În zilele de 20 şi respectiv 23 martie 1950, aveau să fie executaţi, lângă Piteşti, 16 deținuți politici, făcând parte din loturile 1 și 2 ale rezistenţei armate dobrogene.
Fenomenul execuțiilor sumare în masă, dezlănțuite asupra luptătorilor în Rezistența anticomunistă condamnați la pedepse cu închisoarea, îndeobște cunoscut sub numele de „Trenurile morții” sau „Dubele fantomă”, a avut la bază o decizie luată la cel mai înalt nivel al statului comunist, în cadrul conducerii Ministerului de Interne al Republicii Populare Române. În cadrul unei ședințe secrete din vara anului 1949, la care au participat Teohari Georgescu (ministru al M.I. între anii 1945-1952), Marin Jianu (ministru adjunct al M.I.), Gheorghe Pintilie (sau Timofei Bodnarenko, cunoscut cu porecla Pantiușa, șeful Direcției Generale a Securității Poporului în perioada 1948-1963) și Alexandru Nicolschi (născut Boris Grünberg, general, spion sovietic și șef al Securității, îndeplinind funcția de subdirector general al Direcției Generale a Securității Poporului în peiroada 1948-1953, respectiv aceea de secretar general al Ministerului Afacerilor Interne, între 1953-1961), s-a luat decizia ca toți membrii grupurilor de rezistență anticomunistă care primiseră pedepse de peste 15 ani de închisoare, să fie și ei executați extrajudiciar, în condiții cât mai discrete.
Presiunilor internaționale ca urmare a numeroaselor condamnări la moarte pronunțate în România, determinaseră regimul comunist din această țară să prefere ca majoritatea insurgenților și susținătorilor acestora să fie condamnați la pedepse mari cu închisoarea. Măsura decisă la nivel politic a nemulțumit însă pe conducătorii Securității, instituție condusă la acea vreme de agenți NKVD trimiși din Uniunea Sovietică, și care deseori se manifesta ca un adevărat stat în stat. Astfel, s-a găsit o soluție pentru continuarea represiunii la aceeași intensitate de până atunci: deși fuseseră deja condamnați la pedepse grele cu închisoarea, cei mai periculoși adversari ai comunismului urmau să fie executați la adăpostul nopții, în locuri izolate, unele rămase până azi necunoscute.
Criteriul selectării celor mai intransigenți luptători anticomuniști era acela al condamnărilor la peste 15 ani de închisoare. Aceștia erau fie luptători efectivi cu arma în mînă în cadrul grupurilor de gherilă, fie componenți ai rețelelor de sprijin ale acestor grupări. Dintre aceștia, în 1950, erau vizate circa 70 de persoane deja condamnate și aflate în detenție. Dintre aceștia, 13 făceau parte din Lotul 3 al luptătorilor dobrogeni. Alte loturi erau cele din grupările Spiru Blănaru din Teregova – 6 persoane, maior Nicolae Dabija din zona Cluj – 13 persoane și arestații dobrogeni din loturile 1 și 2, deținuți la Pitești – 16 persoane.
După executarea primului grup de luptători la 9-10 martie 1950, au urmat alte două grupuri, însumând 16 persoane, care au fost împușcate la Pitești, în zilele de 20 și 23 martie 1950. Rămpșițele lor pământești nu au fost găsite nici până în ziua de azi…
Cei executați în acele nopți sunt următorii:
Enache Avganti – n. 2.01.1908 în Jumaia de Sus, Macedonia
Ioan Anagnoste – n. 13.11.1928 în Breaza-Iniu, Grecia
Gheorghe Creșu – n. 10.01.1916 în Salonic, Grecia
Dumitru Doicescu – n. 14.12.1921 în M. Kogălniceanu, Constanța
Nicolae Grosu – n. 13.02.1900 în Jumaia, Macedonia
Gheorghe Perifan – n. 28.01.1916 în Candechici, Grecia
Vasile Leca – n. 10.04.1909, com.N. Bălcescu, Constanța
Ioan Puiu – n. 13.05.1923, Gramaticova, Grecia
Constantin Puiu – n. 5.05.1925, Ecaterina, Grecia
Ion Adam – n. 13.03.1913 în Ariman, Constanța
Ion Conciatu – n. 24.01.1916 în Vișoaia, Constanța
Gheorghe Ciaturi – n. 7.04.1919 în Poroi de Sus, Grecia
Dumitru Jarnea – 11.07.1915, în Viișoara, Constanța
preot Dumitru Mihăilescu – n. 13.03.1915 în Fetica, Macedonia
Vasile Nițu – n. 2.03.1923 în Băltăgești, Constanța
Alexandru Popescu – n. 4.03.1919 în Strehaia, jud. Dolj
În veci pomenirea lor!