După un an în care, imediat după instaurarea ocupației sovietice, aproximativ 100.000 de persoane au fost trimise la muncă forțată în regiuni îndepărtate ale Siberiei, în iunie 1941 autoritățile sovietice au trecut la acțiuni mai dure de luptă împotriva așa-numiților ‘dușmani ai poporului’ — deportările. Proprietatea privată a fost scoasă în afara legii și are loc organizarea colhozurilor. Ilegală a devenit și religia, în locul acesteia începându-se promovarea ateismului militant, menit să distrugă orice urmă de credință, scrie Agerpres.
”Pe lista represaliilor au fost incluși primari, lucrători ai judecătoriilor, jandarmi, cât și țărani mai înstăriți. Au fost împărțiți în două categorii: cei deportați pentru cinci ani și cei deportați pentru 20 de ani. Cei incluși în a doua categorie erau considerați mai periculoși, erau așa-zișii culaci, țăranii care aveau mult mai mult pământ. Cifrele exacte ale victimelor, nici în baza documentelor de arhivă nu pot fi stabilite. Martorii și supraviețuitorii acelor acte au murit deja”, a declarat istoricul de la Chișinău Marius Tărâță.
Deportările, care au vizat în special populația intelectuală, au avut rolul de a distruge coloana vertebrală a poporului, ca mai apoi să-i determine pe cei rămași acasă să accepte mai ușor colectivizarea și exproprierea de bunuri, a amintit și istoricul Ion Varta. Datele oficiale arată că aproximativ 70.000 de români basarabeni au fost strămutați cu forța în Siberia și în nordul Kazahstanului, în cele trei valuri de deportări, dar, potrivit lui Ion Varta, această cifră ar fi cu mult mai mare.
”Eu cred că este vorba de aproximativ 80.000 de persoane deportate, părinți, copii, bunici. Foarte mulți copii. Sunt cazuri când copiii nu aveau nici un an, erau în fașă, și au fost și ei deportați. Ce vină aveau ei față de regimul sovietic de ocupație? De fapt toată lumea a fost absolut nevinovată. Toți cei care au fost deportați nu aveau nicio legătură cu învinuirile absolut stupide. Erau floarea națiunii, cea mai harnică parte a populației, care a reușit prin muncă asiduă să-și agonisească niște bunuri”, a declarat Ion Varta.
Datele oficiale arată că peste 25.000 de persoane au fost deportate în noaptea de 12 spre 13 iunie, acesta fiind doar primul val de deportări din perioada sovietică. Au urmat alte doua valuri, în 1949 și 1951, în urma cărora au avut de suferit alte peste 40.000 de persoane.
sursa: ActiveNews