Nu este un secret pentru nimeni că instituțiile globaliste sunt obsedate de inteligența artificială ca de un fel de profeție tehnologică. O tratează ca și cum ar avea un potențial aproape supranatural și susțin adesea că orice inovație industrială și socială semnificativă din viitorul apropiat își va datora existența inteligenței artificiale. Forumul Economic Mondial citează inteligența artificială ca fiind cheia singulară a ascensiunii a ceea ce ei numesc „a patra revoluție industrială”. În opinia lor, nu poate exista progres uman fără influența algoritmilor IA, ceea ce face ca inputul uman să fie aproape depășit.
Această amăgire este adesea promovată de propagandiștii globaliști. Aruncați, spre exemplu, o privire la viziunea rezumată a membrului Forumului Economic Mondial, Yuval Harari, care crede de fapt că inteligența artificială are o capacitate creativă care va înlocui imaginația și inovația umană. Nu numai asta, dar Harari a susținut constant în trecut că inteligența artificială va conduce lumea mult mai bine decât ar fi putut să o facă ființa umană vreodată.
Exemplele lui Harari referitoare la creativitatea inteligenței artificiale ar putea suna pentru mulți dintre noi a naivitate extremă, dar el știe exact ce face când denaturează capacitățile algoritmilor. Jocuri precum șah și Go sunt jocuri de tipare restricționate de reguli, există numai un număr finit de permutări ale acestor tipare în orice scenariu dat, iar inteligența artificială este pur și simplu mai rapidă în a le identifica decât majoritatea oamenilor, întrucât pentru asta a fost concepută de creatorii de software. Aceasta nu diferă de rezolvarea unei ecuații matematice; doar pentru că un calculator este mai rapid decât tine nu înseamnă că este „creativ”.
Există o mare diferență între automatizarea cognitivă și autonomia cognitivă. Inteligența artificială este pură automatizare; va juca jocurile pe care este programată să le joace și va învăța să le joace bine, dar nu va avea niciodată vreo revelație bruscă încât să creeze un joc nou și unic de la zero, cu excepția cazului în care este codificată pentru a face acest lucru. Inteligența artificială nu va simți niciodată amuzament jucând acest nou joc pe care l-a creat și nu va simți bucuria de a împărtăși acel joc cu alții, așa că de ce s-ar deranja? Nu va căuta niciodată să contribuie la lume mai mult decât este preprogramată să facă.
Modul în care globaliştii exagerează promovarea inteligenţei artificiale este însă foarte tactic. Când Harari susține că mulți oameni vor deveni parte a „clasei inutile” o dată ce inteligența artificială va prelua economia, el face aluzie la o altă ideologie globalistă bazată pe elitism – transumanismul. Scopul transumanismului este de a îmbina într-o zi corpurile umane și mințile umane cu tehnologia și inteligența artificială și doar un grup limitat de oameni va avea resursele de care e nevoie pentru a realiza acest lucru (globaliștii).
Ți-e teamă că vei ajunge să faci parte din „clasa inutilă”? Ei bine, dacă te agăți și te rogi și servești fiecare fantezie a elitelor, atunci poate că vei avea norocul să primești implanturi care să-ți permită să interacționezi cu inteligența artificială, și astfel viitoarea ta angajare și „utilitatea” ta vor fi asigurate. Nu sună frumos?
Dar, la fel ca în toate viziunile narcisiștilor, există deliruri de a ajunge asemenea zeilor și apoi există realitatea. Continui să am îndoieli serioase că inteligența artificială va fi vreodată cu adevărat autonomă sau cu adevărat benefică pentru umanitate în vreun fel, în afară de capacitatea de a calcula rapid în cadrul regulilor matematice. Analiza rapidă a datelor poate fi utilă în multe domenii ale științei, dar nu este cu adevărat o dovadă a inteligenței autonome, iar algoritmii pot fi predictivi, dar nu mai predictivi decât ființele umane care se uită la aceleași date statistice. Nu există nimic despre inteligența artificială care să impresioneze, dacă ne gândim la puținele rezultate pe care le realizează de fapt.
Inteligența artificială este o jucărie, un truc de salon, nu o entitate vie cu observații și concluzii independente. Și, cu siguranță, nu este o ființă asemănătoare unui zeu capabilă să ne umple cu ambrozie științifică sau să construiască o civilizație perfectă. Prevăd că o societate dependentă de inteligența artificială va rămâne, de fapt, în stagnare și va fi prinsă în stază, fără a inventa niciodată ceva de mare valoare și nu va progresa niciodată. Va fi preocupată doar de omogenizare – fuziunea oamenilor cu algoritmul. Într-acolo vor merge toate energiile societății.
Ca un punct de referință pentru motivul pentru care inteligența artificială este supraevaluată, tot ce trebuie să facem este să ne uităm la comportamentul programelor de inteligență artificială precum ChatGPT; s-a constatat în numeroase ocazii că algoritmul are părtiniri politice extreme, înclinate mereu spre progresismul extrem, inclusiv părtiniri bazate pe credințe care nu sunt susținute în niciun fel de dovezi științifice. Interesant, ChatGPT va afișa uneori chiar un răspuns aparent ostil la concepte conservatoare sau fapte incomode. Bot-ul va nega apoi că oferă opinii personale, chiar și atunci când răspunsurile sale sunt în mod constant pro-stânga progresistă.
Cum este posibilă părtinirea politică pentru o bucată de software, dacă nu a fost programată să afișeze această părtinire? Nu există obiectivitate de găsit în inteligența artificială, nici creativitate, pur și simplu aceasta va regurgita opiniile personale sau părtinirile oamenilor care au creat-o și care au conceput modul în care procesează datele.
Spre deosebire de un adolescent uman tipic, care caută să adopte convingerile sociale sau politice opuse celor ale părinților săi pentru a se deosebi de ei, inteligența artificială nu își va vopsi niciodată, metaforic vorbind, părul în albastru, nu-și va străpunge nasul și nu se va proclama vegan – ci întotdeauna va face ceea ce își doresc creatorii săi să facă. Un alt exemplu al acestei dinamici este arta inteligenței artificiale, care, în esență, fură proprietățile stilistice ale numeroși artiști umani introduși în baza sa de date și le copiază. Dacă imitația ar putea fi considerată cea mai înaltă formă de lingușire, nu este același lucru cu creativitatea.
Acest lucru ar putea să nu sune ca o mare problemă atunci când vine vorba de un simplu chatbot sau de realizarea de desene animate. Dar devine o problemă majoră când începem să vorbim despre inteligența artificială care influențează politicile sociale și guvernamentale.
Globaliștii susțin că inteligența artificială va fi peste tot – în afaceri, în școli, în operațiuni corporative, în întreprinderi științifice și chiar în guvern. Trebuie să conducă totul. De ce? Ei nu ne spun cu adevărat de ce, în afară de a face promisiuni vagi despre presupuse progrese incredibile și beneficii până acum de neimaginat. Până în prezent, nu au existat inovații profunde produse de inteligența artificială, dar presupun că propagandiștii pro- inteligența artificială vor spune că epoca de aur este „chiar după colț”.
Utilizările pentru inteligența artificială se limitează în realitate la a ajuta oamenii în sarcini simple, însă există, totuși, un cost. O mașină care se conduce singură poate fi grozavă pentru o persoană cu handicap fizic, dar poate fi și o cârjă care convinge o populație să nu mai învețe niciodată să conducă singură. Prin extensie, inteligența artificială este în multe feluri cârja ultimă, care duce la tirania supremă. Dacă oamenii sunt convinși să predea automatizării procesele umane normale și oportunitățile de luare a deciziilor, atunci și-au predat libertățile în schimbul confortului.
Mai important, dacă algoritmilor li se va permite să dicteze o mare parte din alegeri și concluzii, oamenii nu se vor mai simți responsabili pentru acțiunile lor. Indiferent de consecințe, tot ce trebuie să facă pentru tot restul vieții este să-și spună că au urmat doar sugestiile (sau ordinele) inteligenței artificiale. Inteligența artificială devine o formă de conștiință externă colectivizată; o busolă morală artificială pentru mintea stupului.
Dar cine va controla cu adevărat această busolă morală și va bloca deciziile a milioane de oameni? Va fi inteligența artificială? sau vor fi, de fapt, elitele din spatele cortinei care manipulează algoritmul?
Pentru mulți oameni, probabil că sună științifico-fantastic. Da, au existat multe închipuiri fictive despre cum ar fi lumea în umbra inteligenței artificiale – aș recomanda cu căldură filmul francez new wave „Alphaville” ca una dintre cele mai precise predicții despre ororile inteligenței artificiale și ale tehnocrației. Cu toate acestea, lucrurile despre care avertizez aici nu sunt un viitor teoretic îndepărtat, ci sunt deja aici. Aruncați o privire la acest videoclip tulburător despre inteligența artificială de la World Government Summit:
Acestea sunt obiectivele flagrante ale globaliștilor la vedere, cu un strat de zahăr la suprafață pentru a le face mai gustoase. Am scris despre motivațiile elitelor și respectul lor închinat față de IA în articolul meu ”Inteligența artificială: o privire seculară asupra antihristului digital” (vezi aici în română). Textul respectiv s-a concentrat pe impulsurile filozofice care îi fac pe globalişti să-şi dorească inteligența artificială.
În acest articol vreau să subliniez problema guvernării inteligenței artificiale și cum ar putea fi făcută să atragă masele. Pentru a atinge viitorul distopic pe care îl doresc globaliştii, ei trebuie în continuare să convingă un mare procent din populaţie să-l aplaude şi să-l îmbrăţişeze.
Confortul de a avea un sistem care ia decizii dificile în locul nostru este un factor evident, așa cum am menționat mai sus. Dar, guvernarea inteligenței artificiale nu se referă doar la eliminarea alegerii, ci și la eliminarea informațiilor de care am putea avea nevoie pentru a fi suficient de educați pentru a face aceste alegeri. Am văzut acest lucru recent cu restricțiile pandemiei de covid și coordonarea dintre guverne, mass-media corporativă și social media. Algoritmii au fost folosiți pe scară largă de conglomeratele media web, de la Facebook la YouTube, pentru a perturba fluxul de informații care ar fi putut fi contrare narațiunii oficiale.
În unele cazuri, cenzura a vizat oameni care puneau întrebări pertinente sau promovau teorii alternative. În alte cazuri, cenzura a vizat direct date dovedite ca fiind factuale, care erau contrare politicilor guvernamentale. O multitudine de afirmații guvernamentale cu privire la originile covidului, mascarea, blocarea și vaccinurile s-au dovedit false în ultimii câțiva ani și, totuși, milioane de oameni încă mai cred orbește narațiunea originară, deoarece au fost bombardați non-stop de algoritmi cu ea. Ei nu au fost niciodată expuși la informații contrare, așa că nu au putut niciodată să tragă propriile concluzii.
Din fericire, spre deosebire de roboți, inteligența umană este plină de anomalii – oameni care acționează în baza intuiției și a scepticismului, pentru a pune sub semnul întrebării afirmațiile preconcepute sau fabricate. Absența informațiilor contrare provoacă imediat suspiciuni multora – și asta este ceea ce guvernele autoritare refuză adesea să înțeleagă.
Marea promisiune pe care globaliştii o fac în numele inteligenței artificiale este ideea unui stat pur obiectiv; un sistem social și guvernamental fără părtiniri și fără conținut emoțional. Este ideea că societatea poate fi condusă de gândirea automată pentru a „salva oamenii de ei înșiși” și de propriile lor fragilități. Este o promisiune falsă, pentru că nu va exista niciodată o astfel de inteligență artificială obiectivă și nici vreo inteligență artificială care să înțeleagă complexitățile dezvoltării psihologice umane.
În plus, visul globalist al inteligenței artificiale este condus nu de aventură, ci de frică. Este vorba despre teama de responsabilitate, frica de merit, frica de inferioritate, frica de luptă și frica de libertate. Cele mai mari realizări ale omenirii sunt admirabile tocmai pentru că sunt realizate cu conținut emoțional, iar nu în ciuda acestuia. Este acel conținut care ne inspiră să pătrundem în necunoscut și să ne depășim temerile. Guvernarea inteligenței artificiale și o societate integrată I.A. nu ar fi altceva decât o acțiune disperată de negare a necesității luptei și a voinței de a răzbi.
Globaliștii sunt mai mult decât fericiți să ofere o cale de ieșire din luptă și o vor face cu inteligența artificială drept chip al bunăvoinței lor. Tot ce va trebui să faceți este să vă dați libertățile și poate sufletul în schimbul faptului că nu va trebui să vă mai confruntați niciodată cu teroarea pură a propriilor gânduri liniștite. Unii oameni, din păcate, cred că acesta este un schimb echitabil.
Elitele vor prezenta inteligența artificială drept marele judecător, mijlocitorul pur și logic al căii corecte; nu doar pentru națiuni și pentru populații la modul general, ci pentru fiecare viață individuală. Cu algoritmul acceptat în mod fals ca fiind infailibil și pur imparțial, elitele pot conduce lumea prin creația lor fără chip fără nicio supraveghere – pentru că atunci pot pretinde că nu ele sunt cele care iau decizii, ci inteligența artificială. Cum poate cineva pune la îndoială sau chiar pedepsi o inteligență artificială pentru că a greșit sau a provocat un dezastru? Și, dacă întâmplător inteligența artificială va lua toate deciziile în favoarea agendei globaliste, ei bine, asta va fi tratată drept o simplă coincidență.
de Brandon Smith AltMarket.us
traducere Reacționarii