ONU îşi intensifică războiul împotriva „teoriilor conspiraţiei” şi a „dezinformării” prin crearea unui „internet al încrederii”.
O agenţie a Naţiunilor Unite a dezvăluit un plan de reglementare a reţelelor de socializare şi a comunicării online, luând măsuri drastice împotriva a ceea ce descrie ca fiind „informaţii false” şi „teorii ale conspiraţiei”, stârnind îngrijorare în rândul susţinătorilor libertăţii de exprimare şi a unor parlamentari americani seniori.
În raportul său de 59 de pagini publicat luna aceasta, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Cultură şi Ştiinţă (UNESCO) a prezentat o serie de „măsuri concrete care trebuie să fie puse în aplicare de toate „părţile interesate”: guverne, autorităţi de reglementare, societate civilă precum şi de platforme social media”.
Sugestiile includ impunerea unor politici globale, prin intermediul unor instituţii precum guverne şi corporaţii, menite să oprească răspândirea diferitelor forme de discurs, promovând în acelaşi timp obiective ca „diversitatea culturală” şi „egalitatea de gen”.
În special, agenţia ONU urmăreşte să creeze un „internet al încrederii”, vizând ceea ce numeşte „informare eronată”, „dezinformare”, „discursuri instigatoare la ură” şi „teorii ale conspiraţiei”.
Printre exemplele de exprimare care au fost semnalate pentru cenzurare sau restricţionare se numără preocupările legate de alegeri, măsurile de sănătate publică şi acţiunile de susţinere care ar putea constitui „incitare la discriminare”.
Criticii avertizează că acuzaţiile de „dezinformare” şi „teorii ale conspiraţiei” au fost folosite din ce în ce mai mult de forţele puternice din guvernul SUA şi de Big Tech pentru a reduce la tăcere informaţiile adevărate şi chiar discursul politic esenţial.
Chiar în această lună, Comisia juridică a Camerei Reprezentanţilor a SUA a publicat un raport care denunţă „pseudoştiinţa dezinformării”.
Printre alte preocupări, comisia a constatat că această „pseudoştiinţă” a fost „transformată în armă” de ceea ce legislatorii numesc „complexul industrial al cenzurii”. Scopul? Reducerea la tăcere a discursului politic protejat de Constituţie, în principal de către conservatori.
„Marota dezinformării este acum – şi a fost întotdeauna – nimic mai mult decât un şiretlic politic care vizează cel mai frecvent comunităţile şi persoanele care au opinii contrare naraţiunilor dominante”, se afirmă în raportul Congresului, intitulat „The Weaponization of ‘Disinformation’ Pseudo-Experts and Bureaucrats„.
Într-adevăr, multe dintre politicile cerute de UNESCO au fost deja implementate de platformele digitale cu sediul în SUA, adesea la cererea administraţiei Biden, după cum arată clar ultimul raport al Congresului.
Pe Capitol Hill, parlamentarii şi-au exprimat totuşi îngrijorarea cu privire la noul plan al UNESCO.
„Am criticat în mod repetat şi public decizia eronată a administraţiei Biden de a se alătura din nou UNESCO, obligând contribuabilii americani să plătească sute de milioane de dolari”, a declarat preşedintele Comisiei pentru afaceri externe din Camera Reprezentanţilor, republicanul Michael McCaul (Texas), pentru The Epoch Times, cu privire la planul ce vizează social-media.
Calificând UNESCO drept o „entitate profund defectuoasă”, McCaul a declarat că este îngrijorat în special de faptul că organizaţia „promovează interesele regimurilor autoritare – inclusiv ale Partidului Comunist Chinez”.
Într-adevăr, UNESCO, la fel ca multe alte agenţii ale ONU, include mai mulţi membri ai Partidului Comunist Chinez în structurile sale de conducere, cum ar fi directorul general adjunct Xing Qu.
Partidul Comunist Chinez a precizat în mod repetat că, inclusiv atunci când lucrează în organizaţii internaţionale, membrii săi trebuie să urmeze ordinele regimului.
Parlamentarii din subcomitetul pentru credite al Camerei Reprezentanţilor din SUA, care se ocupă de organizaţiile internaţionale, lucrează în prezent la tăierea sau reducerea finanţării pentru diverse agenţii ale ONU despre care parlamentarii afirmă că utilizează în mod necorespunzător banii contribuabililor americani.
Deja, guvernul SUA a ieşit de două ori din UNESCO – sub administraţiile Reagan şi Trump – din cauza unor preocupări legate de ceea ce administraţiile respective au descris ca fiind extremism, ostilitate faţă de valorile americane şi alte probleme.
Totuşi, administraţia Biden a reiterat sprijinul pentru ONU la începutul acestui an, în ciuda obiecţiilor parlamentarilor.
Planul UNESCO
Deşi este prezentat ca un plan de susţinere a libertăţii de exprimare, noul regim de reglementare al UNESCO solicită implementarea cenzurii internaţionale de către autorităţile de reglementare „independente” care sunt „protejate de interesele politice şi economice”.
„Sistemele de guvernanţă naţionale, regionale şi globale ar trebui să fie capabile să coopereze şi să facă schimb de practici (…) în abordarea conţinutului care ar putea fi restricţionat în conformitate cu legislaţia şi standardele internaţionale privind drepturile omului”, explică raportul.
Spre deosebire de Primul Amendament al Constituţiei SUA, care interzice orice încălcare guvernamentală a dreptului la libertatea de exprimare sau la libertatea presei, UNESCO indică diverse instrumente internaţionale legate de „drepturile omului” care, în opinia sa, ar trebui să determine ce discursuri pot fi restricţionate.
Printre aceste instrumente se numără Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice (PIDCP), care prevede că restrângerea libertăţii de exprimare trebuie să fie prevăzută de lege şi trebuie, de asemenea, să servească unui „scop legitim”.
Într-o analiză recentă a Statelor Unite, un comitet al ONU pentru drepturile omului a solicitat modificarea Constituţiei SUA şi a cerut ca guvernul american să facă mai mult pentru a opri şi pedepsi „discursul de instigare la ură”, pentru a se conforma PIDCP.
Un alt instrument-cheie al ONU este Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care prevede în mod explicit, la articolul 29, că „drepturile şi libertăţile nu pot fi exercitate în niciun caz contrar scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite”.
Pe scurt, viziunea ONU asupra „libertăţii de exprimare” este radical diferită de cea consacrată în Constituţia SUA.
Raportul UNESCO afirmă că, odată ce se găseşte un conţinut care ar trebui restricţionat, platformele de social-media trebuie să ia măsuri, de la utilizarea algoritmului pentru suprimare (shadow banning) şi avertizarea utilizatorilor cu privire la conţinutul respectiv, până la demonetizarea şi chiar eliminarea acestuia.
Orice platformă digitală despre care se constată că nu „se ocupă de conţinutul care ar putea fi restricţionat în conformitate cu legislaţia internaţională privind drepturile omului” ar trebui „să fie trasă la răspundere” şi să se ia măsuri împotriva sa, se arată în raport.
Directoarea generală a UNESCO, Audrey Azoulay, fostă ministru francez al Culturii din partea Partidului Socialist, a invocat riscurile pentru societate pentru a justifica planul global.
„Tehnologia digitală a permis progrese imense în ceea ce priveşte libertatea de exprimare”, a menţionat ea într-o declaraţie. „Dar platformele de socializare au accelerat şi amplificat, de asemenea, răspândirea informaţiilor false şi a discursurilor instigatoare la ură, ceea ce reprezintă riscuri majore pentru coeziunea, pacea şi stabilitatea societăţii”.
„Pentru a proteja accesul la informaţii, trebuie să reglementăm fără întârziere aceste platforme, protejând în acelaşi timp libertatea de exprimare şi drepturile omului”, a susţinut Azoulay, care a preluat conducerea agenţiei ONU de la Irina Bokova, care s-a aflat o lungă perioadă la conducerea Partidului Comunist bulgar.
În avanpremiera noului raport, intitulat „Orientări pentru guvernarea platformelor digitale”, Azoulay afirmă că oprirea anumitor forme de exprimare şi, în acelaşi timp, păstrarea „libertăţii de exprimare” nu este „o contradicţie”.
Citând un sondaj comandat chiar de UNESCO, agenţia ONU a declarat, de asemenea, că este susţinută de majoritatea oamenilor din întreaga lume.
Potrivit UNESCO, raportul şi liniile directoare au fost elaborate printr-un proces de consultare care a inclus peste 1.500 de propuneri şi peste 10.000 de comentarii din partea „părţilor interesate”, cum ar fi guverne, întreprinderi şi organizaţii non-profit.
UNESCO a mai declarat că va colabora cu guvernele şi companiile pentru a pune în aplicare regimul de reglementare în întreaga lume.
„UNESCO nu propune să reglementeze platformele digitale”, a declarat pentru The Epoch Times un purtător de cuvânt al UNESCO, sub rezerva anonimatului.
„Suntem însă conştienţi de faptul că zeci de guverne din întreaga lume elaborează deja legislaţie în acest sens, dintre care unele nu sunt în conformitate cu standardele internaţionale privind drepturile omului şi pot chiar pune în pericol libertatea de exprimare. În mod similar, platformele în sine iau deja milioane de decizii umane şi automate pe zi în ceea ce priveşte moderarea şi curăţarea conţinutului, pe baza propriilor politici”, a mai afirmat purtătorul de cuvânt.
Uniunea Europeană, care impune deja limitări severe asupra libertăţii de exprimare online, a oferit deja finanţare pentru punerea în aplicare a limitărilor la nivel mondial, a adăugat UNESCO.
Administraţia Biden a declarat pentru The Epoch Times că nu a fost implicată în crearea acestui plan.
„Ne vom rezerva comentariile până când vom termina de studiat cu atenţie planul”, a precizat Departamentul de Stat într-un e-mail.
Creşte îngrijorarea privind libertatea de exprimare
Preocupările legate de implicaţiile asupra libertăţii de exprimare în mediul online sunt din ce în ce mai mari, pe măsură ce planul UNESCO devine tot mai cunoscut.
Sarah McLaughlin, cercetător senior la Fundaţia pentru Drepturi Individuale şi Exprimare (FIRE), şi-a exprimat îngrijorarea.
„FIRE apreciază faptul că noul plan de acţiune al UNESCO pentru social media recunoaşte valoarea transparenţei şi necesitatea de a proteja libertatea de exprimare, dar rămâne profund îngrijorată de eforturile de a reglementa ‘dezinformarea’ şi ‘discursul instigator la ură’ în mediul online”, a declarat McLaughlin pentru The Epoch Times.
„După cum am văzut în ultimele săptămâni, aplicarea Legii serviciilor digitale a UE, de exemplu, a creat şi mai multă incertitudine cu privire la politicile de moderare a conţinutului platformelor şi la capacitatea utilizatorilor de a se exprima liber online”, a specificat ea.
„Restricţiile şi normele juridice locale pot influenţa, în cele din urmă, modul în care platformele operează la scară globală. Pe măsură ce ţările din întreaga lume intensifică reglementarea discursului pe internet, devine din ce în ce mai probabil ca aplicarea [restricţiilor – n.r.] de către platforme să afecteze utilizatorii – inclusiv americanii – din afara statelor care aplică astfel de reguli”, a continuat McLaughlin.
Într-adevăr, în Europa, normele privind „discursul instigator la ură” au fost folosite din ce în ce mai mult nu doar pentru a reduce la tăcere discursul pe teme precum căsătoria, imigraţia, sexualitatea şi religia, ci chiar pentru a-i urmări în justiţie pe cei care încalcă legile privind discursul.
Luna aceasta, Dr. Päivi Räsänen, membru al Parlamentului finlandez şi fost ministru de Interne, a câştigat un proces, după ce a fost urmărit penal ani de zile pentru „discurs instigator la ură” din cauza afirmaţiilor sale în mediul online, în care susţinea înţelegerea biblică a homosexualităţii şi a căsătoriei.
În Polonia, mai mulţi membri ai Parlamentului European se confruntă cu acuzaţii de „discurs instigator la ură” pentru că au distribuit anunţuri politice care avertizează asupra posibilelor efecte ale imigraţiei islamice în masă în Europa.
Chiar mai îngrijorător pentru critici este faptul că însuşi conceptul de „discurs instigator la ură” a fost introdus în sistemul ONU de către Uniunea Sovietică, ce descria în mod regulat discursul anticomunist drept „discurs instigator la ură”, a explicat Jacob Mchangama într-o lucrare din 2011 pentru Institutul Hoover de la Universitatea Stanford.
Patrick Wood, fondator şi preşedinte al organizaţiei Citizens for Free Speech, a avertizat că planul UNESCO va fi cu siguranţă folosit pentru a-i reduce la tăcere pe cei care critică agenda globalistă.
„Atunci când UNESCO scoate declaraţii de genul – ‘rezultatul unor consultări extinse la nivel mondial şi este susţinut de un sondaj de opinie global’ -, atunci se rezolvă totul”, a declarat Wood pentru The Epoch Times. „În acest caz, va genera o avalanşă de programe globale pentru a cenzura discursul considerat contrar agendei sale”.
Fundaţia Electronic Frontier Foundation (EFF), finanţată de George Soros, care se autointitulează „principala organizaţie non-profit” care apără libertatea de exprimare, a declarat că nu are pe nimeni disponibil pentru a comenta planul UNESCO.
Îngrijorările legate de atitudinea ONU faţă de libertatea de exprimare nu sunt noi şi au crescut în ultimii ani – mai ales că multe dintre statele sale membre cu agenţi în conducerea ONU sunt cunoscute pentru suprimarea disidenţei.
De asemenea, noul plan al UNESCO survine după ce agenţia a dezvăluit anul trecut un plan de combatere a ceea ce a descris ca fiind „teorii ale conspiraţiei” şi „dezinformare” prin educaţie, a relatat la vremea respectivă The Epoch Times.
Potrivit organizaţiei, „teoriile conspiraţiei” pot „reduce încrederea în instituţiile publice” şi pot cauza probleme, cum ar fi scăderea dorinţei oamenilor de a „reduce amprenta de carbon”.
Exemplele de „teorii ale conspiraţiei” citate în raportul de anul trecut includ totul, de la credinţe larg răspândite, cum ar fi „negarea schimbărilor climatice” şi preocupările legate de „manipularea alegerilor federale” din Statele Unite, până la noţiuni mai exagerate şi mai marginale, cum ar fi „Pământul este plat” sau „Michelle Obama este de fapt o şopârlă”.
Anul trecut, Melissa Fleming, subsecretar general al ONU pentru comunicare globală, a luat cuvântul la un eveniment al Forumului Economic Mondial şi s-a lăudat că organizaţia mondială a încheiat un „parteneriat” cu Google pentru a-şi promova materialele şi a le suprima pe cele care o contrazic în rezultatele căutărilor.
„Noi deţinem ştiinţa”, a susţinut ea. „Credem că lumea ar trebui să o cunoască”.
Într-un podcast al Forumului Economic Mondial din octombrie 2020, intitulat „În căutarea unui leac pentru infodemie”, Fleming s-a lăudat că a înrolat peste 100.000 de voluntari pentru a amplifica opiniile ONU, în timp ce a înăbuşit naraţiunile concurente pe care ea le numeşte „dezinformare”.
Dezvăluirea a venit după ani de eforturi ale ONU şi ale guvernelor pentru a suprima ceea ce organizaţia globală descrie ca fiind extremism, dezinformare şi altele pe internet.
În 2016, Consiliul de Securitate al ONU a lansat un „cadru” de combatere a „extremismului” online, în urma unui program din anul precedent care promitea să lupte împotriva „ideologiilor” despre care spunea că ar putea duce la violenţă. Comunismul nu a fost una dintre ideologiile vizate.
UNESCO îşi apără planul
Purtătorul de cuvânt al UNESCO a apărat noul plan, descriindu-l mai degrabă ca pe un efort de a proteja libertatea de exprimare decât ca pe un plan de limitare a acesteia.
„Protejarea libertăţii de exprimare se află de zeci de ani în centrul tuturor iniţiativelor UNESCO de promovare a celor mai bune practici în domeniul comunicării, iar acest principiu a stat la baza abordării noastre faţă de liniile directoare (Guidelines) încă de la început”, a declarat purtătorul de cuvânt.
Totodată, declaraţia a subliniat o secţiune a liniilor directoare care solicită respectarea „procedurilor legale” atunci când este vorba despre „discursul instigator la ură”.
„Acestea pun un accent deosebit pe nevoia de transparenţă, precum şi pe o diligenţă sistematică în ceea ce priveşte drepturile omului şi pe evaluările de impact, precum şi pe responsabilitatea faţă de utilizatori”, a mai afirmat purtătorul de cuvânt, adăugând că planul solicită „o distribuţie egală a capacităţii de moderare”.
„De asemenea, se afirmă în mod clar că liniile directoare ar trebui să fie luate în considerare în ansamblul lor, mai degrabă decât să se aleagă – de exemplu, o politică de moderare a conţinutului pusă în aplicare de autorităţi de reglementare care nu îndeplinesc definiţia independenţei stabilită în liniile directoare nu ar fi în concordanţă, indiferent de natura specifică a politicii”, a precizat purtătorul de cuvânt al UNESCO, susţinând că Liniile Directoare vor „extinde” de fapt libertatea de exprimare.
Organizaţia nu a oferit un calendar pentru punerea în aplicare a planului său, dar sunt programate mai multe întâlniri în perioada premergătoare summitului ONU din septembrie 2024 de la New York.
Alex Newman Epoch Times