Dictatul multinaționalelor?

Tot auzim că Biserica nu ar trebui să se implice în spațiul public românesc și să emită mesaje care privesc subiecte civice sau politice ale societății românești.

Dar de care ar trebui atunci băncile (precum BRD și Raifeissen) să se implice în spațiul public, și să emită mesaje care privesc subiecte civice sau politice ale societății românești? Și să finanțeze platforme (precum Scena9) cu o orientare ideologică controversată?

Dar de ce ar trebui atunci lanțuri de retail (precum Kaufland și Lidl) să se implice în spațiul public, și să emită mesaje care privesc subiecte civice sau politice românești? Și să finanțeze proiecte (precum educația sexuală contraceptivă în școli) cu un conținut ideologic controversat?

Dar de ce ar trebui unele corporații transnaționale (Vodafone, Microsoft, H&M, etc) să se implice în spațiul public și politic românesc?

Dar de ce ar trebui unele ambasade să se implice vizibil și pe față în politica românească? Dacă suntem o țară suverană?

Pentru că Biserica Ortodoxă Română rămâne singura instituție în întregime românească – cu toate scăderile, dar și cu calitățile ei. Într-o țară suverană, o instituție românească are tot dreptul să se implice în politica și în dezbaterea civică românească. Pe când faptul că ceilalți „actanți” se implică ar trebui să provoace un mare scandal.

Oare mai suntem o țară suverană? Dacă o „rezolvăm” și cu Biserica, răspunsul ar trebui să devină foarte clar.

de Gabriel Popa

Comments (1)
Add Comment