În fiecare an, pe 30 august, creştinii ortodocşi îl sărbătoresc pe Sfântul Alexandru, cel supranumit ”protectorul omenirii”. Sfântul Alexandru este unul dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii și un apărător neînfricat al credinței creștine.
Sfântul Alexandru a trăit la începutul secolului al IV-lea, pe vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare și a fost ucenic al Arhiepiscopul Mitrofan al Bizantului. Ierarhul a dus o viață modestă, fără știința cărților însă, datorită virtuțiilor sale a fost considerat îndeajuns de demn încât să îl slujească pe Sfântul Mitrofan, iar apoi să ajungă el însuși Patriarh.
Cine a fost Sfântul Alexandru
Sfantul Alexandru este unul dintre marii cuviosi, cinstiti pentru viata si minunile pe care le-a savarsit. Din pricina varstei inaintate Patriarhul din acea vreme al Constantinopolului, Sfantul Mitrofan, l-a rugat pe Alexandru sa partipe in locul sau la primul Conciliu de la Niceea. Aici Sf. Alexandru a aparat religia si credinta impotriva ereziei lui Arie, care sustinea ca Fiul nu este vesnic, ci a fost creat de Tatal.
Dupa ce s-a incheiat Sinodul, un inger i-a aparut Patriarhului spunandu-i ca cel care va lua scaunul bisericesc va fi Alexandru slujitorul sau. Ajungand Patriarh al Constantinopolului, Sfantul Alexandru, care avea deja aproape 70 de ani a continuat sa apere Credinta Ortodoxa in fata intrigilor lui Arie si a acolitilor sai.
Sfantul Alexandru a trecut la cele vesnice în anul 337, la varsta de 98 de ani.
Numele Alexandru reproduce vechiul nume persan Aleksandros. În Grecia antică, cea mai veche atestare provine din Iliada, Aleksandros fiind un alt nume al lui Pariş, fiul regelui Priam. Femininul Aleksandra apare prima dată în Descrierea Eladei a lui Pausanias, ca supranume pentru Casandra, sora lui Paris. Aleksandros este considerat un nume compus din verbul grecesc alexo – a apăra, a proteja şi andros, formă de genitiv a substantivului aner – bărbat, om, element frecvent în onomastica greacă. Aşadar, semnificaţia numelui Alexandru ar fi care îi apară pe oameni.De aceeaşi popularitate s-a bucurat numele Alexandru şi în Europa apuseana medievală, mai ales datorită lucrării Alexandria sau Romanul lui Alexandru cel Mare, care a fost, timp de secole, operă literară cu cea mai largă răspândire. Scris în secolul al III-lea de un autor necunoscut, în Egiptul ocupat de greci, Romanul lui Alexandru a pătruns în Ţările Române în secolul al XVI-lea. În folclorul românesc, Alexandru este un ideal de vitejie, influenta cărţii resimţindu-se şi în onomastica populară, în care circulă, alături de numele original, şi derivate de la el. În istoria romanilor, Alexandru a fost un nume tradiţional pentru domnitori. Astfel, nu mai puţin de 22 de domni din Ţara Românească şi Moldova au purtat numele Alexandru.
sursa Ziarul Unirea