Generalul Gheorghe Cantacuzino (1869 – 1937) a fost un erou al Primului Război Mondial, intrat în istorie prin faptul că n-a pierdut nicio luptă. Printre altele, a vândut una dintre moşiile deţinute pentru a cumpăra mitraliere cu care şi-a dotat regimentul. Gheorghe (Zizi) Cantacuzino s-a născut la Paris, fiind fiul inginerului I. G. Cantacuzino, descendent al domnitorului Şerban Cantacuzino. În anul 1883, a intrat la Şcoala Militară din Craiova, iar începând cu 1890 a urmat Şcoala de infanterie din Bucureşti.
La izbucnirea Primului Război Mondial, colonelul Gheorghe Cantacuzino era comandant al regimentului grănicerilor de la Predeal. De aici i s-a tras şi titulatura „Grănicerul“. Sub comanda sa, regimentul a ocupat oraşul Braşov, una din primele victorii de la începutul războiului.
Pe perioada războiului a devenit un fel de legendă. S-a distins printr-un curaj ieşit din comun. Se spune că, pentru a-şi îmbărbăta soldaţii, obişnuia să iasă din tranşee, sfidând proiectilele care treceau pe lângă el, făcând glume şi râzând. În 1915 şi-a vândut una din moşiile din Vâlcea pentru a cumpăra 15 mitraliere moderne cu care a înzestrat regimentul.
În primăvara anului 1917, a participat la apărarea Văii Oituzului, sub comanda Generalului Averescu. A condus neuitata bătălie de la „sticlărie”, izbutind să stabilizeze frontul în această regiune. La un moment dat avea sub comandă opt batalioane de grăniceri.
Generalul francez Henri Mathias Berthelot, şeful Misiunii militare franceze în timpul Primului Război Mondial, îl caracteriza pe Gheorghe Cantacuzino astfel: „Este un om pe care trebuie să-l închizi în timp de pace şi să-l eliberezi în timp de război.” Pentru meritele sale deosebite a fost înaintat la gradul de colonel, apoi la cel de general şi a primit titlul de cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”. Ulterior, Gheorghe Cantacuzino fost numit administrator al spitalelor civile şi a fost ales deputat de Vâlcea din partea Partidului Poporului, condus de Mareşalul Averescu (1920), şi, ulterior, deputat de Tulcea, din partea Partidului Conservator-Progresist (1922 şi 1926).
În anul 1930, s-a înrolat în Mişcarea Legionară şi a devenit membru al Consiliului Politic al Gărzii de Fier. A fost judecat şi achitat în 1934, alături toată conducerea mişcării, în procesul asasinării lui I. G. Duca. La 10 decembrie 1934, Corneliu Zelea Codreanu l-a numit preşedinte al partidului naţionalist „Totul pentru Ţară“, care a urmat Gărzii de Fier.
sursa :Adevarul