Un număr mare de tineri, inclusiv elevi de liceu din Ploiești și București, a participat la a 10-a ediție a pelerinajului memorial organizat de Fundația Ion Gavrilă Ogoranu în fiecare sfârșit de octombrie. Dedicat luptătorilor anticomuniști parașutați de aviația militară americană și executați de comuniști la 31 octombrie 1953, acest pelerinaj a devenit o tradiție și o constantă în calendarul activităților memoriale la nivelș național.
O sâmbătă însorită, 26 octombrie 2019. Numeroși bucureșteni dar și un grup de elevi de liceu veniți de la Ploiești, au străbătut culoarele și celulele umede și reci ale temutei temnițe subterane în care și-a găsit sfârșitul o bună parte a elitei neamului românesc, între 1945 și 1964. Printre ei, doi supraviețuitori ai detenției politice la Jilava – Cornelia Maria Manolescu și Gheorghe Nichifor – dar și îndrăgitul actor Dan Puric, apropiat al cauzei foștilor deținuți politici și susținător constant al acestora.
Ca de fiecare dată, ghidajul prin subteranele Fortului 13 a fost realizat de Florin Dobrescu, secretarul Fundației Ion Gavrilă Ogoranu. În celule, participanții au putut asculta cumplitele amintiri ale celor doi foști deținuți politici. În celula din cadrul Reduitului, unde la 28 octombrie 1949, avea să fie încarcerat Gheorghe Nichifor, organizator al grupării de rezistență anticomunistă Garda Națională, alcătuită din elevi de liceu, a fost expus, pentru vizitatorii ce vor mai trece pe acolo, un panou cu prezentarea acestei organizații și cu fotografiile realizate la Securitate ale tuturor componenților lotului.
După vizitarea Fortului 13, participanții s-au deplasat în spatele ansamblului, pe înălțimea ce străjuiește zidul pentru execuția celor condamnați la moarte, din Valea Piersicilor, unde printre salcâmii îngălbeniți a fost amplasată o cruce de beton. Aici, un sobor de preoți delegat de Arhiepiscopia Bucureștilor din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârșit slujba înmormântării pentru luptătorii executați acum 66 de ani. Așa cum a declarat Florin Dobrescu, Fundația Ogoranu a inițiat pe lângă IICCMER încă din 2014 demersuri pentru a primi sprijin în căutarea și deshumarea celor 13 eroi executați, deocamdată fără rezultat. De aceea, precum și pentru că cel puțin în cazul unora dintre ei, slujba de îngropăciune nu se săvârșise de către familii, ci doar parastase, la propunerea camaradei Elena Sechila s-a decis ca în acest an să se săvârșească slujba înmormântării, de care ei nu au avut parte atunci.
Au urmat scurte alocuțiuni. A vorbit Zoe Rădulescu, fiica luptătorului anticomunist Gogu Puiu, căzut în luptă cu Securitatea în 1949, ea însăși născută în detenție, care s-a adresat tinerilor prezenți evocând exemplul parașutiștilor, care – spre deosebire de cei care astăzi pleacă din țară – s-au întors în România, renunțând la traiul tihnit din Occident, pentru a muri aici. Doamna Rădulescu a cerut copiilor să nu părăsească țara, mai ales că astăzi posibilitățile sunt cu totul altele decât în acea perioadă de tristă amintire.
A urmat maestrul Dan Puric, al cărui cuvânt a adus din nou în suflete emoție, domnia sa deplângând indiferența autorităților care au fost absente la comemorarea acestor eroi, dar a arătat că Biserica este singura instituție care le este și le-a fost întotdeauna alături.
Florin Dobrescu a reamintit câteva repere istorice legate de acest episod eroic din rezistența anticomunistă, mulțumind tuturor participanților și susținătorilor Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, care fac posibilă desfășurarea cu regularitate a acestor manifestrări memoriale dedicate neuitării eroilor ultimului război purtat pe teritoriul țării noastre până târziu, la începutul anilor 1960: Rezistența anticomunistă.
Biroul de Presă al Fundației Ion Gavrilă Ogoranu
________________________________________
Repere istorice
Începând cu 1951, aviaţia militară SUA a început paraşutarea pe teritoriul României ocupate de URSS a unor tineri emigranţi români, instruiţi pentru acţiuni de spionaj şi gherilă în baze militare americane de pe teritoriul francez, în cadrul celui mai important proiect de acest gen desfăşurat în această parte a Europei în timpul Războiului Rece. La recomandarea preşedintelui Comitetului Naţional Român din exil, generalul Rădescu, și cu avizul Regelui Mihai, recrutarea voluntarilor români s-a făcut în colaborare cu conducerea legionarilor refugiaţi, în cadrul unui proiect subordonat direct preşedintelui american Truman şi celui francez Auriol, în scopul descurajării intenţiilor sovietice de ocupare a vestului continentului european și în perspectiva unui posibil conflict militar între blocul occidental și Uniunea Sovietică. Fostul şef al staţiei CIA la Bucureşti între 1949-1951, Gordon Mason confirmă că “agenţii ce urmau să fie paraşutaţi aveau misiunea să contacteze grupurile de rezistenţă din munţi, să le dezvăluie interesul Occidentului pentru activităţile lor şi să aprovizioneze rezistenţa cu arme, muniţie, medicamente, fonduri. Staţiile radio urmau să fie înmânate rezistenţilor pentru a le asigura contactul cu occidentul”. De asemenea, şeful operaţiunilor acoperite ale CIA în Balcani, Gratien Yatsevich, susţine că operaţiunile desfăşurate în România s-au aflat pe locul doi, după Albania, urmate de Ucraina, ca număr de agenţi şi resurse alocate, fiind vorba atât de agenţii paraşutaţi.
Îmbarcaţi pe teritoriul Greciei în avioane care zburau deasupra Mării Negre şi pătrundeau aproape de sol pe deasupra Dobrogei, luptătorii români erau paraşutaţi în zona Carpaţilor. Prinşi de Securitate şi condamnaţi la moarte în cadrul unui proces de răsunet atât în presa comunistă, cât şi în cea occidentală, ei au fost execuaţi la 31 octombrie 1953 la închisoarea Jilava, împrună cu o parte din sprijiitorii lor locali. Peste trei sute persoane au fost condamnate în acest caz, pentru sprijinul acordat acestor eroi.