Născut în 1926 la Măstăcani, județul Covurlui (actualmente judeţul Galaţi), a absolvit în 1945 Seminarul Teologic din Galaţi. În acelaşi an se înscrie la Facultatea de Teologie din Bucureşti. După 6 septembrie 1940, Niță Braşov a activat în Frăţiile de Cruce, până la evenimentele din ianuarie 1941. În timpul dictaturii antonesciene a fost urmărit de Siguranță, deși nu a mai activat. Totuși, în 1946, ca student, sub influența colegului său, viitorul preot Nicolae Bordașiu, se va încadra în clandestina Mişcare legionară, asemenea multor tineri care astfel doreau să se opună comunismului. A făcut parte din centrul studențesc legionar de la Facultatea de Teologie. Ședințele clandestine se țineau în biblioteca Asociaţiei Studenţilor. În anul III de studii, Nită Braşov va refuza propunerea de a prelua conducerea organizației studențești clandestine de la Teologie, implicându-se însă în colectarea alimentelor pentru camarazii din închisori și contribuind la redactarea uui manifest anticomunist.
În iulie 1948, Siguranţa descoperă organizaţia subversivă legionară de la Facultatea de Teologie. Niță Braşov este arestat, fiind anchetat extrem de dur până în decembrie 1948. În februarie 1949, este condamnat de Tribunalul Militar București la 6 ani de temniţă grea. La Fortul 13 Jilava se va îmbolnăvi de TBC, din cauza inumanelor condiții ale cumplitei închisori subterane, fiind transportat totuși la penitenciarul Piteşti, unde nu i s-a acordat nici o asistență medicală. Atunci când o ambulanță avea să-l transporte la penitenciarul-spital Văcăreşti și ulterior la Târgu Ocna, era deja prea târziu. El avea să se sfârșească în chinuri în zorii zilei de 8 mai 1950.
(Material realizat pe baza informațiilor din lucrarea lui Adrian Nicolae Petcu – Martiri pentru Hristos din România, în perioada regimului comunist, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureşti, 2007, pp. 120-122)