Am o veste bombă: moneda digitală e ceva rău. Bine, poate că nu e o știre bombă. Până și cel mai conformist dintre conformiști a ajuns să simtă că nu e chiar bine să existe niște bani programabili pe care un bancher central poate să-i întrerupă când are chef.
Dar fiți atenți unde este știrea mea bombă: moneda digitală e foarte impopulară în rândul marelui public și avem o șansă să oprim lucrurile din timp.
La prima vedere nu ați da crezare vorbelor mele, dar gândiți-vă un pic.
Dacă stați să ascultați stenografii din media, ajungeți să credeți nu numai că moneda digitală reprezintă o șansă uluitoare de a îmbunătăți sistemul nostru monetar de hârtie, dar că într-un an sau chiar doi vom avea parte de această binecuvântare.
Dacă îi ascultați pe experții din media alternativă, ajungeți să credeți nu doar că moneda digitală reprezintă cea mai mare amenințare pentru libertatea noastră, dar că ne va fi băgată pe gât de bancherii centrali în următorii doi ani (indiferent de ce vom face).
Observații asemănările? În ambele cazuri, voi și opinia noastră despre moneda digitală nu contați. E un fait accompli.
Dar lucrurile nu stau așa. În fapt, deja asistăm la o revoltă globală puternică contra monedei digitală. Iar această revoltă îi face deja pe bancherii centrali să se panicheze și să dea înapoi de la planurile lor.
Bineînțeles că nu ați citit prea multe despre asta în media oficială. Dar în mod ciudat nu ați aflat mare lucru despre revoltă nici în cea alternativă.
Să corectăm acum acest lucru.
După cum știm cu toții, atunci când globaliștii caută o populație pe care să-și încerce ultimele tehnologii de înrobire se îndreaptă spre Africa. De la manipularea genetică la experimentele în vaccinare la „revoluția” agricolă, există o pletoră de exemple de tiranie a grijii filantropice pentru săracii oameni. Nu e deloc surprinzător că Africa e din nou laboratorul pentru ultimul proiect globalist: moneda digitală.
Așa a devenit Nigeria prima țară care a adoptat, în octombrie 2021, moneda digitală, eNaira.
Primele rezultate ale acestui experiment, însă, nu au fost foarte promițătoare pentru manipulatorii de bani. În pofida stimulului guvernamental și a propagandei media, la un an de la lansare doar 0,5% din populație o folosea.
Ca să nu se dea bătuți, bancherii centrali au impus noi reglementări bancare în decembrie anul trecut, prin care limitau retragerile de cash la echivalentul a 45 de dolari/zi.
Rezultatul? Eșec total. Mai rău chiar. O revoltă în toată regula.
Nigerienii au ieșit, în februarie anul acesta, pe străzi pentru a protesta și chiar au încercat să ia cu asalt banca centrală.
Bancherii centrali încearcă acum să aranjeze scaunele pe Titanic, îmbunătățind aplicațiile contactless, ca și cum asta îi deranja pe oameni. Dar oricât ar încerca să mușamalizeze cazul, rezultatele sunt clare pentru toată lumea.
Și nu doar în Nigeria oamenii se opun monedei digitale.
În UE, protestatarii deja se ridică împotriva introducerii „euro digital”. În Croația, de pildă, activiștii avertizează că adoptarea euro „va fi urmată de euro digital și apoi adio libertăți”. În Olanda, demonstranții au organizat proteste pentru a atrage atenția asupra monedei digitale și a planurilor BCE de a controla „obiceiurile de consum ale populației”.
De asemenea, în Rusia – unde Putin tocmai a semnat actul de naștere al „rublei digitale” – oamenii amenință cu exemplul Nigeriei. Sondajele recente arată că doar 6% din ruși se arată entuziaști cu privire la moneda digitală.
Cum rămâne însă cu bastionul libertății, cu Statele Unite? Ei bine, politicienii – mereu gata să se pună în frunte valului – deja introduc și chiar adoptă legislație pentru a se asigura că moneda digitală nu va vedea lumina zilei în America.
Bineînțeles că cititorii mei știu că promisiunile politice nu valorează nici cât hârtia pe care sunt scrise. Totuși, legislația propusă e relevantă pentru că reflectă două lucruri: primul că americanii nu susțin această agendă; al doilea că transmit mesajul către Fed și alți bancheri că riscă să-și prăbușească tot castelul de cărți dacă împing prea tare și prea repede această schemă.
E simptomatic că luna trecută a apărut un op-ed în The Financial Times, semnat de un senior fellow al Brookings, Eswar Prasad, care a avertizat că „băncile centrale nu trebuie să închidă ochii la amenințările monedei digitale”.
Și tocmai când Prasad și alții încep să spună că bancherii merg prea repede și prea departe cu „banii programabili”, pare că însăși mafia monetară face un pas înapoi… cel puțin la nivel public.
Numai ce săptămâna trecută, Banca Centrală a Columbiei a publicat o lucrare „Efectele macroeconomice ale apariției monedei digitale în retail”, care recunoaște că dacă bancherii centrali împing agenda prea departe iar „situația atinge un punct în care folosirea banilor de hârtie e pe cale de dispariție, băncile centrale își pot pierde rolului de ancoră monetară pentru depozite și alte forme de bani privați”. De asemenea, Banca Centrală a Canadei a publicat un raport „Nevoile de plată nerezolvate și moneda digitală” în care admite că „oamenii se confruntă cu probleme de plată și cu tensiuni, drept pentru care s-ar putea să aibă puține motive să adopte și, în special, să folosească moneda digitală pe scară largă.”
Cu alte cuvinte, bancherii centrali admit că nu există niciun avantaj real pentru a folosi moneda digitală și chiar pot exista neajunsuri.
Desigur că asta nu înseamnă că bancherii renunță și că visul monedei digitale a dispărut în mod oficial. Nu. Înseamnă doar că trebuie să schimbe strategia pentru a-i atrage pe oameni în gulagul digital.
Să luăm, de pildă, Banca Israelului care a publicat o lucrare cu titlul „Principii pentru crearea acceptării și efectul de conexiune pentru shekelul digital” sau în traducere „cum să-i convingem pe fraieri să folosească monedele noastre pentru sclavi.”
La prima vedere faptul că bancherii conspiră pe față cum să ne bage pe gât moneda digitală e ceva îngrijorător.
Dar la o privire mai atentă, faptul că trec de la stimulente la reglementări și adopție forțată nu înseamnă că mișcarea anti-monedă digitală e sortită eșecului.
Dimpotrivă. Faptul că ei se află acum într-o luptă cu publicul e un semn că noi câștigăm și că moneda digitală nu e inevitabilă.
Am mai spus asta, dar merită repetat: șuvoiul neîntrerupt de propagandă, condiționare și cenzură la care suntem supuși nu e un semn de putere, ci unul de slăbiciune.
Faptul că bagă miliarde de dolari pentru a ne bombarda cu minciuni și a ocoli adevărul e o recunoaștere a faptului că opiniile noastre contează. La urma urmei, de ce s-ar mai osteni să ne toace cu propaganda, dacă nu ar avea nevoie de aprobarea noastră (sau cel puțin apatia noastră docilă) pentru agenda lor?
La fel și cu moneda digitală. Pot sporovăi cât vor cu privire la beneficiile ei, dar dacă noi nu folosim moneda digitală, atunci ordinea mondială bazată pe ea nu se va putea clădi.
Înțeleg de ce acest mesaj – și revoltele împotriva monedei digitale și faptul că agenda globalistă nu e inevitabilă – nu e popular în media „alternativă”. Dacă mesajul ar fi „Nu vă mai obosiți! Bătălia e gata și moneda digitală a fost înfrântă!”, atunci ar fi același mesaj ca al propagandei dușmanului.
Dar nu acesta e mesajul. Mesajul e că oamenii nu vor bani programabili. De aceea trebuie să folosim cash cât mai mult și să construim comunități bazate pe monede alternative și complementare.
Rezistența contează și face diferența. Să batem, deci, ultimul cui în coșciugul monedei digitale. Ce mai așteptăm?
Articol scris de James Corbett și tradus de Editura Contra Mundum