu Moldovan, Sibiu
Ingineri:
Stan Vidrighin, Timişoara
Eugen Muntean, Sibiu
Aurel Stoica, Alba lulia
Diverşi:
P.S. Sa lacob Popa, vicar foraneu, Făgăraş
Petru Poruţ, Sibiu
Parteniu Cosma, director, Sibiu
Ioan Vulcu, comerciant, Orăştie
Dumitru Comşa, profesor, Sibiu
Ilie Câmpean, protopop, Ciugeu-Sân-Micăluş
Cornel Bornean, secretar consistorial, Caransebeş
Constantin Pavel, profesor, Beiuş
Alexandru Ciura, profesor, Blaj
Publicişti:
Ioan Agârbiceanu, Sibiu
Ioan U. Soricu, Sibiu
Artistul:
Zaharia Bârsan, Braşov
Social-democrati români:
Pavel Buciuman, miner, Petroşani
Tiron Albani, secretar, Sibiu
Emil Isac, publicist, Cluj
Valer Roman, Sibiu
Teodor Moga, Sibiu

CONSILIUL DIRIGENT

Consiliul Dirigent a fost guvernul Transilvaniei, organism desemnat pe 2 decembrie 1918 de Marele Sfat Naţional, ales la rândul său de Adunarea de la Alba Iulia. Preşedintele Consiliului Dirigent a fost Iuliu Maniu. Atât sediul Marelui Sfat (adunarea legislativă a Transilvaniei), cât şi cel al Consiliului Dirigent (guvernul Transilvaniei) a fost stabilit la Sibiu.

Consiliul Dirigent a fost alcătuit din 15 membri (10 membri din partea Partidului Naţional Român, doi din partea Partidului Social-Democrat din Transilvania şi 3 independenţi), după cum urmează:

• Iuliu Maniu (PNR), ministru-prezident şi ministru de interne
• Alexandru Vaida-Voievod (PNR), externe
• Ştefan Cicio-Pop (PNR), apărare
• Aurel Vlad (PNR), finanţe
• Vasile Goldiş (PNR), culte şi instrucţiune publică
• Aurel Lazăr (PNR), justiţie
• Ioan Suciu (PNR), organizarea şi pregătirea Constituantei (nu a mai avut loc, din cauza împotrivirii autorităţilor de la Bucureşti)
• Iosif Jumanca (PSDTB), industrie
• Romul Boilă (PNR), comunicaţii
• Emil Haţieganu (PNR), codificare
• Ion Flueraş (PSDTB), sănătate
• Victor Bontescu (indep.), comerţ şi agricultură
• Vasile Lucaciu (indep.), fără portofoliu, cu misiuni în străinătate
• Octavian Goga (indep.), fără portofoliu
• Valeriu Branişte (PNR), fără portofoliu

Pe 24 decembrie 1918 Regele Ferdinand I al României a emis „Decretul de Unire a Transilvaniei cu Vechea Românie”. Serviciile publice au rămas în competenţa Consiliului Dirigent, iar afacerile străine, armata, circulaţia financiară, vămile, împrumuturile publice şi siguranţa generală a statului au trecut în competenţa guvernului central de la Bucureşti. Transilvania urma să fie reprezentată în guvernul central prin miniştri fără portofoliu, pentru fiecare domeniu asupra căruia guvernul regional îşi pierdea competenţa în favoarea guvernului central.

Consiliul Dirigent a procedat pe 25 ianuarie 1919 la reorganizarea administrativă a teritoriilor intracarpatice unite cu România, împărţindu-le în 23 de judeţe. Consiliul Dirigent a numit prefecţi în toate aceste 23 de judeţe, precum şi încă trei prefecţi pe lângă primarii oraşelor Arad, Cluj şi Sibiu.

Consiliul Dirigent a fost dizolvat pe data de 4 aprilie 1920.

LEGE
asupra
UNIREI TRANSILVANIEI, BANATULUI, CRIŞANEI, SĂTMARULUI ŞI MARAMUREŞULUI CU VECHIUL REGAT AL ROMÂNIEI.

ART.UNIC.) Se ratifică, investindu-se cu putere de lege, Decretul-Lege No. 3631 din 11 Decembrie 1918, publicat în Monitorul Oficial No.212 din 13 Decembrie 1918, privitor la unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului cu vechiul Regat al României, în cuprinderea următoare:

F E R D I N A N D  I

PRIN GRAŢIA LUI DUMNEZEU ŞI VOINŢA NAŢIONALĂ

REGE AL ROMÂNIEI

LA TOŢI DE FAŢĂ ŞI VIITORI SĂNĂTATE.

 Asupra raportului Preşedintelui Consiliului Nostru de Miniştri sub No. 2171 din 1918, – Luând act de hotărârea unanimă a Adunarei Naţionale din Alba-Iulia,

AM DECRETAT ŞI DECRETĂM:

 ART.I) Ţinuturile cuprinse în hotărârea Adunarei Naţionale din Alba-Iulia Dela 18 Noiembrie 1918, sunt şi rămân de-a pururea unite cu Regatul României.

ART.II) Preşedintele Consiliului Nostru de Miniştri, este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a Decretului-Lege de faţă.
Dat în Bucureşti la 11 Decembrie 1918.

F E R D I N A N D  I

 

PREŞEDINTELE
CONSILIULUI DE MINIŞTRI
ŞI MINISTRU DE EXTERNE, Ion I.C. Brătianu

Această lege s-a votat de Adunarea Deputaţilor în şedinţa dela 29 Decembrie anul 1919, în unanimitate prin aclamaţiuni.

Această lege s-a votat de Senat în şedinta dela 29 Decembrie anul 1919, în unanimitate prin aclamaţiuni.