Camelia Smicală scrie pe Facebook că situația ei ilustrează perfect paradoxul drepturilor femeii în Finlanda:
- cu cât se fac mai multe declarații oficiale,
- cu cât se semnează mai multe tratate internaționale (de exemplu, Convenția de la Istanbul, care pretinde că protejează femeile de violență, dar în realitate redefinește însăși noțiunea de gen și implicit de femeie, făcându-le să nu mai depindă de sexul biologic) și
- cu cât se iau măsuri politice de tipul „cotelor de gen” (legi care obligă ca un anumit procent din angajați să fie femei),
cu atât femeile sunt în realitate mai puțin protejate și respectate.
Camelia Smicală atrage atenția că Finlanda, ca parte a Convenției de la Istanbul, este „monitorizată pentru nerespectarea drepturilor omului, pentru violența împotriva femeilor și a celei împotriva copiilor, victime secundare ale celei dintâi”. Cu toate acestea, GREVIO, mecanismul creat de Consiliul Europei pentru a monitoriza aceste situații în țările membre ale Convenției de la Istanbul, nu ia în calcul abuzurile autorităților, ca urmare acestea nu sunt monitorizate.
„Deși au ales prim ministru o femeie, deși, de formă și-au modificat legislația, în realitate nici o autoritate din Finlanda nu apără femeile și copiii de violență”, spune Camelia Smicală.
Este exact povestea ei. Când a fost aproape omorâtă prin stragulare de soțul care își agresa și propriii copii, autoritățile nu i-au oferit translator și adăpost permanent, deși ea nu cunoștea limba și era în situație de maximă vulnerabilitate. Practic, a fost nevoită să se întoarcă la soțul violent până a învățat limba și și-a găsit de lucru ca medic.
Camelia Smicală spune: „Din contra, întreg sistemul de stat agresează victimele agresiunii conjugale, deci copiii și femeile. Dacă un soț își agresează familia, copiii sunt ridicați de către sistemul de protecție a copilului, închiși în așa-zisele centre / case de copii, mama este lichidată financiar, toturată psihic și eventual condamnată, dacă încearcă să se opună”. Fostului soț al Cameliei Smicală i s-au acordat din oficiu toate facilitățile pentru a-l ajuta să oprească o eventuală plecare a copiilor din Finlanda, iar executorii care au venit să ia copiii pe acest motiv i-au fisurat româncei trei coaste și i-au luat copiii, deși se opuneau, în acest fel executorii încălcând flagrant legea finlandeză.
Camelia Smicală a fost hărțuită cu amenzi administrative și alte cheltuieli legate de cazul copiilor pe care le estimează la o valoare totală de peste 200.000 de euro. „Sunt mii de asemenea cazuri și efectiv este imposibil să te poți apăra în fața unui sistem bine pus la punct, format din judecători, medici, psihologi, lucrători sociali”, mai spune ea.
Amintim că, în Țările Nordice, sistemul de protecția copilului este o mare afacere cu furnizori privați care se bazează pe evaluări ale experților acreditați, dar tot privați. Toți decontează servicii de la stat sau împovărează cu cheltuieli uriașe pentru servicii similare părinții care încearcă să își copiii înapoi acasă din sistem.
Agenția UE pentru Drepturile Fundamentale ale Omului (FRA) raporta în 2012 că în Țările Nordice se înregistrează cel mai ridicat nivel de violență împotriva femeilor. Finlanda s-a plasat pe locul doi în topul pe țări al violenței asupra femeilor: 47% din femeile finlandeze au fost abuzate fizic sau sexual de un soț sau partener de-a lungul vieții. Era întrecută doar de Danemarca, unde procentul respectiv este de 52%. Pe locul trei în studiul agenției UE se situează Suedia, cu 46%.
Redactorul-șef adjunct de la platforma conservatoare Mercator.net comenta legat de aceasta: „Unde? Nu într-o țară în curs de dezvoltare împotmolită într-un război civil, ci în Europa, în acea Europă bogată, obsedată de drepturile femeilor, a feministelor care amenință cu degetul. Cum se poate așa ceva? (…) Cel mai uluitor este faptul că țările europene cu statisticile cele mai rele sunt acele țări faimoase pentru atitudinea socială iluminată și egalitarismul sexual – utopiile scandinave ale Danemarcei…, Finlandei… și Suediei. Prin comparație, Austria, Polonia, Slovenia și Spania au o rată a violenței în familie de 13% și în afara familiei procentajele sunt de 10-11% în Portugalia, Grecia și Polonia – făcând aceste țări să arate destul de bine din perspectiva raportării la femeie în interiorul familiei”.
Jurnalista de la Mercator.net mai atrage atenția că „aceste cifre dau o adevărată lovitură ideii general acceptate de progres”. Ea semnalează și opinia unei editorialiste de la prestigioasa revistă britanică Prospect, Serena Kutchinsky, care a spus: “Întotdeauna am crezut că apropierea din ce în ce mai mare de o societate egalitaristă va conduce implicit la reducerea violenței de gen”. Dar, luând în considerare raportul UE citat, aceasta se mai întreabă: “Este violența un efect secundar al egalitarismului?”
Este de altfel posibil ca bărbații, mai predispuși să inițieze dispute agresive, să nu mai țină cont de diferența de gen și să nu se mai abțină când au de-a face cu femei, considerându-le egalii lor. Redactorul de la Mercator.net mai semnalează o posibilă explicație: corelația dintre procentele violenței asupra femeii și procentajul căsătoriilor din țările respective. Mai precis, țările sudice și estice, în care sunt mai multe căsătorii la suta de locuitori și mai puține concubinaje, au cele mai mici rate de violență împotriva femeii.
Revenind la cazul copiilor Smicală și accceptând că violența împotriva femeii îi afectează și pe copiii acesteia, se pune întrebarea: Este cazul Smicală hârtia de turnesol pentru societatea viitorului? Ne dorim o țară ca în afară, unde, prin ștergerea oricăror diferențe de gen, dispar și statutul de protector, și responsabilitatea morală a bărbatului față de „sexul slab”?
de Ștefania Armanca Știri pentru viață