Dictatul ideologic actual, al corectitudinii politice universale, spune că nu există o fire a lucrurilor, ci numai interpretarea noastră a faptelor, evenimentelor etc, ceea ce înseamnă că realitatea însăşi este o imagine care poate fi oricând deconstruită şi reconstruită la infinit.
Cu alte cuvinte, nu există o natură a omului, există numai o „conservă” conceptuală care poate fi „umplută” cu orice. Astăzi accentul este pus pe emanciparea sexuală totală, pe reprimarea oricărei pudori, pe aneantizarea ruşinii, pe eliminarea oricărui tabuu sexual sau moral. Familia, în această interpretare, este o „închisoare” a omului, o limitare a libertăţii sale originare, familia trebuie deci abolită. Familia este celula care reproduce morala naturală elementară, dar şi pe cea creştină, deci trebuie deconstruită, refuzată. Copilul trebuie livrat statului, educaţiei dictate de acesta, educaţie ideologică, realizată împotriva familiei. Acestea nu sunt lucruri abstracte, ci purul adevăr, ceva ce a devenit loc comun, experienţă cotidiană în Occident. Introducerea educaţiei sexuale în anii 70 ai secolului trecut a pregătit îndelung terenul pentru revoluţia sexuală de astăzi. Obiectivul îl reprezintă copiii, reeducarea lor, ruperea de morala familială, de religie. Avem exemplul clar în ceea ce deja am aflat cu privire la Barnervernet, o poliţie a statului menită să reeduce părinţii şi copiii, să facă ca şi cum copiii ar fi ai statului, doar temporar „concesionaţi” familiei.
Sursa: Facebook