Ziarul “Cuvântul”, Anul XVII (Serie Nouă), Nr. 73, Miercuri, 25 Decembrie 1940
Aho, aho, copii şi fraţi
Staţi puţin şi nu mânaţi
Până când nu s’o însera,
Până nu vom înopta…
Seara asta-i seară mare
Peste plaiuri legionare
Dela Tisa pân’ la mare
Şi spre vechile hotare.
| Camarazi din patru vânturi Plini de lupte şi avânturi Am pornit în strai de cer Plugul Gărzilor de Fier. Şi-l rotim pela boieri C’-aldată’n primăveri; Nu venim să vă urăm, Cât în lună, cât în soare Vrem de veste să vă dăm De-anul zării legionare.Camarazi, strigaţi cu noi Şi mânaţi iar plugul: Hăi Hăi, hăi…Pân’ s’ascunde soarele Cât ne ţin picioarele Să vă spunem cum venirăm Câte’n cale întâlnirăm Şi să nu ne blestemaţi Dacă fi-vom supăraţi.Au pornit odată şapte Tineri brazi de miază noapte; Fruntea plină de azur Pasul temerar condur, Ochii vis de ţară nouă Vrerea mâinile amândouă; Şi-au pornit pe drum de cer Singuri peste căi de ger Numai Domnu-i ajuta, Numai cerul cuvânta Şi Arhanghelul cânta.Iară toţi erau fârtaţi Chipeşi, mândri, luminaţi; Dar în fruntea tuturor Căpitan Conducător Era unul moldovean Luptător, viteaz Codrean. Camarazi, din codrii desi Trageţi chiot megieş: Hăi, hăi.Şi-a pornit prin tara bună Fără pată şi minciună: Grâul a’nceput să crească Mândra ‘ncepe să iubească, Clopotele ‘ncep să bată Ziua toată, noaptea toată Dumnezeu pe drum de vers S’a oprit în univers Şi aşa an după an Că venise Căpitan.Norii se-ascundeau din cale, Tara se frângea de jale Iar poteri de drumul mare Chioteau spre larga zare… Şi veneau lăcustele Trădătorii, fustele Lepre, câini şi venetici, Başbuzuci şi măscărici. Arnăuţi, tâlhari şi lele Numa’n gloante şi otele. Ţara începu să-şi strângă Dorul, visul şi să plângă. Camarazi, din bici mai tare Să pocniţi la drumul mare: Mânati măi, Hăi, hăi.Dar bunul Dumnezeu A lăsat cu gândul Său Ţara să se întărească Vitejeşte să lovească… Plugul începu prin ţară Să sfărâme ce-i ocară Şi ocol de-a lung, de-a lat, Chiotind ca Impărat Holdele încep să crească Veneticii să lovească.Camarazi, prigoanã rea A pornit spre ţară, grea Mânaţi măi, Hăi, hăi.Iar atunci când ţara toată E lovită din gramadă A pornit pe drum de cer Marşul Gărzilor de Fier, Legionarii’n lung şi lat Drum de foc au semănat In adânc au alergat Şi-au adus în zori de zi Şapte boi cu coarne mari, Şapte vaci, trei armăsari Şi-au pornit la secerat Ţara ‘ntreagă de păcat Şi aveau la mâini inele Frunţi de cer purtau otele.Camarazi din alba zare Trageţi hore legionare Mânaţi măi, Hăi, hăi.Şi pornit-a la arat… Plugul l-au întemniţat, Dar o bulinte hapsână Luat-a biciul aspru ‘n mână Şi-a pocnit odată ‘n zare Peste braţe legionare. Braţele s’au strâns ascuns Şi’n lacrimi albe-au plâns; Şi-a pocnit a doua oară Când furtuni veneau prin ţară S’au ascuns ca gâştele Fluturii, lăcustele De-a ajuns ţara pustie Ca o ţară ‘n nebunie.Camarazi crunta prigoană A pornit hoinar prin ţară. Mânaţi măi, Hăi, hăi.La lună, la săptămână Işi umplu cu fiare ‘n mână | Şi se duse să păzească Temniţa împărătească C’a venit poruncă grea Pentru legionarii din ea. Căpitanul întunecat Intre lanţuri ferecat A pornit haiduc spre cer Intr’o noapte de-aspru ger.Se cutremurau în zare Frunţile legionare: Prin adâncuri, ferecate Camarazi şi camarade Se ascund de vremea rea C’a venit prigoană grea Mânaţi măi, Hăi, hăi.Vin pe drumuri, pe vâlcele Mândre, plânse, singurele, Şi unchieşi sfătoşi şi greu Cu ochi mari de plâns mereu Se opresc şi se închină: Ţara asta ce-i de vină! Dar morarul, meşter mare A pornit peste hotare Şi-a adus la moara hoaţă Vorovirea lui isteaţă…Dar nu-i timp de chiuit, Ci e timp de plugărit Mânaţi mai, Hăi, hăi.Dară hoaţa cea de moară Când văzu că pornesc iară Legionarii prin păduri Adunând haiduci, securi O porni în vârf pe spete S’o culeagă mândre fete…Dar morarul meşter mare, – De l-ar strânge focu’n ghiare, – S’a ‘ncruntat spre ţara sfântă Şi-a pornit prigoana cruntă… Mânaţi măi, Hăi, hăi…Căpitanul pe ascuns Dus în besnă şi străpuns Şi cu el flăcăi de cer Mândri Legionari de fer Au căzut de mână rea, – Focul dar’ ar Doamne ‘n ea, – Au căzut în noaptea grea Focul nimeni nu-l ştia, Nicadori, băeţii treji, Decemviri, mereu viteji: Plugul s’a oprit crucit Că moraru a’ nebunit Mânaţi măi, Hăi, hăi.Vine anul de urgie Şi de aspră tiranie Mor pe uliţi camarazi, Mor în temniţe soldati Ca vroiau să facă’n ţară Sfântă vrere legionară Şi morarul număra Morţii şi se încrunta… Mânaţi măi, Hăi, hăi.Intr’o zi când fiecare Se-ascundea în svon de zare Vine rândul mult dorit Şi moraru-a’nebunit… Prin păduri şi prin vâlcele Cuiburi cresc cum acele Şi roiesc mereu, mereu Cum doreste Dumnezeu… Vine seara luminată; Camarazii svon deodată Peste ţară îl aruncă Şi dreptatea nu se’ncurcă Mânaţi măi, Hăi, hăi.Plugul ruginit porneşte Peste ţară vitejeşte; Căpitanul sus veghiază Şi ne binecuvântează… Mânaţi măi, Hăi, hăi.De urat am mai ura Dar ni-i că vom însera De aceie om pleca După ce ne vom ruga.Doamne sfinte, luminate, Peste ţara cu dreptate Dă-ne iar porunca nouă Peste ţara cea de rouă…Căpitanul ni-L trimite Intr’o zi de primăvară Şi în sfinte jurăminte Vom porni cu El prin ţară… Vom avea în fruntea noastră Vis de cer din zarea albastră… Ne-o conduce Căpitan Mândru şi viteaz Codrean… Doamne ţine-L luminat Peste vreme fulgerat. Mânaţi măi, Hăi, hăi.Anul nou s’aducă bine Peste ţara de ruine… S’o clădească, temerar, Mână de legionar: Anul nou cu sănătate Să vă dea bune bucate…Camarazi de pe tot lanul Să strigati cum strigă’n cer Domnul Gărzilor de Fer, Să trăiască Căpitanul! C. PÂRLEA Acest “Pluguşor Legionar” a fost alcătuit în timpul prigoanei. Ziarul “Cuvântul“, 25 Decembrie 1940 |
Aho, aho, boieri mari
Cinstiţilor gospodari,
Odihniţi, ori vă trudiţi
Ori cu somnul ne-amăgiţi
Ori plugăraşi nu doriţi
De vă cam posomorâţi!?
…………………………………
Daţi perdelele la o parte
De-ascultaţi şi-a noastre şoapte,
Apropiaţi-vă de perdele
Şi ascultaţi vorbele mele.
C’am venit să mai urăm
Nu parale s’adunăm
Ci obiceiul strămoşesc
Cu sfinţenie să-l păstrăm!
Viorele, clopoţei,
Trageţi hora măi flăcăi (hăi! hăi!)
………………………………….
Plugul nostru-i de oţele,
Face brazda bucăţele,
Scoate spinii din pământ
Şi-i aruncă’n foc şi vânt,
Lasă locul curăţat
Numai bun la semănat,
Aurul de grâu curat.
Plugul nostru unde ară
Holda nu încape ‘n ţară,
Căci e plug făcut de noi
Să ne scape de nevoi
Ia mânaţi-l măi flăcăi (hăi! hăi!)…
…………………………………..
Plugul nostru-i plug uşor
Când îl scoatem pe ogor,
Toate volburile mor;
Când îl scoatem pe câmpie
Piere orice duşmănie
In întreaga Românie;
Unde-s ochii înlăcrămaţi
Plugu-i lasă mângâiaţi
Trandafiri înrouraţi…. (hăi! hăi!)
……………………………………
Incă-odată vă mai spunem
C’am venit să vă urăm,
Nu parale s’adunăm,
Ci obiceiul strămoşesc,
Cu sfinţenie să-l păstrăm.
Şi moşii noştri au urat
Dar au căpătat:
Vaci cu viţei
Scroafe cu purcei,
Oiţe cu miei
Gâşte îngrăşate
Şi găini împărecheate
Anul nou cu fericire
Vă dorim cu înflorire,
Câtă draniţă pe casă
Atâtea parale pe masă
Cât grâu într’un ogor
Atâtea vite în ocol
Câtă lână într’un cojoc
Atâţia copii pe lângă foc
Hopuri, hopuri, hopurate
La mulţi ani cu sănătate!
Viorele, clopoţei,
La ureche cu cercei,
La picioare zurgălăi,
Şi la dreapta trei bătăi,
Opriţi plugul măi flăcăi!
(Aho, aho, aho!)
Matei HOJBOTĂ
(învăţător, Mânăstirea Humorului)
(fragmente, Pluguşor Legionar, Almanahul “România Creştină”, Chişinău, 1936)
Sursa: Mișcarea.net