A doua categorie sunt oamenii care aud cuvantul lui Dumnezeu, il primesc cu bucurie, insa este de ajuns sa vina o zguduire peste dansii si se pierd. Este de ajuns sa-i loveasca o nenorocire sau sa inceapa o persecutie, asa cum s-a intamplat sau se mai intampla in lume si mai ales in America, unde persecutia e subtila si foarte perfida. Este poate o prigoana mai primejdioasa din mai multe puncte de vedere decat cea comunista, pentru ca acolo stiam cine e bun si cine e rau. Era alb si negru. Aici nu mai stim unde e bine si unde este rau. Toate sunt gri. Si in Europa la fel, in Europa Unita. Deci noi suntem acestia care auzim cuvantul lui Dumnezeu, il primim, ne bucuram si vine o persecutie sau caldura soarelui, asa cum se spune in parabola. Soarele cald da caldura si usuca pamantul si samanta moare in sufletul nostru.
Stiti ca atunci cand a fost, in comunism, persecutia aceea religioasa, s-au cernut foarte usor cei care erau romani temeinici de cei care erau numai piatra. Unii au cedat, altii au colaborat, altii au facut lucruri foarte rele, altii au suferit sau, daca n-au fost arestati, au rezistat tacuti in subterane, rugand pe Dumnezeu sa ii ajute in viata aceasta de prigoniri. M-am intrebat: oare din Romania, cati oameni n-au facut compromisul religios?
Am fost miscat cand am vazut cum in biserica oamenii ridicau bratele in sus, strigand cu glas mare Domane, miluieste-ma!, cand citeam rugaciunile de iertare si la fiecare le strigam numele cu tarie, ca sa auda Dumnezeu rugaciunea lor si sa trimita mila Lui. M-am tulburat mult vazand aceasta credinta, pe care n-o gasesti in Occident. Aceste manifestari spontane ale sufletului care striga catre Dumnezeu, aici nu se fac. Insa m-am tulburat mai mult dupa aceea, cand am vazut ca multi din oamenii acestia au o dubla personalitate: la biserica sunt credinciosi, aprind lumanari, vin, poate stau toata slujba, poate nu stau toata slujba, dar cand ies afara devin ca niste fiare. Se cearta frate cu frate pentru o bucata de pamant, se inseala cum pot, in toate chipurile. Este un fel de dedublare a personalitatii.
Aceasta dedublare era in comunism altfel decat acum. Atunci fiecare asculta Europa libera, mergea la biserica, dar in public striga eu nu cred si lauda pe Ceausescu sau pe Gheorghiu-Dej. Aceasta minciuna s-a perpetuat multa vreme. Acum o noua forma se perpetueaza in tara noastra, mai periculoasa decat aceea, pentru ca acum nu ne mai ameninta religios niciun pericol. Acum, sub presiunea vremurilor, sau sub influenta teoriilor, sau pur si simplu pentru asa e convenabil, unii se leapada si nu aduc nicio roada. Ganditi-va care dintre noi suntem in aceasta categorie, sau am fost, eventual.
A treia categorie de oameni sunt cei patimasi. Au pacate multe, tot felul de patimi omenesti: desfranare, betie, lacomie, zgarcenie, toate patimile acelea care fac din inima noastra un teren plin de buruieni, de spini si de maracini. Si chiar daca ne izbeste cuvantul lui Dumnezeu, chiar daca ne intoarcem cu dragoste spre El, mai tari sunt patimile noastre, pe care le purtam de cine stie cand. Pentru ca pocainta naostra nu este adevarata! Este numai un moment de deschidere catre Dumnezeu pe care nu-l adancim in inima noastra, nu facem din el un izvor tamaduitor pentru suflet, ci ne-am deschis o clipa, iar apoi ne-am inchis. Patimile noastre au izbucnit in noi mai puternice decat chemarea si virtutile pe care Dumnezeu le seamana in inima noastra. Si nu aducem roade, iar daca nu sunt roade, suntem sortiti pedepsei vesnice. Cine dintre noi se recunoaste aici?
Cei din a patra categorie sunt oamenii care aud cuvantul, se straduiesc, slujesc cu bucurie lui Dumnezeu, cauta sa-si fertilizeze solul acesta spiritual, sa inteleaga mai adanc cuvantul lui Dumnezeu, sa vina la biserica, sa se spovedeasca, sa se impartaseasca, sa faca bine in jurul lor, sa fie o lumina pentru toti ceilalti. Unii pot mai putin, altii mai mult. Dumnezeu a dat fiecaruia un talant: unuia i-a dat unul singur, altuia i-a dat trei talanti, altuia i-a dat cinci talanti. Fiecare a primit ceva si fiecare dintre noi trebuie sa aduca lui Dumnezeu un dar egal cu darul pe care l-a primit. Cel acre a primit un talant, sa mai aduca unul. Cel care a primit doi talanti, sa mai aduca doi. Cel care a primit cinci, sa mai aduca cinci. Cel ce aduce roada suta la suta, acela este cu adevarat cel care a auzit cuvantul lui Dumnezeu si a rodit.
Si a mai zis Dumnezeu din nou: “Cine are urechi de auzit, sa auda!” (Matei 13,9).Uitati-va in jurul vostru si in voi insiva si vedeti sincer unde va aflati. Daca aveti intentie buna si nu incercati sa va amagiti pe voi insiva sau pe altii, v-ati plasat exact unde sunteti. Atunci, cu adevarat, cand a zis Mantuitorul “cine are urechi de auzit sa auda”, voi sunteti aceia care ati inteles.
Iar aceasta recunoastere a voastra in tipologiile pe care Mantuitorul le-a creat, plasarea fiecaruia in tipologia voastra, ma convinge ca de acum incolo veti incepe sa-i slujiti lui Dumnezeu ca sa aduceti roada. Cat de mica, dar sa aduceti”.
(in: Parintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii. “A sluji lui Hristos inseamna suferinta”,Editura Bonifaciu, 2009)
[…] Link: http://www.buciumul.ro/2018/10/13/parintele-gheorghe-calciu-pilda-semanatorului-si-cele-patru-tipolo… […]