Ecologism trezit la irealitate

Până acum, Occidentul oferea superioritatea unui nivel de trai mai ridicat decât în orice altă parte a lumii. Mulți încă mai păstrează iluzia că este un loc în care democrația și respectul pentru drepturile omului se află la cote mulțumitoare, oricum cele mai ridicate comparativ cu oricare alte locuri de pe mapamond. Încă este spațiul în care cei mai mulți oameni râvnesc să trăiască. Cred ei că aici au cele mai mari șanse la o viață liberă și prosperă. Oamenii care gândesc astfel au cele mai bune intenții, dar sunt puțin rămași în urmă cu noutățile.

Mai poate fi păstrată ideea  excepționalismului Occidentului din două motive. Primul este că iluziile au o viață mult prea lungă, update-ul la ceea ce se întâmplă în mod curent se face cu o oarecare întârziere. Oamenii trăiesc cu o imagine care era valabilă până în urmă cu 15 – 20 de ani. Al doilea motiv este că presa oficială, aservită ideologic puterii,  a impus o cenzură asupra informațiilor, pe care oamenii încă nu au reușit să o depășească pentru că nu renunță la primul motiv. Adică știri despre ce se întâmplă apar, dar nu în presa mainstream, de aceea cei ce vor să păstreze imaginea unui Occident campion al libertății și prosperității preferă să le ignore, să le treacă la categoria exagerări sau teoria conspirației.

Stânga totalitară trezită a trecut de la implementarea politicilor privind genul și justiția socială – care aveau un impact ideologic puternic, dar se răsfrângeau direct asupra unei mai mici părți din populație – la măsuri economice, Great Reset, care vor avea un impact devastator asupra populației cu cel mai ridicat nivel de viață al planetei. Abia în acest punct, când va scădea nivelul de trai, va începe să existe o opoziție reală față de politica de stânga. Luăm un exemplu în continuare.

Ministerul Naturii şi Politicilor Azotului din Olanda, condus de Christianne van der Wal, a declarat, în aprilie 2022, că „trebuie accelerată reducerea drastică a emisiunilor de azot – voluntar unde este posibil, prin constrângere unde nu este posibil”. Pentru aceasta trebuie închise un mare număr de ferme. Fermierii vor primi o compensație dacă se angajează să nu mai desfășoare niciodată activități agricole. Dacă însă vor să-și continue activitatea, atunci vor fi expropriați forțat. Asta se întâmplă într-o țară a UE cu unul din cele mai ridicate niveluri ale democrației și respectării drepturilor omului.

Sub pretextul crizei azotului, guvernul olandez va falimenta majoritatea fermierilor. Iar Olanda, cu o suprafață un pic mai mare decât cea a Republicii Moldova, este al doilea exportator agricol din UE. Acțiunile guvernelor vor duce la crize alimentare – poate apoi și la foamete. Oamenii înțeleg revolta fermierilor și îi susțin, dar guvernul nu pare să înțeleagă. Aceste revolte arată cât de dificilă a devenit situația. Se înfruntă niște birocrați călăuziți de o ideologie, cu oamenii care muncesc, care au contact direct cu realitatea. În mod normal ar câștiga cei ce muncesc, dar lucrurile se petrec normal numai în cazuri rare. Ideologii au de partea lor puterea statului și orbirea ideologică, de aceea au toate șansele să reușească, spre paguba tuturor celorlalți.

Guvernul vrea pământul fermierilor, al celor care muncesc, pentru că ei stau în calea agendei globaliste a Great Reset, o agendă publică și transparentă, care promite că lumea va arăta altfel în câțiva zeci de ani.

Despre protestul agricultorilor olandezi s-a vorbit foarte puțin. Oamenii revoltați au ocupat autostrăzile, drumurile spre aeroporturi, au dat foc baloților de fân, au blocat centrele de distribuție alimentară. Opun rezistență la măsurile preconizate de guvern. Au dreptul să o facă, este munca lor de o viață, iar oamenii îi înțeleg și îi aprobă.

Problemele legate de exploatarea excesivă a solului, de poluare, de reziduuri și gunoaie sunt reale, așa cum reale erau și cele legate de minoritățile etnice sau sexuale. Numai că ele sunt înțelese în stil woke, de niște oameni care nu au legătură cu exploatarea pământului sau activitatea industrială, sau cu orice mai vor ei să schimbe.  Ei vor o planetă verde, fără poluare, dar nu înțeleg nici de unde provin problemele, nici cum pot fi rezolvate. De aceea propun soluții care nu sunt viabile. Sunt rupți de realitate și nu întrevăd consecințele pe care le vor avea măsurile lor asupra oamenilor care trăiesc din activitățile pe care ei vor să le reducă sau interzică. Până la urmă agricultorii sunt cei care știu cum să își rezolve mai bine problemele legate de exploatarea solului sau animalelor. 

În lipsa unui scop mai bun, și pentru că se lasă conduși de niște idei pornite adesea cu bune intenții, dar rupte de realitate prin ideologie, oamenii care le propagă au un rost pentru care să lupte, viața lor are un sens – pavând astfel drumul spre iad. Problema e că acest sens este luat din cărți, din filme, din ideile altor oameni la fel de ocupați cu binele comun, dar rupți de situația concretă. Se inspiră din dorința proprie de schimbare a lumii, nu din realitatea pe care vor s-o transforme fără s-o cunoască, și atunci nu pot veni cu soluții viabile.

Însă le vor impune pentru că se pot folosi de mijloacele statului – poliție, armată, presă – și de o bună parte a opiniei publice care s-a lăsat vrăjită de ideea unui viitor mai verde. Rezultatul va fi sărăcie, revolte, subdezvoltare. Clasa woke, cea care susține și propagă această ideologie, se situează la un nivel mediu spre sus, se află în țările (încă) cele mai bogate, de aceea va fi mai puțin sau deloc atinsă de scăderea nivelului de trai, cel puțin în prima fază. Consecințele le vor suporta ceilalți, cei care muncesc și săracii din celelalte țări ale globului. Dar, atunci când revolte precum cea din Olanda se vor generaliza, toți vom fi în aceeași oală.

sursa: Reacționarii