Nu am mai multe de comentat față de ce am spus în titlul de mai sus, având în față infograficul INS și avertizările ONU:
INS:
– 513.000 copii născuți în 1919, 176.000 în 2017;
– 198.000 de căsătorii în 1919, 136.000 în 2017;
ONU anunță: „România este statul care se numără printre primele zece țări din lume a căror populație va înregistra o scădere drastică până în anul 2050”.
Potrivit ONU, în perioada 2017 – 2050, populaţia României va scădea cu 17%.
Bulgaria se află în fruntea clasamentului acestor state din Europa de Est, cu o populație care va scădea cu 23% până în 2050. În clasament se află și Letonia, care va înregistra o scădere de 22%, Republica Moldova ( 19%), Ucraina, (18%) și Croația, cu 17%.
Clasamentul este continuat de Lituania, cu 17%, apoi de România, cu acelaşi procent, Serbia, cu 15%, Polonia şi Ungaria, fiecare cu acelaşi procent.
Cum de primele 10 țări din lume a căror populație va scădea cel mai mult sunt toate din Europa de Est? Datorită „culturii avortului”, așa cum au numit universitarii occidentalii ideologia comunistă în această privință. Cei care încă mai cred că ideologia comunistă este anti-avort au acum încă un exemplu despre persistența mentalității pro-avort dobândită în țările foste comuniste din timpul regimurilor comuniste care nu a dispărut nici la aproape 30 de ani de la căderea acestor regimuri.
P.S. Totuși, după câteva ore, m-am gândit să zic ceva. Și anume să postez câteva idei pe care le-am prezentat la Marșul pentru viată 2017 „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”:
Un proiect de țară: prețuirea darului vieții și sprijinirea femeilor în criză
În aceste condiții, considerăm că proiectul de țară vital al românilor din dreapta și din stânga Prutului este responsabilizarea societății față de darul vieții, înfăptuit concret prin sprijinirea femeilor în criză de sarcină și a copiilor lor.
În primul rând, fiecare persoană poate să ajute o femeie în criză de sarcină! Experiența celor care s-au implicat arată că sprijinul din partea tatălui copilului, a unei prietene, a unui psiholog sau a unui cleric poate face diferența între avort și nașterea copilului.
În al doilea rând, societatea, în ansamblu, poate crea instrumente prin care să sprijine femeia în criză de sarcină, precum:
- acordarea, după a 14-a săptămână de sarcină, a unei indemnizații pentru femeia însărcinată, care să o sprijine în acoperirea nevoilor speciale care apar în perioada sarcinii ;
- înființarea de centre de sprijin a femeii însărcinate, unde femeile în criză de sarcină să poată beneficia, la cerere, de consiliere psihologică gratuită și de sprijinul unui de asistent social specializat în criză de sarcină;
- legiferarea plasării de instalații speciale de tip „baby box” în zidurile exterioare ale spitalelor, unde mamele care consideră că nu își pot îngriji copiii îi pot depune în condiții de siguranță – ca ultimă soluție la o situație de criză, aceste instalații pot preveni pruncuciderea și abandonul copiilor nou-născuți; aceste dispozitive sunt prezente în numeroase țări din lume.
- legiferarea posibilității, la cererea mamei care a pierdut sarcina, de a înmormânta legal copilul; posibilitatea oficierii la cerere a unei slujbe religioase adecvate, cum se procedează în cazul copiilor decedați la scurt timp după naștere și nebotezați;
- crearea posibilității legale ca femeia însărcinată care consideră că nu poate crește copilul să îl încredințeze spre adopție imediat după naștere, după modelul adopției începute în perioada de sarcină care este utilizat în S.U.A., Marea Britanie, Australia;
- legiferarea adopției deschise, care ar putea determina mai ușor încredințarea spre adopție sau acceptul pentru adopția copiilor care nu pot fi îngrijiți de părinții sau de rudele biologice;
- valorizarea în societate a tuturor celor implicați în adopție, în vederea eliminării mentalității disprețuitoare la adresa copiilor adoptați, a părinților adoptivi și, mai ales, la adresa mamelor sau părinților care își încredințează copiii spre adopție când consideră că nu se pot ocupa corespunzător de creșterea lor.
Surse suplimentare în comunicatul de la http://studentipentruviata.ro/2017/02/comunicat-de-presa-marsul-pentru-viata-2017-ajuta-mama-si-copilul-ei-depind-de-tine/
Construim biserici și catedrale, dar ne închinăm demonilor egoismului, mândriei, urii, puterii, confortului , aroganței, lăcomiei, ignoranței, al bârfei, fățărniciei, al prostiei. Spunem una și facem alta, ne e mai dragă lumea asta ca Dumnezeu pe care îl ignorăm în realitate, sau chiar îl urâm.
Construim biserici și catedrale pentru satisfacerea orgoliului care ne mistuie pe dinlăuntru, pentru mândria noastră , nu pentru smerenia, iertarea păcatelor noastre, nu pentru a aduce slavă Domnului.
Ne călcăm în picioare, dăm din coate, vociferăm, înjurăm, scrâșnim din dinți, aruncăm priviri ucigătoare celui de lângă noi, ne împingem să fim primii, oriunde, în viață. Habotnici și mai ales fățarnici.
Doamne iartă-ne !