Duminică, 29 iulie 2018, la Realitatea TV, într-o ediție excepțională a emisiunii „Acasă la Oamenii Realității”, Mihai Gheorghiu, președintele comitetului de inițiativă cetățenească pentru modificarea Constituției în scopul clarificării definiției căsătoriei a explicat ce îi mână la luptă pe creatorii societății civile progresiste.
El a atras atenția că nu este o teorie a conspirației afirmația că aceștia sunt deja infiltrați în instituții și guverne din întreaga lume, de unde creează politici publice radicale, de ștergere a specificului național, de sexualizare a copiilor, de normativizare a homosexualității și de ștergere a diferențelor de gen. Și a arătat că în spatele tuturor se află miliardarul american George Soros. Iar aceste fapte le recunosc chiar ei în propriile publicații.
Astfel, ediția din Toamna 2009 a trimestrialului Open Society News, revista Fundației Soros, publica, la pagina 6, un text semnat de un fost membru al guvernului leton care era și membru în consiliul de administrație al Fundației Soros – Letonia. El explică filosofia, antropologia, politica și – de ce nu? – religia care stau la baza acțiunilor și programelor finanțate la nivel global de această fundație. Iată ce scria acesta, cu aproape un deceniu în urmă, în publicația oficială a fundației lui Soros:
Cea de a 20-a aniversare a căderii comunismului în Uniunea Sovietică și Europa Centrală și de Est este o ocazie bună pentru a revizita câteva din premisele care au condus munca Institutului pentru o Societate Deschisă în timpul „tranziției” din această regiune. Mulți dintre noi („veteranii” organizației, membrii consiliilor de administrație și bursierii diverselor filiale ale Institutului pentru o Societate Deschisă) au presupus că, în două decenii, vom contribui la crearea noului „om al societății deschise”. Acest „om nou” — Homo sorosensus — avea să-l înlocuiască pe Homo sovieticus, ale cărui rămășițe aveau să se descompună încet la lada de gunoi a istoriei (situată pe o alee întunecoasă din spatele bulevardelor principale ale noilor și „normalelor” [sic!] societăți deschise pe care aveam să le construim).
Acest nou „om al societății deschise” (și femeie!) [sic!]avea să fie dedicat democrației și domniei legii, să dea dovadă de curaj civic la nevoie, să fie respectuos (nu doar tolerant) față de minorități, să sprijine piețele care sunt echitabile din punct de vedere social și să fie un bun european, rămânând și un bun cetățean global. Noul bărbat și noua femeie nu vor avea experiența ideologiei rigide și a represiunii gândirii critice. În schimb, aveau să fie educați la Universitatea Central Europeană [finanțată de Soros – n.ed.] sau undeva în Occident (preferabil în Marea Britanie sau SUA), rămânând totodată devotat participării la viața economică și politică a unei Europe Centrale și de Est reformate. După un interludiu politicos, marcat ca „putere duală”, cu fragmente din vechea gardă, noua generație avea să ocupe majoritatea pozițiilor de putere politică, economică și culturală în noile democrații din Est.
Articolul insinuează că naționaliștii nu ar fi decât vechi comuniști re-branduiți și deplânge ascensiunea a ceea ce numește „populiștii naționaliști”, care
deplâng corupția vechii elite și impactul coroziv în societate al diverselor minorități și al „liberalilor” finanțați din străinătate.
Și un mic dicționar de nou-limbă:
- populiști naționaliști = cei care promovează identitatea națională și valorile tradiționale ale acesteia
- „liberali” finanțați din străinătate = progresiștii finanțați de Soros, care înființează ONG-uri cu scopul promovării de noi valori, străine de tradițiile locale (cât de „liberali” sunt, s-a demonstrat în universitățile occidentale, unde deja nu se mai poate vorbi liber)
- deplâng impactul coroziv în societate al diverselor minorități = nu sunt de acord ca minoritățile să aibă mai multe drepturi decât majoritatea
Articolul mai arată că, la data scrierii sale, cu aproape un deceniu în urmă, dezideratele propuse nu fuseseră încă atinse. Sunt ele împlinite azi? În România cel puțin, încă nu. Ne aflăm deocamdată în faza „interludiului politicos” de „putere duală”.
Oare acesta, odată încheiat, va fi înlocuit de o perioadă mai puțin… „politicoasă”?
Ca să nu apucăm să aflăm răspunsul la întrebarea de mai sus, ar fi recomandabil să ne prezentăm masiv la urne la referendumul pentru căsătorie. Și să devenim cu toții un popor de „populiști naționaliști” (pe limba sorosistă), dând votul nostru pentru reafirmarea lui Homo Christianus.
Alături de Mihai Gheorghiu, în platou au mai fost și doi tineri români născuți și crescuți în cea mai „deschisă societate” posibilă, în Canada. Aceștia au venit la emisiune îmbrăcați în port popular și ne-au îndemnat să ne păstrăm moștenirea culturală ca pe cel mai de preț lucru. Au spus:
Nu știm cine este „omul nou”, dar știm cine este neamul nostru, de unde ne tragem.
Tinerii respectivi poate nu cunosc „omul nou” propus de noii ideologi marxiști, dar părinții lor au cunoscut prea bine una din versiunile acestuia – cea propusă de ideologii marxismului clasic.
de Ștefania Armanca Știri pentru viață