Autor: Florin DOBRESCU
Dezamăgire. Ciudă și durere. Ură și dezbinare. Acesta este portretul României în vara anului în care aceasta își sărbătorește Centenarul.
Ceea ce s-a întâmplat vineri seară întunecă sufletul românesc. Bestialitatea și ura au fost descătușate și au însângerat caldarâmul Capitalei. Ceea ce se dorise a fi un protest al diasporei românești risipite de sărăcie în cele patru zări, idee născută oarecum ca o revanșă la mitingul PSD din iunie, s-a sfârșit într-un mic război fratricid.
Un protest fără miză
Nu am intenționat să particip la acest protest devenit controversat încă înainte de începerea sa. Pentru că nu am văzut o miză concretă politică, o finalitate care să merite consumul de energie și timp. De departe cel mai incompetent guvern postdecembrist – sigur, cu câteva excepții – Guvernul Dăncilă s-a distins în special prin incultură, grobianism, un amatorism amețitor și o prostie agresivă. Chintesența mahalalei pare să fi pus mâna pe pârghiile de putere ale acestui stat. Este însă reflexul unei societăți alienate, lipsite de educație și de repere spirituale, lipsite de civism și de capacitatea de a înțelege viața politică. Dar și reflexul iresponsabilității unei mari părți a cetățenilor acestei țări, care preferă să nu mai iasă la vot, crezând că astfel pedepsesc clasa politică. O mare eroare, căci – iată – pe ei înșiși se pedepsesc.
Această stare de lucruri a generat actuala majoritate parlamentară – niciodată din 1990 încoace atât de stabilă și predictibilă. Chiar dacă nu ne place, chiar dacă detestăm cretinismul colectiv care caracterizează guvernarea actuală și segmentele sociale care o cauționează, trebuie să admitem că singura paradigmă în care ne putem mișca la nivel politic, singurul cod care guvernează evoluțiile politice, este Constituția. Nu văd, la acest moment, un alt deznodământ al unei eventuale demisii a cabinetului Dăncilă, decât un nou guvern Dragnea, având la înaintare o altă marionetă. La fel de docilă și proastă.
Alegerile anticipate sunt practic imposibile, iar contextul internațional nu ne-ar ajuta nici el în acest moment. Mai marii Vestului doresc stabilitate într-o Românie care le asigură securitatea flancului estic al NATO și din care tocmai negociază extragerea, dacă se poate de-a moaca, a ultimelor resurse naturale. Paradoxal, cei putrernici preferă la conducerea coloniilor oameni corupți, vulnerabili, cu apucături autoritare. Am curajul să pariez că un Dragnea este preferat de negociatorii din Occident în locul unui om puternic, patriot, cu spirit democratic.
La aceste considerații se adaugă și eventuala alternativă politică. Cel puțin în actuala configurație parlamentară, aceasta se rezumă la un PNL de multă vreme capturat de o facțiune FSN-istă, loc de reciclare a PDL-iștilor care au rămas în amintirea colectivă ca odioși, literalmente. Un PNL care, pe de altă parte, cu niște ani în urmă împărțea atacul asupra instituțiilor statului cu acest PSD, coabitând în USL.
Ei bine, după aproape 30 de ani de participare la protestele împotriva tuturor guvernărilor samavolnice, nu mai pot, nu mai am energia de a mă implica în lupte ai căror principali beneficiari sunt găștile care, prin rotație, ocupă periodic locul puterii și al opoziției. De aceea nu vedeam miza politică a actualului protest.
Dreptul de a protesta
Sigur, poziția mea, poate excesiv pragmatică, oarecum cinică, nu exclude dreptul de a protesta al celor nemulțumiți de actuala guvernare. Dimpotrivă. Consider că dreptul la protest este unul din drepturile sacre cucerite cu mult sânge în decembrie 1989 și iunie 1990. Mai cred că este cât se poate de legitim să simți nevoia să protestezi, să strigi împotriva prostiei, grobianismului. Să-ți strigi dezaprobarea față de hoția instituționalizată și de aroganța unor interlopi ajunși oameni de stat. E normal și e democratic. Pentru aceasta nu îți trebuie nici autorizație, nici declarare prealabilă a protestului. Constituția și chiar legea adunărilor publice specifică acest lucru.
Violență premeditată
Violența însă, fie că vine din rândul protestatarilor, fie că vine din partea forțelor de ordine, este însă inacceptabilă. Și aici trebuie să fim sinceri și să recunoaștem două lucruri.
Unu: pe lângă obișnuiții provocatori folosiți de organele MAI (aici ar trebui niște măsuri care să oprească aceste practici ale instituției în cauză), s-au aflat în Piață mulți protestatari care porniseră cu gîndul de a își descărca nemulțumirile în mod violent. Care de săptămâni de zile vorbeau de sânge, de luptă cu jandarmii, de violență. Le invocau. Eu însumi cunosc astfel de oameni.
Doi: dispozitivele Jandarmeriei au fost pregătite să intervină în forță. PSD s-a temut de anunțata amploare colosală a protestului, așadar intervenția agresivă a forțelor de ordine a fost premeditată. Fie grație provocatorilor infiltrați, fie prin contribuția minților înfierbântate dintre protestatari, jandarmii au folosit orice pretext posibil pentru a se manifesta cu un exces de zel incompatibil cu un stat democrat. Imaginile nenumărate prezentate până acum reflectă o represiune disporporționată. Largi segmente pașnice ale Pieței reprimate uniform cu acelea care se manifestau agresiv. Oameni prăbușiți care continuau să fie loviți la cap, la față. Turiști străini scoși din taxiuri, snopiți în bătaie și încătușați, jurnaliști cu legitimații și microfoane la vedere zdrobiți literalmente. Numărul răniților care au necesitat intervenții medicale depșește 500, iar cantitatea de gaze lacrimogene utilizată nu găsește nici o justificare.
Mai există un aspect asupra căruia atât Ministerul de Interne, cât și Președintele Iohannis ar trebui să dea explicații. Și MAI și Președintele au primit din timp informări de la serviciile secrete cu privire la intențiile unor grupuri organizate de elemente turbulente, care intenționau să provoace dezordini. Mai cu seamă că este vorba de aceleași grupuri de indivizi, folosite și plătite de ani de zile, prin rotație, de cei aflați la putere sau în opoziție. Ei sunt fișați de Poliție și aflați în obiectivul serviciului secret al MAI. Acești indivizi puteau fi opriți și reținuți înainte de a ajunge în Piața Victoriei. Acest lucru nu s-a întâmplat. Lucrurile amintesc de episodul 13 iunie 1990.
Cine sunt beneficiarii?
Și atunci, ce interese au avut fiecare din beneficarii acestui deznodământ care a afectat imaginea și credibilitatea României pe plan internațional?
Guvernul PSD a văzut o oportunitate de a arunca asupra lui Iohannis și Opoziției stigmatul de forțe violente, dezbinătoare, generatoare de instabilitate. Mai mult, extrem de uzatul Guvern Dăncilă avea ocazia să abată atenția electoratului său, în mare parte nemulțumit, de la neîmplinirile proprii spre o închipuită conspirație, cu rădăcini în afara țării, îndreptată împotriva actualei puteri. Care – nu-i așa? – nu este lăsată să își îndeplinească promisiunile electorale. Brusc, electoratul sărăcuț cu duhul și susceptibil – grație inculturii – la orice fel de teorii conspiraționiste, al PSD, a identificat o nouă amenințare și și-a îndreptat privirile spre salvatorul PSD, pe care începuse să îl înjure. Modelul este cel folosit, cu ”teroriștii”, în Decembrie 1989. Evenimente de acest gen pot constitui un restart pentru o guvernare decredibilizată, măcar în ochii foștilor alegători decepționați.
În ceea ce îl privește pe Președintele Iohannis, ca șef al CSAT, acesta putea să facă uz de informațiile primite de la servicii, cerând luarea de măsuri pentru anihilarea din timp a turbulenților. Nu a făcut-o, deoarece – în viziunea mioapă a consilierilor săi – scăparea de sub control a evenimentelor putea genera prilejul reinventării unui Iohannis imobil, incapabil să-și facă simțită prezența instituțională, care a reușit să-și decepționeze cea mai mare parte a alegătorilor săi. Captiv al unor cercuri de interese fără scrupule, dar incompetente, incapabil de prestații carismatice, obscurul funcționar public local ajuns șef de stat este dispus să calce și pe cadavre pentru a-și putea amorsa cursa electorală pentru prezidențialele de la anul.
În fine, incapabil să mai emuleze electoratul din cauza decrepitudinii sale politice, PNL trage și el foloasele tragediei, găsindu-și, în sfârșit, o vocație – aceea de apărător al democrației.
Dincolo de toate aceste interese meschine, rămâne marea masă a protestatarilor de bună credință, a celor care au dorit să-și răcorească sufletul, strigându-și indignarea legitimă. Ei însă au fost, și de această dată, victimele de serviciu, răniți, unii din ei mutilați pe viață.
Restul scenariilor conspiraționiste, cu intervenții din afara țării, cu tentative de lovituri de stat și destrămpri teritoriale ale României, rămân ca încă o pagină ce demonstrează că suntem un popor cu multă, foarte multă imaginație. Păcat că nu ne-o folosim în scopuri ziditoare.
Un nou proiect politic
Învățătura pe care ar trebui să o tragem din aceste evenimente, noi, oamenii onești, este aceea că necesitatea primă a momentului este o construcție politică npuă, curată, menită să coaguleze energiile sănătoase ale acestei țări – de aici și din diaspora – și care peste doi ani să poată opune vechii clase politice degenerate (PSD, PNL, USL) o alternativă electorală care să aducă în Parlament un grup consistent și sănătos. Și care să poată convinge electoratul dezamăgit de democrație, să iasă la vot. Nu este vorba de un partid naționalist, ci de un partid de dreapta, conservator, creștin și monarhist, care să reunească oameni din curente diverse, dar pentru care valorile naționale să reprezinte o zonă comună.
Fără așa ceva, orice proteste sunt zadarnică risipire de energie și timp.
Un partid cu trena monarhica acum in Romania?Presedentia Romaniei a probat cu varf si indesat patriotismul acesteia,prin marele patriot Nicolae ceausescu.Restul asa zisilor Presedinti nu reprezinta decat un cutit infipt in fiinta nationala a poporului roman de catre cazarii care asi zic evrei,fofilati adnc in Romania depe vremea regelui si care au revenit acum in tromba cu toata marsavia si ticalosia de care dau dovada.Ce fel de monarhie se mai poate aseza la carma bietei Romanii?Ultimul asa zis rege n-a fost decat un netot,adica nu era tot dela nasterea sa,era pe un sfert om,nu mai vorbesc de calitatea de a fi si rege,iar acest ins a lasat in urma sa niste mostenitori falsi si pusi pe invarteli,prilej care sa suga cat mai mult dela romaii pacaliti cu Maria Sa Regele.Ce fel de Rege a fost individul deja stie toata lumea:vanzator de tara si anume de Tara romanilor El nu poate fii tradator pentruca nu apartinea neamului romanesc nici dupa sange si mai ales nici dupa comportament.El n-a fost decat un pion pe tabla de sah a cazarilor care au umplut Europa si s-au aciuit si in Romania mult mai vartos in spatele coroanei regale.Romaniei ai trebue o organizatie nationala asa cum a fost cea faurita de legionari,dupa modelul ciuburilor romanesti legionare,construite pe intreg teritoriul Romaniei.Numai astfel se poate elimina putregaiul omenesc ce se vrea la conducerea tarii si la furat.In aceste cuiburi se plamadeste aluatul omuli curat moral,care sa actioneze dupa legile lasate de Dumnezeu,pe care legionarii le-au urmat cu sfintenie:munca,educatie,tacere(taci si faci),onoare,disciplina si ajutorarea aproapelui.
Of iar o ia nenea asta Gerules pe aratura cu ‘patriotul” de ceausescu care a daramat biserici si a cantat Internationala cand a fost impuscat; mai pune mana si citeste ce a scris Capitanul , filozofule al lui peste prajit :
„În fruntea neamurilor, deasupra elitei, se află monarhia. Resping republica. În istorie s-au văzut monarhi buni, foarte buni, slabi sau răi. Unii s-au bucurat de onoruri și dragostea popoarelor până la sfârșitul vieții, altora li s-a tăiat capul. N-au fost, deci, toți monarhii buni. Monarhia, însă, a fost, totdeauna bună. Nu trebuie să se confunde omul cu instituția, trăgându-se concluzii false. Pot fi preoții răi, dar pentru aceasta, nu putem trage concluzia că trebuie să desființăm Biserica și să ucidem pe Dumnezeu cu pietre. Sunt, desigur, și monarhi slabi și răi, dar nu putem renunța la monarhie. În agricultură avem un an bun și un an rău, sau unul bun și doi răi; cu toate acestea, lumii nu i-a trecut încă prin gând să se lase de agricultură. *** Un monarh face ce vrea? Atunci, când e mare și când e mic? Când e bun și când e rău? Un monarh nu face ce vrea. Un monarh e mic, atunci când face ce vrea și e mare, atunci când face ce trebuie. Există o linie a vieții neamului. Un monarh e mare și bun, atunci când se menține pe această linie. E mic sau rău, în măsura în care se îndepărtează de această linie a vieții neamului sau i se opune. Iată legea monarhiei. Sunt și alte linii care pot ispiti un monarh: linia intereselor personale, linia intereselor unei clase, linia intereselor unui grup, linia intereselor străine (dinăuntru sau din afara hotarelor). El trebuie să le înlăture pe toate și să urmeze linia neamului. Ștefan cel Mare, de o jumătate de mie de ani, strălucește în istorie și românii nu-l mai uită, pentru că s-a confundat perfect cu linia de viață a neamului. Regele Ferdinand, împotriva oricăror legături și interese, s-a plasat pe linia neamului, a îndurat cu el, a făcut jerrtfă alături de el, a izbândit cu el. Prin aceasta, el este mare și nemuritor. Din: Corneliu Zelea-Codreanu , ’’Pentru legionari’’
: Căpitanul Corneliu Zelea – Codreanu – Monarhia și legile monarhiei
Cum se poate sa acceptam un sistem care nu a fost niciodata romanesc, republica impusa cu tancurile bolsevice?! Si sa ne mai numim patrioti sau nationalisti. Apropos pot intelege chestia cu partidul „comservator’ dar nu inteleg de ce autorul simte nevoia sa se distanteze de nationalism ; legionarismul a fost interzis prin lege dar nationalismul se pare ca revine in forta in destule state din Europa Centrala si de Vest ba chiar si in S.U.A. …nu cred ca avea rost mentiunea „nu este vb. de un partid nationalist” ar putea indeparta destui oameni de buna credinta…
As vrea sa mai spun ceva.Se pare ca aceste manifestatii ale populatiei sant pregatite si dirijate din umbra.Primul scop urmarit de ticalosii din umbra este sa vada daca romanii sant organizati,au un conducator sau sant o adunatura de tampiti foarte usor de lovit mutilati si chiar de omarat.Vechea metoda folosita de cei amintiti pentru realizarea acestui sop foarte necesar”muncii”lor de distrugere,este infiltrarea in randurile multimii instigatori,care sa simuleze
nemultumirea,si inca ce nemultumire frate.Astia sant cei mai periculosi dusmani a unei natii,sant tradatorii sau mercenarii straini pregatiti in mod special pentru asemenea evenimente:scursuri ale societatii omenesti.Aceste scursuri se mai regasesc in mare parte printre reporteri,”formatori de opinie”,analisti politici,actori de trei parale etc.
Multumim foarte mult ptr.acest rezumat al evenimentelor din 20 august!