Este cel mai mare poet român creştin şi unul dintre cei mai mari poeţi creştini ai lumii. A fost Profesor universitar, academician şi ziarist. Opera sa poetică este completată de opera eseistică şi mistică. Prelegerile sale universitare îi înălţau pe auditori la ceruri.
Nichifor Crainic este reprezentantul tradiţionalismului şi orientării spre Bizanţ. Filiaţia bizantină ca trăsătură spirituală a neamului românesc este structurală şi nimeni nu o poate contesta.
Nici orientarea spre cultura franceză, nici aplecarea spre nemţi ori ruşi nu egalează forţa cu care substanţa noastră spirituală se simte ortodox – bizantină. Acest aspect l-a susţinut Nichifor Crainic în întreaga sa operă, contribuind în plus la reabilitarea Bizanţului, atât de nedrept calomniat în Occidentul de după Revoluţia franceză. El era de altfel ortodox convins şi adversar al catolicismului.
Pentru ideile sale, Nichifor Crainic a suferit o îndelungată detenţie, în timpul căreia a compus în memorie numeroase poezii. Acestea au ajuns şi afară, unde au circulat ilegal. Nădăjduim însă că într-o zi vor vedea lumina tiparului.
În temniţă poetul se ruga adâncit în sineşi, în genunchi, ceasuri întregi. Dar totuşi acest om de o remarcabilă sensibilitate era dublat de un senzorial nestăpânit. Datorită respectului pentru opera sa şi pentru suferinţa îndurată nu vom vorbi despre slăbiciunile lui omeneşti. A făcut regretabile compromisuri de conştiinţă dar opera lui rămâne pură şi autentic ortodoxă. El a murit ca un singuratic, căci era încă ostracizat.
Uitând greşelile omului, rămânem cu imaginea poetului şi gânditorului creştin care va impresiona oricând şi oriunde va fi citit. Azi se lasă tăcere peste opera lui dar într-o zi va fi aşezat în locul de cinste al culturii.
(Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Editura Bonifaciu, București, 2012, pag. 305-306)
Intrebat-am vantul, zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vantul: Aripile lor
Mă doboara nevazute-n zbor.
Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Untdelemnul cantecului sfant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocarlia: S-au ascuns
In lumina celui nepatruns.
Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a bufnita: Când va cadea
Marele-ntuneric, vei vedea.
Numai bunul Dumnezeu poate sa-i judece pe cei trecuti pri beciurile securitatii…Nu pot sa uit faza cu iubita sa ,cu tatal, la pompa de apa! Un om iubit si respectat (aceesi idee si ptr. radu Gyr).Rugati-va ptr. noi!
O minunata poezie! Multumim din tot sufletul!
In primul rand vreau sa reamintesc cu aceasta ocazie a comentariului asupra unui titan in credinta religiosa ortodoxa si poezie,ca asemea titani au dominat Miscarea Legionara,un cerc astral al hiperconstiintei omenesti plutind peste omenire nascut din spiritualitatea de geniu al neamului romanesc.Aceasta a reprezentat Miscarea Legionara,o miscare spirituala de schimbare a elementelor rele din om cu onoarea si demnitatea in actiunile sale.In ea erau stranse cele mai luminate mintii ale Romaniei,incarcate cu dragostea pentru om si Dumnezeu.Miscarea Legionara nu a fost o adunatura de criminali si netrbnici asa cum o prezinta adevaratii criminali si netrebnici ai omenirii.Miscarea Legionara apare ca o umbra a Lui Isus Cristos povatuind prin Romania in cuiburile de legionari,onoarea,munca,ajutorarea aproapelui si demnitatea.Asta a fost si ar trrebui sa continue,Miscarea Legionara care ai poate scoate pe romani din coltul intunecos in care sant impinsi.