Drumul de la Renate Weber la Gyula Fabian sau Peter Eckstein Kovaci (variante UDMR) este la fel de scurt ca o aruncătură de băț sau ca un lanț cu două verigi. Din scurt, din foarte din scurt trebuie să fim ținuți, să nu cumva s-avem vreun răgaz de libertate, că poate ne revenim.
Ideea este că sunt și oameni de bună credință, care văd în doamna Weber salvatoarea poporului. Acestora mă adresez, celor de bună credință. Vă readuc aminte că timp de 8 (opt) ani, respectiva doamnă a fost Președintele Fundației Soros România.
Pe tot parcursul carierei sale a deținut de asemenea funcții în tot felul de organisme internaționale, fiind preocupată bineînțeles de minoritățile naționale, publicând peste 50 lucrări referitoare la acestea, citez câteva din wikipedia: două proiecte de lege privind protecția minorităților naționale, „Evoluția concepției UDMR cu privire la drepturile minorității maghiare”, „Transilvania: evoluție prin devoluție?”, colaborând strâns în acest sens și cu Gabriel Andreescu de la Grupul de Dialog Social, la sediul căruia a avut loc in ianuarie 1990 dialogul tovărășesc între Silviu Brucan, George Soros și membrii GDS, trasându-se practic atunci toată strategia atacului antiromânesc ce a urmat mai apoi. Direcțiile respective se manifestă, continuă astăzi.
Așadar, pentru ce Renate Weber? Pentru ce Gyula sau Eckestein?
De ce nu suntem conștienți că este același lucru? Pentru că avem impresia că Weber ne-a ”salvat” în stările de urgență si alertă? Uităm că Renate Weber în calitate de Avocat al Poporului i-a solicitat lui Iohannis să decreteze Starea de Urgență în martie anul trecut, iar Parlamentului să o încuviințeze!?
Ce a urmat mai apoi a fost un simplu joc ”avocățesc” de-a drepturile omului.
Mâine vorbim de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instituție a statului român, condusă de Csaba Asztalos, instituția fiind în subordinea Parlamentului, iar parlamentul mi se pare că reprezintă poporul român.
Mergem înainte, oricât de greu ar fi, cu Dumnezeu înainte!