Organizaţie de masă dedicată înregimentării şi îndoctrinării ideologice a femeilor, Uniunea Femeilor Democrate trebuie văzută oarecum ca o continuare a Uniunii Femeilor Antifasciste din România. Preşedinte de onoare al acestei noi oficine comuniste avea să fie aleasă nimeni alta decât Ana Pauker, nascută Hannah Rabinson, fiica unui comerciant evreu din Vaslui, devenita simbol al idealului feminin al comunismului din România, dar şi curea de transmisie a directivelor lui Stalin pentru comunizarea ţării noastre…
Cum tema predilectă a tuturor „organizaţiilor de masă şi obşteşti” create de comunişti era, în acei ani, invariabil, „lupta pentru pace” şi denunţarea „cercurilor imperealiste din occident, aţâţăoare la răsboiu…”, noua oficină comunistă nu putea scăpa neamendată de amatorii de satiră şi umor politic, niciodată puţini, de pe malurile Damboviţei. Unul dintre aceştia, rămas anonim, s-a grăbit să dedice Uniunii Femeilor Democrate, o epigramă ce a circulat, ani la rând, din gură în gură, în ciuda vigilenţei avangardei clasei muncitoare şi braţului înarmat al acesteia, Securitatea. Autorul a preferat să rămână anonim, deoarece astfel de creaţii se pedepseau cu ani grei de temniţă sau Canal… Asta dacă nu va fi ajuns totuşi în păstrare socialistă, pe baza altor delicte penale din epocă.
Pentru savoarea sa şi hazul de necaz prilejuit bieţilor români de la sfârşitul deceniului al cincilea al secolului trecut, vom reda, atât cât permite politica noastră redacţională, catrenul buclucaş: „Noi, femeile democrate, / Vom lupta pe dezbrăcate, / Vom lupta în cracii goi: / Noi vrem p…, nu război!” (epigrama cu autor necunoscut, culeasĂ de la P.D., n. 1916 În comuna suburbanĂ șerban Vodă).
Florin Dobrescu