„Pe 3 august 1601, oastea lui Mihai Viteazul alături de armata generalului Basta învinge forțele lui Sigismund Bathory, principele Transilvaniei și scoate provincia din vestul României de sub suzeranitate turcească „, scrie enciclopedia României.
„În iunie 1601, s-a încercat o rezolvare a conflictului, soldată însă cu refuzul principelui de a părăsi tronul în schimbul Sileziei. La începutul lunii iulie forțele militare ale lui Mihai și cele ale lui Basta au făcut joncțiunea în Moftin. Trupele lui Sigismund, comandate de Ștefan Csáky și Moise Székely, au ajuns la cetatea Șimleul, la 11 iulie, iar principele a cerut un armistițiu de câteva săptămâni pentru a-și putea organiza armata. Aceasta era formată din detașamente de ostași transilvăneni și moldoveni, contingente otomane și tătărești, c. 40 000 de oameni (dintre care 12 000 erau turci și tătari). Se adaugă 45 de piese de artilerie și steaguri care, ulterior au fost adjudecate de trimișii imperiali.
De cealaltă parte, Mihai, susținut financiar de Rudolf al II-lea, și-a constituit o oaste, în majoritate, de mercenari (printre aceștia se numărau și 200 de catafracți silezieni), fiind ajutat de trupe transilvănene, dar și muntene, conduse de banul Mihalcea, în total circa 20.000 de oameni: „Pedeștri erau mii trei, toți înzăuzați. Erau și fevgeresi, patru mii. Spanioli și valani (valoni), cam două mii. Haiduci erau, deosebiți, nouă mii. Serbi și moldovani, alte trei mii. Călări și pedeștri, toate oștile lor, în mii erau douăzeci – asta era toată armata lor” (vistiernicul Stavrinos).
Cartierul general al lui Sigismund a fost amplasat pe cornișa „dealului lui Mihai”, urmând ca atacul să fie deschis de poloni și susținut de artileria plasată în spatele liniei întâi. Încercarea lui Sigismund de a tranșa bătălia în favoarea sa are loc în dimineața zilei de 3/13 august 1601, soldată însă cu o înfrângere.
Bătălia pentru Transilvania trebuia să fie, în concepția lui Mihai, un pas necesar în vederea recuperării tronului muntean (partea de artilerie ce-i revenise ca pradă de război urma să-i mijlocească demersul militar)”