Predica Parintelui Amfilohie la Duminica Sfintilor Români (2005):
Ierom. Grigorie Sandu:
PREDICA LA DUMINICA SFINTILOR ROMANI
(Predica rostita in anul 2011)
Iubiti credinciosi!
Iata, acestia, indata lasand toate, au mers dupa El si s-au facut vrednici de El, caci au raspuns la chemare fara sa stea pe ganduri. Atentie insa ca ni se spune si ca „multi sunt chemati, dar putini alesi”. Dar celor putini care au putut fi alesi li se spune:
„Nu te teme, turma mica, ca a binevoit Tatal Cel din Ceruri sa va dea voua Imparatia “.
Iar cei ce au intrat in Imparatie sunt sfinti. Iata astazi praznuim sfintii romani. Ce bucurie pentru neamul romanesc ca are in cer si mijlocitori iesiti din mijlocul lui. Sigur ca sfintii se roaga si pentru toata lumea, dar Dumnezeu ii face mai indrazneti pentru neamul lor, caci sfintii fac ce ii indeamna Duhul Sfant care se odihneste in ei. De ce? Pentru ca exista si o mantuire ca neam.
Iar Dumnezeu creeaza prilejuri pentru a ne sari in ajutor. Cum? Iata cum! Dumnezeu cunoaste toate nu pentru ca ar vedea ca la un televizor tot ce se intampla in lume, ci pentru ca toate se intampla prin El, este participant la toate si este normal sa le stie pe toate, iar sfintii nu pot cunoaste decat ceea ce le descopera Duhul Sfant.Dumnezeu vrea sa ne scoata dintr-o nevoie, uneori si fara sa-i cerem noi, si atunci, prin Duhul Sfant, descopera nevoile in care ne aflam unor sfinti, cu prioritate celor de acelasi neam. Ei avand dragoste pentru intreaga lume, prin Duhul Sfant care se odihneste in ei, se roaga pentru noi; atunci Dumnezeu face un pretext din rugaciunea lor, pe care tot El le-a insuflat-o, si zice „pentru ca ma rugati voi le voi face binele acesta”. Vedeti ce Dumnezeu bun si iubitor de oameni avem, cum creeaza El toate in favoarea noastra?!
Asadar, sfintii fiecarui neam se roaga pentru toata lumea, dar Dumnezeu le ingaduie sa o faca cu prioritate pentru poporul lor. Caci la Judecata de obste care urmeaza judecatii particulare a fiecarui suflet dupa moarte vor fi judecate si popoarele ca intreg, cu sanse diferentiate de raspuns bun. Din mijlocul fiecarui popor se ridica rugaciunile multora, dar desigur ca sfintii fiecarui neam se fac mai auziti.
[…]
Deci, avem un inger care se va lupta pentru mantuirea noastra ca neam. Si noi avem responsabilitati si pentru ce face neamul romanesc in economia mantuirii tuturor neamurilor, caci am votat, in zilele noastre, ale votului universal cu care ne-a amagit masoneria mondiala, cu anumiti lideri, iar in trecut sprijineau pe alte cai decat votul, ajungerea la putere a unor persoane care au facut bine sau rau pentru mantuirea neamului, de exemplu sprijinirea avorturilor sau a homosexualitatii, sau intregii omeniri, de exemplu prin provocarea unor razboaie etc.
Un nor este insa pe cerul sarbatoririi Sfintilor Romani: nu vrem sa-i recunoastem pe toti si cum vom mai indrazni sa zicem „pentru rugaciunile sfintilor Tai, Doamne, miluieste-ne pe noi”?!
Stiti cu totii ca ma refer la sfintii martiri din temnitele regimului comunist. Dupa atata vreme, nici macar unul nu a fost canonizat. Subestimam astfel jertfa lor si implicit harul lui Dumnezeu care i-a invrednicit sa faca o asemenea jertfa. Refuzand recunoasterea acestui har se face o hula la adresa Duhului Sfant. Au fost canonizati pe buna dreptate si bine este si slava lui Dumnezeu pentru aceasta, zic au fost canonizati cativa cuviosi care au trait in post si priveghere.
Dar oare postul celor din inchisori a fost mai usor de tinut si a fost mai putin placut inaintea lui Dumnezeu, mai ales ca era fara de voie asa de aspru!?
Oare, privegherile lor de la zarca, unde nu aveau voie sa se aseze, dar nu se prabuseau pentru ca scurtau timpul prin rugaciune, nu sunt la fel de primite ca privigherile cuviosilor?!
Oare, milostenia lor facuta din ceea ce aveau nevoie pentru existenta lor, dandu-si de la gura putina paine a lor unuia mai bolnav, nu atarna mai mult decat milostenia facuta, de regula, din surplusul nostru?!
Oare osteneala facuta in locul cuiva care nu-si mai putea face norma si risca nu numai sa nu mai primeasca saracacioasa hrana, dar si sa fie pedepsit, nu tine locul ajutorului pe care noi il dam cu atata zgarcenie celui ce nu mai poate, ca nu cumva sa dam in greu si sa ne epuizam si noi?!
Sunt sigur ca in cativa ani de inchisoare s-au lasat in mana lui Dumnezeu si si-au curatit sufletele mai mult decat o putem face noi intr-o viata de nevointa asumata de voie. Numai rugaciunea i-a putut tine vii acolo, de aceea cred ca au ajuns sa aiba o rugaciune mai bineprimita ca a noastra.
Cei care s-au pocait, indiferent pentru motivele pentru care au intrat acolo, au ajuns sa faca o pocainta mai adevarata decat a noastra. Iubim noi pe aproapele mai mult decat aceia care si-au iertat tortionarii?!
Daca nu canonizam macar un sfant care a trecut prin temnitele comuniste si prin oroarea reeducarii inseamna ca acceptam ca nu a facut comunismul nici un abuz, ca nimeni nu a avut de suferit prigoana de pe urma lui marturisind atasamentul fata de neamul romanesc, implicit fata de Biserica, fata de ortodoxie, caci poporul roman s-a nascut ortodox. Este trist, dar adevarat: nu mai suntem la inaltimea inaintasilor nostri. Sa ne facem macar datoria fata de ei, ca macar prin rugaciunile lor sa sporim sansa de mantuire a celor ce apartinem neamului romanesc.
Societatea civila si-a facut datoria fata de supravietuitorii acestei terori si i-a legitimat ca detinuti politici, i-a decorat, le-a creat si alte drepturi compensatoare ale suferintelor indurate. Biserica insa nu si-a facut datoria fata de eroii sai care au murit marturisind pe Hristos, Care i-a si incununat, desigur, in ceruri cu sfintenia pe care noi nu vrem sa le-o recunoastem pe pamant. Este atat de trist ca nu mai pot adauga decat acest strigat in numele vostru: Vrem sa ne fie dati sfintii martiri ai neamului romanesc! Avem nevoie de sfintii nostri! Macar un singur sfant martir al neamului! Prin comuniunea sfintilor in el vor fi toti.
Dumnezeu sa ne ajute! Amin.
sursa: Cuvantul Ortodox