Prleuare de pe contul Răzvan Gheorghe, Facebook
Să vă spun și eu una cu și despre Dominic Fritz.
Domnul Teodor Stanca (foto/88 ani) e vicepreședinte al AFDPR și președinte al AFDPR Timișoara. Este ultimul lider în viață al mișcărilor studențești din octombrie 1956, când studenții anticomuniști din Timișoara s-au revărsat în stradă, și-au manifestat solidaritatea pentru Revoluția din Ungaria și au cerut plecarea trupelor rusești de ocupație din România. A fost un moment puțin spus astral, luminos prin excelență, o palmă de proporții administrată direct peste fleanca regimului genocidar – de notat că la Timișoara a fost singurul loc unde studenții au reușit să facă efectiv ceva, întrucât la București și în alte părți Securitatea i-a arestat brutal încă din momentul organizării. De altfel, bucureștenii încăpuseră deja pe mâna criminalului Gheorghe Enoiu și a anchetatorilor săi de la Securitatea Uranus, un abator modern. Nici timișorenii nu au întârziat mult.
Teodor Stanca avea să fie arestat la 30 octombrie. Securiștii l-au torturat abominabil, l-au jucat în picioare și l-au sonopit în bătăi de nereprodus. A fost condamnat la 8 ani de temniță grea, ulterior trecând prin numeroase bolgii ale morții, fiind eliberat la 3 februarie 1963. A avut mari probleme până când a reușit să își găsească un loc de muncă și a întâmpinat multe obstacole până când a izbutit să termine o facultate. Întreaga sa familie a fost zdrobită, ostracizată și umilită. Securitatea l-a hărțuit și l-a supravegheat în permanență până în decembrie ꞌ89. După Revoluție a devenit parlamentar PNȚCD (1996-2000) și una dintre cele mai sonore și incomode voci ale AFDPR. În prezent trăiește la Timișoara, orașul pentru a cărui demnitate și-a sacrificat tinerețea.
Am onoarea de a vorbi deseori cu domnul Teodor Stanca, știu că se confruntă cu mari probleme de sănătate, întrucât a trecut prin multe, iar ceasul biologic nu iartă pe nimeni. Nu s-a plâns niciodată de absolut nimic și lucrează zilnic ore întregi, asigurând funcționalitatea AFDPR într-o zonă odinioară bogată în rezistență anticomunistă, dar și legătura permanentă cu urmașii celor care nu mai sunt, urmași umiliți incalificabil de autoritățile statului.
E greu, nu a fost niciodată ușor. În urmă cu o lună, domnul Stanca a fost spitalizat două săptămâni, din pricina unei hemoragii interne, pe care însă a învins-o, slavă Domnului, și s-a întors pe picioare acasă, unde își continuă îndeletnicirile.
De ce vă spun toate astea? Pentru că primarul Dominic Fritz refuză să-i confere demnitatea de cetățean de onoare al Timișoarei. De notat că domnul Teodor Stanca nici măcar nu s-a gândit vreodată să solicite asta pentru sine, nu ar face niciodată așa ceva. Solicitarea a fost făcută de alți foști deținuți politici și foști deportați, care știu prea bine ce a făcut domnul Stanca pentru demnitatea noastră a tuturor, într-o vreme în care cei mulți tăceau ca porcii în păpușoi, la fel ca acum. Vă dați seama că nu este vorba despre primirea unor înlesniri sau mai știu eu ce – la 88 de ani, dânsul nu are nevoie de așa ceva, la fel cum nu a avut nevoie nici în anii ꞌ90, însă e vorba de o binemeritată recunoaștere a luptei și a sacrificiilor sale, atât și nimic mai mult. Un gest simbolic și cât se poate de legitim. Despre solicitare am aflat de la cei care au făcut-o, nu de la domnul Stanca, mi-ar fi jenă să discut despre asta cu domnia sa. Oricum, nici măcar nu știe despre existența acestui demers.
Ei bine, închipuiți-vă că Dominic Fritz nu aude și nu răspunde nimic, deși de la momentul respectiv s-au scurs luni și luni de zile. Feriți-vă de oamenii de teapa asta. Cine e în stare să ignore așa ceva e capabil să vă facă absolut orice. Frigul din el o să vă cuprindă și pe voi. Eu nici nu mă mai pot mira de câte e în stare Florin Cîțu, bunăoară, după ce s-a pretat să-l mazilească și să-l insulte în halul în care a făcut-o pe domnul Octav Bjoza, președinte al AFDPR și reprezentat al tuturor foștilor deținuți politici anticomuniști din România, morți sau vii.
(Foto: domnul Teodor Stanca, inginer, fost deținut politic și vicepreședinte al AFDPR / sursa foto: timpolis.ro)
Un jidan jigodie.Eu am cunoscut in anii tineretii mele un Fritz,evreu,om de treaba venise din Brasov si se mutase in Timisoara.De fapt avea un ansamblu de distractie in parcuri amenajate,barci ca si leaganele pentru copii in parcuri de joaca ,ringhispil…Il stiam din Brasov.L-am intalnit in Timisoara intamplator.Era un bonom si om de chef.O fi vreo legatura intre ceai doi Fritz?Dar se vede inca o data treaba ca jigodiile tot jigodii raman indiferent pe ce limba vorbesc.
Tovarul marxist Fritz scolit la scolile comuniste, bun prieten cu stalinistul Geza Kornis nu iubeste anti-comunistii, ba din contra. Si e logic ptr ca el e stalinist-eugenist. Iata un link. https://www.incorectpolitic.com/iuda-in-timisoara-dominic-fritz-alaturi-de-comunistul-geza-kornis/