Era într-o seară târzie de vineri, undeva spre 11.00 noaptea. Părintele încă primea oameni, dar era din ce în ce mai obosit. La un moment dat, a poftit înăuntru un grup mai mare pentru binecuvântare. În fața noastră erau două adolescente, decent îmbrăcate, dar după gesturi, la început de drum cu credința. I-au întins părintelui un pomelnic cu multe nume pe el. Părintele, s-a uitat lung la el, a dat ușor din cap a dezaprobare, și fără să spună nimic, a luat de pe măsuța de alături o forfecuță și a început să decupeze foaia mergând ondulat cu tăietura pe după câteva nume. Am fost foarte mirat și m-am întrebat în sinea mea ce face Părintele. Părea un copil care decupează o foaie la întâmplare. Când a terminat a ridicat privirea și a zis: „Să nu mai amestecați niciodată vii cu morții. Ăștia sunt vii, iar ăștia sunt morți!”…. Fetele au coborât capul în pământ rușinate și și-au cerut iertare. În acel moment eu nu am mai avut nici o întrebare din cele cu care venisem la Părinte.
Care dintre dumneavoastră, dacă primește o foaie cu nume de persoane necunoscute, poate să spună care sunt vii și care au murit?!…
Acesta a fost Părintele Iustin Pârvu.
(Monica, Israel)
În luna mai a anului acesta, la chilia Părintelui Justin de la Mănăstirea Paltin Petru-Vodă au venit să se închine doi credincioși din Târgu-Neamț. Domnul N. a avut binecuvântarea să-l întâlnească pe Părintele Justin în anul 1999, pe când era angajat la Cetatea Neamțului, iar Părintele poposise în vechea cetate pentru o scurtă vizită. Impresionat de personalitatea covârșitoare a marelui duhovnic, N. s-a hotărât să vină la Petru-Vodă ca să-l cunoască mai îndeaproape.
Urma să se căsătorească și, însoțit de viitoarea soție, a pășit pragul chiliei Părintelui măcinat de un necaz. Nunta se apropia, dar nașii erau de negăsit. Ca un făcut, toți cunoscuții refuzau să îi cunune. Necăjiți de situație, cei doi tineri și-au vărsat amarul înaintea Părintelui Justin care, după ce le-a ascultat durerea, i-a întărit cu cuvintele: „Nu vă neliniștiți că o să găsiți nași! Numele lor va începe cu inițiala I”. După ce Ioan și Ionela le-au făcut celor doi miri bucuria de a-i cununa, N. și-a adus aminte de prezicerea Părintelui și de faptul că ea s-a împlinit întocmai. Drept mulțumire, cei doi tineri au hotărât ca în toată viața lor să împlinească măcar o faptă de milostenie creștină: să boteze și să cunune pe toți care le-o vor cere.
(Mărturii adunate de maicile de la mănăstirea Paltin Petru-Vodă, preluat din revista ATITUDINI, Nr. 55)