Florin Dobrescu
Pasionat de documente și publicații îngropate în uitare, găseam anii trecuți, într-un anticariat bucureștean, acest exemplar din Gazeta Evreiască, pe care astăzi am să vi-l prezint și dvs.. Este o publicație din România Celui de-al Doilea Război Mondial, care ilustrează cum decurgea viața comunității evreiești din România într-o perioadă în care, în teritoriile ocupate de Germania hitleristă, ca și în țările aliate acesteia, evreii erau supuși unei politici de persecuție și chiar de exterminare.
Pe manșeta ziarului se menționează că este organul Centralei Evreilor din România, fiind editat conform Decretului-lege 319 din 30 ianuarie 1942 și înscris în registrul publicațiilor periodice sub numărul 43 din 1942. Exemplarul în posesia căruia ne aflăm datează din ziua de joi 23 decembrie 1943. Redacția ziarului se afla în București, pe strada Sfânta Vineri nr. 15, deci chiar în cartierul evreiesc, așa cum era cunoscută acea zonă a Capitalei. Pe prima pagină se află lipită o recipisă a Poștei Române pe care este trecut numele și adresa abonatului, care primea ziarul acasă: Aberman din strada Dobroteasa nr. 14 București.
Pe prima pagină, o fotografie înfățișând un grup de copii frumos îmbrăcați, este explicată în felul următor: “elevele școlilor evreiești au sărbătorit tradiționala festivitate de Hanuka”. Tot pe prima pagină, printre diferite articole, găsim o reclamă: “Hanuka – vase și candelabre rituale după gravuri originale din din secolul II î.Hr.” De asemenea, un anunț legat de preschimbarea dovezilor de scutire de muncă, în care posesorii carnetelor afișate erau obligați să depună “taxa fixată de comisariatul general pentru problemele evreiești pentru dovezile de scutire de muncă obligatorie și exercitarea profesiei pe anul 1944”.
În pagina a doua găsim o reclamă la Almanahul Evreiesc pe anul 1944 – “o carte frumoasă, o carte instructivă, o carte de bibliotecă” – cititorii fiind îndemnați să o ceară “la orice chioșc de ziare”. Este interesant de constatat că, în acea perioadă, la București publicațiile evreiești se vindeau la chișcurile stradale. Tot aici, la rubrica “Mica publicitate”, găsim numeroase anunțuri, toate legate desigur de viața comunității evreiești din București.
Pe pagina a treia găsim alte anunțuri precum acela că “Templul Baron M de Hirsh anunță enoriașii lor că “vineri 24 decembrie la ora 8:30 va vorbi domnul predicator I. Bercovici despre Meatim „Puținii”, „sâmbătă 25 decembrie ora 10:00 domnul rabin Iosefsohn despre „Căminul în lumină””, iar „duminică 26 decembrie la ora 4:30 p.m. va avea loc un serviciu religios de Hanuka – rabinul și predicatorul vor vorbi despre Nea Iașoșanim „Mântuiri pentru trandafiri””. „Elevii Hary Gruher și Simona Revici vor traduce din ebraică” . Tot aici sunt anunțate logodne cum este cea dintre Ella Bercovici și dr Andrei Simon sau cea dintre Pridarica Smilovici și Mandy Laibovici. Și tot la rubrica „Informația” aflăm că “grădinițele Alef și Beth au întocmit o serbare de Hanuka duminică 19 decembrie în Calea Dudești 123 în prezența șefului cultului mozaic din România d-l dr Alexandru Șafran. Scenete, jocuri, cântece ebraice și dansuri executate de copii între care cei mai mari nu treceau de 6 ani, ne au arătat munca profesorilor și dovada de ce lucru minunate se pot realiza în lumea copiilor. S-au împărțit daruri la peste 100 de copii”.
În partea dreaptă a paginii a treia o casetă tehnică anunță că, în prima zi de Crăciun, la 10:30, “Teodor Cosma prezintă excepționalul concert de jazz cu orchestra instrumentiștilor evrei – 30 de persoane”. La rubrica “Știri artistice” aflăm că, de sărbători, “Teatrul (evreiesc n.n.) Barașeum a pregătit un minunat program artistic”, care este redat în amănunt. Tot din pagina 3 aflăm că, “sub titlul Seara Shalom Alehem, secțiunea culturală a societății Uniunea Israelită din Calea Văcărești 23 organizează pentru seara de 7 ianuarie 1944 la Sinagoga Mare o șezătoare culturală închinată genialului umorist Salom Alehem. Seara Șalom Alehem va fi un nou prilej de cunoaștere a vieții și operei marelui scriitor.” Urmează apoi prezentarea celor care aveau să vorbească.
De asemenea, se anunță că vineri 7 ianuarie 1941, la ora 19:30, are loc un concert simfonic, conducerea muzicală fiind asigurată de Henry Schwartzman. Urmează apoi o serie de anunțuri legate și reclame ale unor firme evreiești, așa cum este Faret – „distribuitor de patefoane electrice, mobile mari, mici și valize”, din strada Pătrașcu Vodă nr. 16, ori Schul SA – „încălțăminte de la Frascatti”,care tocmai se mutase în str. Domnița Anastasia.
Tot din viața comunității evreiești din București aflăm că „Școala Instrucțiunea din str. C. F. Robescu nr. 25 va adăposti serbarea tradițională de Hanuka” care însă se amânase de pe 26 decembrie pentru 29 decembrie 1943, urmând să aibă loc însă în sala Teatrului Barașeum așa cu se desfășuraseră ele la școala ciocanul și în alte locuri din București la școlile Unite. Comunitatea Evreilor din București și Școala primară de băieți Nr. 1 “Iaeva si Carolina Leibi” organia la Sinagoga Mare, pe 6 ianuarie, un concert de muzică clasică,populară și evreiască executat de „prima orchestră de copii (6-16 ani)”.
Există și anunțuri mai puțin plăcute, care ne aduc aminte că ne aflăm totuși într-o perioadă în care, rigorile impuse de statutul de aliat (de nevoie) al Germaniei hitleriste se reflectau în legislația și măsurile administrative care făceau ca viața comunității evreiești să fie afectată de restrângerea multor drepturi. Este vorba de o înștiințare a Cercului Teritorial Roman despre “evreii înscriși în controalele Cercului Teritorial Roman și care trebuie să-și clarifice situația, fiind dați nesupus la munca obligatorie”. Erau, probabil, numeroase persoane care nu se conformaseră obligațiilor de a presta muncă obligatorie, conform legislației din acea perioadă. Sigur că era o povară pentru populația de origine evreiască, dar trebuie să ne gândim că întreaga populație a României suferea privațiuni și sacrificii. Astfel, tineretul aparținând românilor sau celorlalte etnii, cu excepția evreilor era mobilizați pe front, mulți chiar în linia I, iar cei rămași acasă erau supuși frecvent rechizițiilor.
Iată și un anunț din partea Teatrului Barașeum prezentarea “farsei de situații Otto Elefantul de cunoscuții Arnold și Bach”.. De asemenea, se juca o revistă de succes, numită “Alți bani, altă distracție”, avându-l ca protagonist pe îndrăgitul interpret evreu Nicolae Stroe, iar “Al Giovani, Louis Jumping și Benny au pregătit pentru diminețile Crăciunului un cabaret artistico-muzical intitulat Cocktail-Cabaret, care se va juca la Studio”.
Credem că parcurgerea paginilor acestei publicații este folositoare pentru a ne transpune puțin în acea perioadă a războiului, în care – iată – dincolo de toate privațiunile și discriminările la care populația evreiască era supusă printr-o legislație restrictivă, România se prezenta totuși, așa cum au spus unii reprezentanți ai comunității evreiești din acea perioadă, ca o “oază de liniște” (W. Filderman) sau „colac de salvare” pentru evrei. În timp ce țările din jurul României organizau deportări masive spre lagărele germane, în România comunitățile evreiești puteau beneficia de o viață culturală intensă, de școli evreiești, de un teatru evreiesc, de o presă evreiască accesibilă stradal. Parcurgând Gazeta evreiască, mi-au revenit în minte cuvintele președintelui Israelului, Shimon Peres, cu ocazia vizitei sale în România, în vara anului 2010: „Nu vom uita niciodată că, în perioada cea mai întunecată a istoriei, perioada nazistă, România a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei (…). Pentru aceasta, doresc sa mulțumesc poporului român și să îi spun că aceasta este o prietenie care nu se va termina și care va continua multă vreme în viitor, nu doar în istorie.”