Fostul deţinut politic Gheorghe „Gelu” Gheorghiu a plecat la Domnul în această dimineaţă
Mărturia lui Dumitru Bordeianu despre curajul lui Gelu Gheorghiu de a-l înfrunta pe Ţurcanu în reeducarea de la închisoarea Piteşti
„Ţurcanu, cu o lista în mâna, desigur înmânata de Magirescu si Pavaloaia, a strigat apoi cât îl tinea gura ca fiecare „bandit” care îsi auzea numele sa se aseze pe prici. Gelu Gheorghiu, care facuse parte din grupul lui Obreja, a fost strigat al doilea, probabil în legatura cu culpa mea. Când Turcanu s-a uitat la el si a vazut ca nu era ranit ca ceilalti, l-a întrebat cine s-a ocupat de el. La auzul numelui meu, pronuntat de Gelu, Turcanu mi-a întins un ciomag si mi-a ordonat: „Deci tu, banditule, ti-ai gâdilat camaradul. Ia sa te vad acum, cum îl mângâi cu ciomagul pe banditul pe care l-ai menajat”.
Am luat ciomagul în mâna si, cu un curaj care nu era al meu, venind parca din alta lume, l-am înfruntat pe Turcanu, spunându-i ca nu pot sa bat, pentru ca mi-e mila. Turcanu mi-a luat ciomagul din mâini, l-a întins lui Gheorghiu si i-a ordonat sa ma bata.
Gheorghiu, om bun din fire, care nu cred sa fi facut vreun rau cuiva, i-a raspuns lui Turcanu cu un curaj care a cutremurat camera întreaga: „Eu sunt împotriva violentei, nu am lovit pe nimeni în viata mea si nici nu voi lovi, si nimeni nu ma poate judeca fiindca nu vreau sa-mi lovesc semenul”. Gelu traieste înca si poate marturisi ca toate acestea sunt adevarate.
El terminase anul V la Politehnica din Bucuresti. Era originar din Constanta si, ramas orfan de mama, fusese crescut de tatal sau. A fost una din figurile cele mai luminoase si mai pline de bunatate, cu toate cumplitele degradari si torturi prin care a trecut. În cele mai îngrozitoare torturi, fata lui radia bunatate si mila, privindu-si camarazii chinuiti.
În fata acestei situatii, eram convins ca Turcanu, care mai vazuse pe multi refuzând sa-si tortureze camarazii si colegii, unii platind cu viata, altii cu schilodirea, nu va ramâne cu bratele încrucisate.
Si într-adevar, Turcanu a început sa-l loveasca pe Gelu pe unde apuca, de parca dadea într-un sac de nuci, pâna când, aruncând ciomagul, l-a desfigurat cu pumnii. Când s-a oprit, Gelu nu mai misca. Le-a ordonat apoi lui Magirescu si Pavaloaia sa-l arunce pe prici lânga Reus”.
Dumitru Bordeianu – MĂRTURISIRI DIN MLAŞTINA DISPERĂRII