„Evenimentul zilei” scoate la lumină o nouă manipulare marca Mădălin Hodor. Controversatul istoric, angajat al CNSAS, care de curând a indignat opinia publică prin insultarea memoriei victimelor Experimentului Pitești, recidivează, de această dată mistificând trecutul recent – e vorba de perioada Revoluției – pentru a acredita, după 30 de ani, tezele propagandei clicii pro-sovietice care după 22 Decembrie 1989 a organizat macabra diversiune militară soldată cu 1000 de morți.
Este incredibil să constatăm că acest istoric, aflat într-o evidentă filiație cu USR și – conform unor anumite surse – se pare că și cu Institutul Elie Wiesel, se poziționează, prin studiile sale, cu obstinație, pe linia tezelor susținute în trecut de oficinele propagandei unor forțe antiromânești, care au lăsat în urmă doar orori. Fie că e vorba de teoriile Securității din vremea lui Nicolschi sau de cele ale grupării comuniste prosovietice din jurul lui Brucan, Iliescu, Militaru și ceilalți, Hodor reușește de fiecare dată să ofenseze memoria victimelor. Pentru că și în cazul de față. cu pretenția autorității cercetătorului, el justifică practic masacrul coordonat cu cinism și sânge rece de generalul Miliaru, și căruia, pe lângă colonelul Trosca, i-au căzut victime 6 cadre USLA ucise și alte 2 rănite grav. Ca să nu mai vorbim de instrumentarea propagandei mediatice conform căreia cei uciși ar fi fost teroriști, ceea ce a dezlănțuit spectacolul macabru prin care populația din zonă a profanat cadavrele într-o manieră inimaginabilă. Nu mai vorbim de scopul tuturor acestor diversiuni dirijate cu nonșalanță, la vedere, de Militaru și oamenii lui, scop care era – in principal – justificarea unei intervenții militare sovietice pe teritoriul României.
Ceea ce ni se pare mai șocant, dar în același timp ne fac să înțelegem mai bine originea atitudinii profesionale a lui Mădălin Hodor, este informația oferită de Dan Andronic, conform căreia, acesta și-ar fi început cariera de cercetător istoric alături de Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu, la Institutul Revoluției Române.
În noaptea de 23/24 decembrie 1989 în fața MApN s-a consumat unul din cele mai sângeroase episoade din Revoluția română. Din ordinul lui Nicolae Militaru au fost împușcați șapte luptători USLA, chemați chiar de el.
Dar iată articolul lui Dan Andronic, din Evenimentul zilei:
Am citit zilele trecute două-trei articole halucinante, cu o concluzie demnă de manualele de dezinformare ale GRU: asasinarea în noaptea de 23/24 decembrie 1989 a șapte luptători USLA din ordinul gen. Nicolae Militaru a fost justificată. Pentru că veneau să-l elibereze pe gen. Iulian Vlad, aflat la asediul MApN.
Iată cum s-au petrecut faptele:
„În urma unei înţelegeri dintre generalul Militaru Nicolae, ministrul apărării naţionale, şi col. Ardeleanu Ion, şef USLA, s-a dispus ca această unitate să intervină cu forţe proprii pentru scotocirea zonei înconjurătoare MApN, din care elemente teroriste ţineau sub foc clădirile MApN.
În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, două vehicule blindate uşoare (ABI) aparţinând USLA au ajuns în zona B-dul Drumul Taberei venind dinspre Ho Si Min, cantonându-se în zona M.Ap.N. Dispuse unul înapoia celuilalt pe Bdul Drumul Taberei, în sensul de mers către intersecţia cu străzile Văiceni şi respectiv Miron Constantinescu, peste drum de clădirea Centrului de Calcul a M.Ap.N.-ului, pe partea blocurilor A1 şi A2, în imediata vecinătate a locului unde au staţionat cele doua ABI-uri se afla dispozitivul de luptă al Batalionului 3 Tancuri din U.M. 01303 Târgovişte, precum şi alte efective.
După ce au rămas în poziţia descrisă aproximativ 30 de minute, timp în care efectivele din dispozitiv ce erau în contact vizual cu ABI-urile nu au fost informate despre natura misiunii acestora, echipajele celor doua ABI-uri au fost angajate într-un incident cu forţele din dispozitiv care au deschis foc asupra lor atât cu echipamentul individual cât şi cu cel de pe tanc.
Menţionăm că infiltrarea în dispozitivul de apărare s-a făcut cu farurile stinse, fără semnalizarea prezenţei, pentru militarii M.Ap.N.
În urma tirului nimicitor şi-au pierdut viaţa lt.col. Trosca Gheorghe, sg.maj. Neagoe Stelian-Theodor, sg.maj. Costache Ion Ion, toţi din primul ABI cu nr.1147, şi cpt. Cotuni Alexandru Eugen Trandafir, plt.maj. Mopicaru Ctin. Ion, plt. Oprea Ion Emil şi sg.maj. Surpăteanu Ctin Florin, din cel de-al doilea ABI 1138. Alte două persoane au fost grav rănite respectiv sg.maj. Păduraru Ionel şi sg.maj. Soldea Glie Ştefan. Leziuni superficiale a suferit şi civilul lsac Ctin. (alias lonescu, alias Dinescu).
La sesizarea apărătorilor grupa centrala de coordonare a pazei localului MApN a comunicat că nu cunoaşte nimic despre identitatea şi misiunea maşinilor respective, ordonând o cercetare la faţa locului, şi în caz extrem, să se răspundă cu foc.”
Astfel descrie jurnalistul Victor Roncea desfășurarea evenimentelor din fața MApN în cartea sa „Decembrie 1989 – Lovitura Moscovei în România”.
O mărturie cutremurătoare
Acum, o dată cu publicarea rechizitoriului Parchetului Militar în privința Revoluției din 1989 avem acces și la alte mărturii. Una din ele, a unui supraviețuitor este cutremurătoare.
Şoldea Ştefan – USLA, declaraţie de martor, sediul SPM, 31.07.2018 ( val.IV – Declaraţii, f.3 8-45)-
,, În jurul orelor 21 :45 a venit la noi mr. Trosca şi ne-a spus că urma să executăm o misiune antiteroristă în zona sediului MApN. L-am auzit pe mr. Trosca afirmând cu referire la această misiune ceva de genul „Ăştia pe mine mă vor”. ( … )
Am ajuns, am oprit la locul stabilit, situația fiind calmă ( … ) Mr. Trosca a insistat ca cineva de la MApN să ne preia ( … ) i s-a spus ca ABI-urile noastre să semnalizeze prin aprinderea şi stingerea farurilor. Imediat după semnalele optice, asupra ABI-urilor s-a deschis focul, apreciez că din partea stângă. În acea parte exista un dispozitiv de apărare ce avea în componentă foarte multi militari, echipaţi cu tehnică diversă, inclusiv cu tancuri şi alte blindate.
Deschiderea focului nu a fost provocată de noi. Nu am făcut niciun fel de mişcare susceptibilă de a fi ostilă. După deschiderea focului l-am auzit prin stafie pe mr. Trosca încercând să determine oprirea focului asupra noastră. Acesta striga „Ne omoară.faceţi ceva!”.
Am fost rănit în zona cervicală cu un glonţ. Am fost scos din ABI de către un ofiţer de aviaţie, am fost singurul supravieţuitor din ABI-ul cu numărul 2. (… ) În momentul în care am fost scos din ABI, l-am observat în dreptul primului ABI pe mr. Trosca zvârcolindu-se între viaţă şi moarte ( … )
Imediat după scoaterea din ABI am fost dus în antecamera biroului ministrului apărării ( … ) aveam statut de terorist. Aici fiind, am purtat o discuție cu colonelul Ardeleanu, şeful USLA, căruia i-am relatat ce s-a întâmplat.
În acele clipe, în cabinetul ministrului se aflau generalul Militaru şi Iulian Vlad. S-a apropiat de mine generalul Militaru care m-a întrebat direct dacă mr. Trosca mai trăieşte. I-am răspuns că mr. Trosca este în viaţă, că se zbate într-o stare gravă, dar că încă poate fi salvat. După acest scurt dialog cu generalul Militaru, acesta din urmă a avut o discuție cu colonelul Ardeleanu care i-a reproşat „Domnule general mi-aţi omorât oamenii!”. Am auzit cum răspunsul generalului a fost: „Ce vrei, aşa este la război, Ardelene!”. ( … )
Precizez că, după momentul în care asupra ABI-urilor noastre s-a deschis focul, nu a existat nici un fel de ripostă armată din partea noastră. Precizez că Drumul Taberei, în zona fostului MApN, era foarte bine luminat, iluminatul stradal funcţionând la cote normale. Nu am reuşit să înţeleg cum de a fost posibil ca fără niciun temei, nişte militari ai armatei române să deschidă focul asupra noastră cu consecinţele cunoscute atâta timp cât şi noi serveam aceeaşi patrie. „
O mărturie a unui martor ocular care este susținută de cercetarea Parchetului Militar, dar și de alte documente și mărturii. Sunt atât de multe că ne-ar trebui o carte ca să le cuprindem pe toate.
Cum devine versiunea unui agent GRU o sursă credibilă
De unde vine versiunea care ne este prezentată zilele acestea de două siteuri pretins onorabile, newsweek.ro, ziare.com și g4media.ro ?
Dintr-un studiu semnat de Mădălin Hodor, cercetător CNSAS, o mai veche cunoștiință a noastră, ale cărui falsuri istorice le-am demontat în repetate rânduri. Despre acesta am scris că si-a început cariera de cercetător istoric alături de Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu, la Institutul Revoluției Române. Așa că avem cel puțin un element de contact cu ceea ce am descoperit ulterior.
Versiunea conținută în studiul acestuia, potrivit căreia două autovehicule blindate ale USLA, având la bord 9 oameni s-au dus la MApN, apărat în acel moment de tancuri, blindate și sute de militari, ca să-l elibereze pe gen. Iulian Vlad aparține…
Generalului Nicolae Militaru! Adică cel care-i chemase unitățile USLA în fața MApN. Ce l-a determinat pe Militaru, la acel miment Ministrul Apărării Naționale să-l indice tocmai pe lt.col. Trosca am explicat în articolul de ieri, pe evz.ro.
Pe scurt, acesta, când era la Contrainformații Militare îl supraveghease pe Nicolae Militaru fiind unul din cei care știa exact care sunt legăturile acestuia cu GRU, serviciul militar de informații sovietic.
Iată cum, după 30 de ani, versiunea unui agent GRU ajunge să fie acreditată de niște istorici, preluați cu larghețe de o parte a mass-media.
Întrebări esențiale
O versiune care nu răspunde la cel puțin două întrebări esențiale:
De ce nu apar aceste lucruri în Rechizitoriul Parchetului Militar? Posibil răspuns: pentru că sunt false. În tot cuprinsul documentului de 500 de pagini al parchetului se face referire la acest moment ca la o acțiune deliberată de lichidare. De altfel acest lucru se va vedea din întrebarea următoare.
De ce trebuia eliberat Iulian Vlad de la MApN? Posibil răspuns: Este un nonsens. Gen. Iulian Vlad va fi arestat de-abia în 31 decembrie, până în acel moment circulând liber, fiind la sediul CC, alături de gen. Ștefan Gușă. Mai mult acesta va fi arestat de către Nicolae Militaru în prezența ambasadorului URSS la București. Deci asasinatul de la MApN din noaptea de 23/24 decembrie 1989 nu are nici o legătură cu el, sau o pretinsă reținere.
Ceea ce rămâne însă de spus este că asemenea tentative de rescrierea istoriei nu trebuie lăsate să treacă nesancționate pentru că bazându-se pe slaba cunoaștere a acelor vremuri, pe slaba documentare și absența verificări jurnalistice, vom ajunge să validăm versiunea de tip sovietic asupra unor evenimente tragice din isgtoria României.