Monomanie

Una dintre problemele majore cu care se confruntă lumea de astăzi este monomania.

Problema Barneverentului este aceea că vede în palma la fund dată copilului răul absolut, care trebuie cu orice preț eliminat. Poți să îți expui copilul la cele mai variate forme de „educație sexuală” de la cele mai fragede vârste; poți să faci toate greșelile de manual în ceea ce privește educația copilului; poți să nu ai nici o țintă clară în ceea ce privește educația (de ce îl educ? și ce fel de copil vreau să obțin?);poți chiar să consumi pornografie infantilă (cum am văzut recent în documentarul BBC despre unul dintre experții Barneverent, care aveau o putere imensă în ceea ce privește deciderea viitorului unor copii) – important este să nu-i dai copilului o palmă la fund. Dacă nu îi dai o palmă la fund, ești un părinte bun și un cetățean bun.

Problema (neo)marxismului este că vede în lupta de clasă / rasă / etnie / gen – în lupta dintre o minoritate (exploatată) și o majoritate (exploatatoare) – principiul dominant al istoriei. Poți să nu înțelegi nimic despre natura umană; poți să negi sau să ignori chestiunea (fundamentală) a păcatului originar; poți să nu ai nici o noțiune despre viciu și virtute; poți să nu ai nici o idee despre scopul omului pe pământ; important este să lupți pentru emanciparea acelei minorități (proletariatul; diverse rase și etnii; diverse genuri; gay-ii, etc) pe care tu o consideri „exploatată”; dacă lupți pentru emanciparea acelei minorități, ești un cetățean bun și un activist bun.

Problema feminismului este că vede în emanciparea femeilor de sub dominația „patriarhatului” creștin scopul ultim al datului biologic și cultural de a fi femeie. Poți să ignori faptul că în Arabia Saudită femeile nu au avut, până foarte de curând, dreptul de a conduce mașina; că în multe dintre țările arabe femeile nu au drept de vot sau rămân în afara registrului de votanți; poți să ignori majoritatea problemelor reale cu care femeile se confruntă, în lumea occidentală; dacă lupți împotriva „patriarhatului” creștin, ești o femeie bună și o activistă bună.

Problema ideologiei de gen este că vede în necesitatea de a demonstra că genul este un „construct cultural” prioritatea zero a omenirii, în momentul de față. Poți să ignori faptul că realitatea biologică îți spune cu totul altceva – că există, în fapt, doar două sexe, bărbat și femeie. Poți să ignori faptul că pediatrii și psihiatrii îți spun că problemele de „identitate de gen” se rezolvă, în majoritatea cazurilor, de la sine până la sfârșitul adolescenței. Poți să ignori tot răul provocat de la această ideologie – de la faptul că operațiile de schimbare de sex făcute unor adolescenți nu rezolvă, în fapt, problema disforiei de gen, până la faptul că unii dintre cei care efectuează astfel de operații ajung să se sinucidă (problemele lor psihologice nu s-au atenuat în vreun fel); dacă lupți pentru a demonstra că genul este un „construct cultural”, vei rezolva cea mai mare problemă cu care se confruntă, în prezent, lumea occidentală.

Problema ateilor militanți este aceea că văd în Biserică și în creștinism (sau în teism, în credința în Dumnezeu) răul absolut, care trebuie cu orice preț eliminat. Poți să ignori cu desăvârșire contribuția Bisericii și a creștinismului la construcția civilizației apusene. Poți să ignori faptul că spiritul creștin este piatra de temelie a tuturor marilor opere ale lumii occidentale – de la Catedrala Notre-Dame și literatura lui Dante și a lui Dostoievski la știința apuseană (care nu ar fi putut să se dezvolte în absența raționalismului și a spiritului critic apusean);dacă lupți împotriva Bisericii creștine și a creștinismului și reușești să le distrugi, vei rezolva toate problemele omenirii (sau, cel puțin, al lumii apusene).

Problema mișcării #Rezist este aceea că vede în Dragnea întruchiparea corupției și răul absolut, care trebuie cu orice preț eliminat. Poți să ignori în totalitate complexitatea tablei de șah politice din România; poți să îi ignori pe toți ceilalți jucători (SRI, SIE, ambasade, etc); poți să ignori în totalitate contextul regional din Europa Centrală; poți să ignori cu desăvârșire contextul internațional (cu o lume occidentală și cu o America destul de diferite față de cele de acum doi ani, după alegerea lui Trump); dacă lupți împotriva Răului care se află în mod obligatoriu într-un singur om, într-un singur individ, ești un cetățean bun și un român bun (nu spun că Dragnea nu ar fi un individ nociv atât pentru partidul său, cât și pentru țară; vorbesc, aici, despre o manie – care devine monomanie.)

Și exemplele pot continua. Faptul că, de pildă, reprezentanții unuia dintre partidele progresiste din România au decis că scoaterea homeopatiei în afara legii e, pentru România, prioritatea zero e cât se poate de relevant pentru cum văd acești progresiști lumea.Toate exemplele de mai sus au ca numitor comun monomania – și faptul că aceia care se înrolează sub aceste drapele acționează după principiul „când ai un ciocan în mână, toate lucrurile din jur ți se par cuie”. Monomaniacii decupează un singur aspect din realitate, și-l urmăresc, cu puterea și violența pe care doar o manie ți-o poate da, până în pânzele albe. Unii dintre ei au dat deja foc lumii și au călcat pe cadavre pentru a-și urma monomania. Și ne-au cerut și ne cer și nouă să-i urmăm. Unii, într-adevăr, i-au urmat și îi urmează. Cei mai mulți dintre noi, însă, le spun: mai bine să fim niște cuie, decât să fim ciocanul cu care voi încercați să reparați și să salvați lumea.

Vă rugăm, nu încercați să ne mai salvați – preferăm o lume în mod rezonabil stricată lumii pe care ne-o propuneți voi:care e fie penitenciar, fie ospiciu de nebuni.

de Cătalin Sturza Facebook