Născut într-o familie persecutată de regimul comunist, prof. Radu Cozărescu s-a aflat încă din 1990 alături de cei ce își lăsaseră tinerețile între zidurile temnițelor comuniste.
Unul din marile merite ale profesorului Radu Cozărescu este acela de a a-l fi sprijinit imediat după Revoluție pe fostul deținut politic Traian Popescu-Macă, victimă a experimentului de la Pitești, lucrând la transcrierea pe note și aranjamentul muzical al creațiilor simfonice pe care acesta le-a zămislit, prin revelație divină, în cumplita detenție din temnița Aiudului, între 1957 și 1964. Încununarea acestei munci au fost spectacolele prin care corul și orchestra Radio au interpretat poemul-cantată „Mântuire” și Oratoriul „Calvar” în sala de concerte a Radiodifuziunii Române (1991-1993 si 1997), dar și în Suedia (2006).
Profesorul Cozărescu era un apropiat susținător al Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, susținând cu arta sa muzicală activitățile memoriale și munca de educație a acestei instituții.
În urma sa rămâne amintirea luminoasă a unui spirit mistuit de iubirea pentru armonie și frumos, care s-a dedicat cu totul educației tinerei generații în spiritul artei, întru apropierea de Hristos a neamului nostru românesc.
Cei ce doresc să îl însoțească pe ultimul drum, o pot face marți 29.10.2019, ora 12, la cimitirul Bellu-Catolic.
În veci pomenirea lui!
RADU COZĂRESCU – Prezent!
Florin Dobrescu
Secretar al Fundației Ion Gavrilă Ogoranu
Dumnezeu sa-l odihneasca in ceruri alaturi de pleiada de sfintii maretriri intru apararea neamului romanesc,sfinti care in majoritate au fost legionari,elta spiritualitatii secolui XX in Romania si in lumea intreaga.
Camarad cozarescu sa ai drum luminat pînă la împărăția cerurilor ,unde cetele ingerilor te asteapta sa cântati,si lui Dumnezeu acele versuri frumoase pe care si noi le vom cânta aici pe pamant.Camarade sa te rogi si pentru noi la bunul Dumnezeu sa ne călăuzească pașii către adevăr și lumina .Nu te vom uita nici odată, vei ramane in sufletele noastre mereu.Camarad Cozarescu Prezent!
S-o dus la nava mama.
Nu știu cât de bine îl cunoșteați pe dl. Cozarescu dar eu nu i-aș face niciun elogiu. Părea un om de calitate, dar era și multă ipocrizie la mijloc. Daca mergeați mai in profunzime ați fi aflat că era violent cu elevii lui și cu profesorii mai tineri. Îmi amintesc de un elev de etnie rromă cat de umilit era, și i se spunea tot timpul „cânti ca un tigan după ureche”. Alti elevi mai turbulenți au fost chiar loviți, de asta dl profesor a fost dat afara de mai multe ori. O profesoara tânără a fost umilită la telefon de fata cu mine pentru că voia să meargă direct la un eveniment la Ateneu, fara a participa și la alte manifestații înainte. Daca mergeați și mai in profunzime ați fi descoperit un personaj foarte dubios, ca să fiu elegant, care mergea la Viena cu familia din banii Uniunii Compozitorilor, detesta ortodocșii, spunând că sunt evrei, credea că masoneria controlează lumea, că Iisus a fost în India (citise o evanghelie apocrifă) și, greu de înțeles, că extratereștrii sunt în legătură cu guvernul american (poate cu asta ar fi trebuit să incep). Poate că, în țara lui Iohannis și Citu, unde ipocrizia prinde foarte des și ia fata oamenilor cu adevărat de calitate, rarisimi din păcate, nu ar mai trebui sa avem cultul tătucilor și ar trebui sa ne punem multe semne de întrebare când întâlnim astfel de personaje. Eu nu mi-am pus la timpul potrivit. Dar acum, când mă pregătesc să devin la rândul meu profesor, știu exact ce nu trebuie sa fac
Dl. profesor Cozarescu era o persona paradoxala, fiecare avea o parere diametral opusa despre el. A fost anti-comunist, conservator, crestin, si a petrecut mare parte din viata la catedra. Cunoscandu-l de aproape, stiu ca era o diferenta mare intre ce gandea, ce spunea, si cum se comporta. Era foarte autoritar din cauza tipului de personalitate, si multi colegi muzicieni credeau ca are viziuni inguste, dar el voia binele si sa ii educe pe ceilalti. Desi era „anti-comunist” pastra o educatie specifica din perioada aceea. Din pacate mi-am irosit o parte din potential in anii petrecuti cu el, si nu il voi trece usor peste asta. Imi pare rau sa aud de boala lui, si sper sa se odihneasca in pace.
Am învățat niste lucruri interesante de la el, deși le puteam învața și prin alte căi. Pentru a-și ține sub control personalitatea am observat că avea câteva reguli extrem de utile.
1. Succesul este mai puțin important decât încercarea.
2. Credința în echilibru, in bine, te face mai puțin îndoielnic.
3. Atenția primită de la ceilalți poate întări lucrurile pozitive sau negative în legătură cu tine însuți.
Îl admir pentru cât efort depunea pentru a fi o persoana buna. Vorbea mereu direct chiar și despre persoane trecute în neființă, așa că o fac și eu. Sper sa se odihnească în pace.
Imi pare rau ca este elogiat de o publicatie fascist-legionara, am incercat sa dau de e-mailul lor sa stearga comentariile dar nu il gasesc. Poate sterge moderatorul comentariile nepotrivite.
Dumneavoastra v-ar prinde bine o lectura a istoriei adevărate. Domnul profesor o cunostea, de aceea a și scris și compus un cantec despre Martirii de la Aiud. Iar între fascism și legionarism e o diferenta ca de la cer la pamant… Mussolini, liderul facsistilor, era ateu. Faceti o confuzie. În plus vă mai spun un lucru: istoria adevărata nu e nicidecum cea scrisa și predata oficial. Noi am învatat istoria adevărata de la oameni care au trait-o pe viu și au suferit pentru Crezul lor creștin și național în temnitele comuniste, supravietuind prin credinta în Dumnezeu și rugaciune intensa. Oameni mai credinciosi, mai verticali, mai cinstiti, mai deosebiti ca acești mărturisitori ai prigoanei comuniste pe care am avut privilegiul să îi cunoastem nu am mai cunoscut și nu cred ca voi mai cunoaste vreodată…
In cazul asta, va rog să lăsați toate comentariile, ca sa se informeze lumea despre istoria adevărată. Poate sunt eu spălat pe creier. Daca aveti surse credibile, va rog sa mi le transmiteți pe email, eu am făcut istorie la o universitate britanică și nu prea știu despre legionari. O zi buna!
Vă rugam să ne urmariti în continuare. Aproape zilnic postam mărturii ale celor care au trait „teroarea istoriei”, cum spunea Mircea Eliade, pe viu, lucruri care nu se difuzeaza în mass-media corecta politic și aliniata tuturor naratiunilor oficiale; pe lângă stiri care de obicei nu se difuzeaza de catre aceeași presă aliniata, din motive de „conspirationism”, dar care peste cateva luni se dovedesc a fi fost adevărate…
Sa stiti ca nu va urmaresc. Tocmai pentru ca nu va aratati sursele prea des. Vorbiti despre Eliade, si despre martirii anti-comunisti, dar ei erau oameni de actiune, nu doar de vorbe. Si nu vorbeau pe ascuns. De aia au ajuns la munca silnica in Canal, la Peliprava, etc. Voi ce faceti contra unor pericole mult mai mari? (asa cum le prezentati aici).
Vorbiti în totala necunostinta de cauza.. în fine, e alegerea dumneavoastra…Toate cele bune!
Am tinut extrem de mult la Dl. Cozarescu. Imi pare rau ca nu a avut mai multa incredere in mine. Daca imi spunea ce gandeste, ce cunoaste, ce intentii are cu mine, as fi analizat totul rational, chiar la varsta aceea. M-a luat cu incetul, cu aluzii la idei controversate, si ma facea sa ma simt manipulat. Eram deja deschis la ideile lui, as fi vrut sa aiba mai multa incredere in mine. In schimb, cand eu eram cel care vorbea deschis ma descuraja, si ma facea sa ma indoiesc de judecata mea. Va rog sa stergeti toate mesajele de mai sus, le-am scris intr-o stare emotionala extrem de proasta.