Johhannes Visscher, olandezul care a batjocorit şi a ucis în Dâmboviţa o fetiţã nevinovatã nu ar fi putut intra în România fãrã ca autoritãţile de la Bucureşti sã afle cazierul sãu de pedofil dacã oficialii Uniunii Europene nu s-ar fi opus vehement cu privire la introducerea obligatorie, în toate statele membre, a Registrului persoanelor condamnate sau suspicionate pentru sãvîrşirea de infracțiuni sexuale cu minori, scrie jurnalistul Ovidiu Zară
La nivelul Uniunii Europene a existat o petiție privind instituirea obligatorie de cãtre fiecare stat membru a unui asemenea Registru, numai cã instituțiile europene s-au opus pe motiv că nu există o analiză a impactului din statele membre unde există evidențe de acest tip.
Comisia Europeană s-a opus pe motiv cã obligativitatea unor asemenea registre obligatorii nu este oportună, deoarece ar viola drepturile omului și protecția datelor personale. Oficialii europeni care s-au opus instituirii unei asemenea mãsuri privind evidența pedofililor au susţinut cã “introducerea unor asemenea Registre împiedică reintegrarea în societate a celor condamnați pentru agresiuni sexuale împotriva copiilor și pot duce la acte de violență împotriva acestor persoane”.
Dacã oficialilor europeni le-ar fi pãsat mai mult de integritatea şi siguranţa minorilor, cu certitudine cã respectivele registre ar fi fost introduse demult şi crima odioasã din Dâmboviţa putea fi evitatã! Insã oficialilor europeni le pasã de drepturile şi libertãţile fundamentale ale zãghiţilor sexual, nu de integritatea generaţiilor viitoare, mai ales când acestea provin din ţãrile considerate de mâna a doua, precum România.
In cazul în care un asemenea Registru ar fi fost obligatoriu la nivel european, criminalul pedofil din Olanda era luat în vizor de la momentul intrãrii în ţara noastrã şi astfel nu ar fi putut zburda liber pe plaiurile mioritice.
Cu toate acestea, mi s-ar fi pãrut normal ca în lipsa unui asemenea Registru, la momentul intrãrii criminalului pedofil în România, autoritãţile de la Bucureşti sã fi fost înştiinţate de Interpol și Europol cu privire la cazierul pedofilului – criminal. Dar acest lucru nu s-a întâmplat! De ce? Pentru cã occidentalii, în majoritate neomarxişti, considerã pruncii români drept carne de tun.
P.S. 1 – Criminalul Olandez se numeşte Johhannes Visscher, este născut în 1973, nu este căsătorit și nu are copii. El a absolvit Școala Evanghelică de Jurnalism din Amersfoort, a lucrat la ziarul “Reformatorisch Dagblad” ca reporter de știri interne. El a fost şi profesor de literatură pentru copii, de unde şi obsesia acestuia acestuia pentru cei mici.
Anchetatorii au descins la în sectorul 2 al Capitalei, la apartamentul închiriat de olandez de unde au ridicat prezervative şi alte probe ADN, care au fost trimise la Institutul Național de Criminalistică. Ce înţelegem de aici? Cã nenorocitul a mai întreţinut relaţii sexuale cu minori şi în scurtul sãu periplu prin Bucureşti.
P.S. 2 – Registrul persoanelor condamnate sau suspicionate pentru sãvîrşirea de infracțiuni sexuale cu minori existã în mai multe state precum Polonia, Regatul Unit, SUA , Noua Zeelandă, Macedonia, Canada, Brazilia, Argentina etc.
Polonia – a publicat la dispoziția internauţilor dosarele a 768 de persoane condamnate pentru astfel de fapte grave, cu numele acestora, pozele, datele de naștere și faptele comise. Alte peste 2.600 de persoane, condamnate pentru deținere de pornografie infantilă, aflate în registru, pot fi accesați doar de personalul anumitor instituții. Tot în Polonia se prevăd sancțiuni, inclusiv cu închisoarea, pentru un director de școală sau altă unitate în care se lucrează cu copii care a angajat o persoană din registrul pedofililor.
Regatul Unit – Aceste date sunt disponibile, la cerere. Poliția decide dacă o solicitare va fi soluționată pozitiv sau nu, de la caz la caz.
SUA și Australia – Legea Megan le oferă americanilor dreptul de a găsi date despre pedofili pe Internet. Australia are un sistem similar. Situația diferă, în SUA, de la un stat la altul. Statele americane variază în ceea ce privește cantitatea de date pe care le dezvăluie despre pedofili online, dar în multe cazuri este destul de detaliată. În Arkansas, de exemplu, infractorii sexuali pot fi identificați pe hartă.
Autoritățile din Texas oferă detalii și fotografii ale celor mai căutați pedofili, însoțite de recompensele puse în joc pentru identificarea acestora.