Ioan Moţa şi Vasile Marin au făcut parte din echipa compusă din şapte căpetenii legionare, în frunte cu generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, înrolaţi ca voluntari în armata naţională a generalului Franco, în timpul războiului civil din Spania. Cei doi au căzut în zorii zilei de 13 ianuarie 1937, în timpul operaţiunilor militare de respingere a unui asalt al trupelor comuniste, stârnind în România o admiraţie deosebită în toate mediile sociale şi politice. Pesonalităţi ale vieţii politice, culturale şi ecleziastice au elogiat sacrificiul celor doi. Trupurile lor au fost repatriate după o lună, funeraliile celor doi lideri legionari adunând în capitala ţării sute de mii de oameni.
Rămăşiţele pământeşti ale lui Ion Moţa şi Vasile Marin au fost ridicate, în 1948, de autorităţile represive ale regimului comunist, din criptele mausoleului legionar de la Casa Verde (Bucureştii Noi), nici până în ziua de astăzi nefiind cunoscut locul unde au fost duse.