Noul președinte al Argentinei, libertarianul Javier Milei, a desființat din prima zi în funcție jumătate din cele 18 ministere de la Buenos Aires. Argentina are o suprafață de zece ori mai mare decât România și 47 de milioane de locuitori, față de sub 20 de milioane, cât mai are acum România.
Însă cabinetul Ciolacu are 20 de membri, cu tot cu premier, doi vicepremieri – dintre care unul fără portofoliu – și secretarul general al Guvernului. PSD a refuzat constant să desființeze chiar și ministerul Familiei. În plus, în structurile Executivului sunt circa 200 de secretari de stat, potrivit unei evaluări din primăvara acestui an – dar este posibil ca, prin plecarea UDMR, numărul acestora să se reducă.
„Noul președinte al Argentinei, Javier Milei, a depus duminică jurământul. Spre deosebire de guvernul precedent, au fost doar nouă miniștri în loc de 18 și, pentru prima dată, ceremonia a avut loc cu ușile închise – fără presă, fără transmisiuni în direct.
Anterior, noua administrație a emis primul ei «Decret de necesitate și urgență» (Decreto de Necesidad y Urgencia, sau DNU) – un tip de decret prezidențial care îi permite să legifereze fără a trece mai întâi prin Congres. Documentul de 76 de pagini a confirmat faptul că guvernul Milei reduce la jumătate numărul de ministere față de guvernul anterior, rămânând astfel doar nouă. Reducerea drastică a fost o propunere de bază a platformei sale electorale cunoscută sub numele de «Planul drujba»”, scrie Buenos Aires Herald.
Noul preşedinte argentinian a spus că niciun alt guvern nu a găsit ţara într-o situaţie mai rea decât în prezent şi că Argentina are nevoie de o ajustare fiscală a sectorului public de 5% din produsul intern brut (PIB).
„Nu există alternativă la ajustare, nu există alternativă la un șoc” bugetar, deoarece „nu există bani”, a declarat Milei în fața a câteva mii de susținători în fața Parlamentului, unde tocmai depusese jurământul.
„Știm că situația se va înrăutăți pe termen scurt. Dar apoi vom vedea roadele eforturilor noastre”, a adăugat el într-un discurs ofensiv, promițând „toate deciziile necesare pentru a rezolva problema cauzată de 100 de ani de risipă din partea clasei politice” și de „cea mai proastă moștenire” primită vreodată de un guvern.