Implicațiile „căsătoriei” unisex sunt mult mai mari decât credeau posibil chiar și cinicii, inițial.
În ultimii 20 de ani, creștinii și-au dat seama, încet-încet, că, pentru cei care încă mai cred în sensul tradițional al căsătoriei, implicațiile „căsătoriei” unisex sunt mult mai mari decât credeau posibil chiar și cinicii, inițial. Politicienii, cadrele universitare și mass media au ajuns la concluzia colectivă că, dacă „mariajul” gay este un drept civil, oponenții lui nu sunt doar persoane aflate în dezacord, care mențin o tradiție veche de 2000 de ani, ci bigoți urâți care merită să fie marginalizați pentru opiniile lor. Astfel, sloganul „trăiește și lasă pe alții să trăiască” s-a transformat în „vei fi obligat să participi și să-ți oferi aprobarea”, cofetari, florari, proprietari de imobiliare și agenții de adopție trezindu-se ținte ale activiștilor gay, care afișează o cruzime șocantă în entuziasmul lor de a pune sub acuzare presupusele acte de crimă-gândire.
Niciunul dintre aceste aspecte nu este o veste nouă, dar impactul reinventării radicale a structurilor noastre sociale începe să afecteze comunitățile creștine în moduri tot mai virulente. De exemplu, școlile publice din toată Canada (și din multe locuri din SUA) încep să implementeze o educație sexuală care este în contradicție directă cu credințele majorității comunităților tradiționale — și guvernele încep să ia la ochi școlile creștine și private, ca refugii indezirabile de gândire și educație disidentă. Și mai rău: Părinții și asistenții maternali creștini sunt „descalificați” în număr tot mai mare de la adopția sau creșterea de copii, din cauza opiniilor lor.
Am discutat în ultimii ani cu mulți potențiali părinți și asistenți maternali, care fie au fost respinși direct din cauza vederilor lor cu privire la sexualitate, fie s-au trezit că sunt respinși în mod brusc și abrupt când și-au făcut cunoscute părerile. Deseori, părinților creștini li se adresează întrebări directe pentru a afla dacă aceștia își mențin principiile creștine, cu insinuarea evidentă că răspunsurile care nu se potrivesc cu actuala ideologie progresistă îi vor face inadecvați pentru a acorda grijă copiilor.
Luând în considerare carența masivă de persoane dispuse să servească drept asistenți maternali în Canada, această mișcare este una șocantă și dură din partea celor care conduc acest proces: în esență, părinților creștini li se spune că opiniile lor îi fac atât de periculoși, încât este mai bine pentru copiii care sunt disperați să intre într-o familie iubitoare, decât să intre în contact cu opinii care erau aproape universale cu puține decenii în urmă.
Știri de acest gen încep să iasă la suprafață acum în presa populară, un cuplu din Edmonton, Alberta fiind cel mai recent exemplu. De la televiziunea de stat canadiană:
Un cuplu de creștini evanghelici acuză provincia Alberta de discriminare, susținând că cererea lor de înfiere a fost respinsă din cauza părerilor lor religioase cu privire la căsătoria homosexuală și homosexualitate. Cuplul căsătorit din Edmonton declară că și-a depus cererea anul trecut și a promovat un curs obligatoriu pentru părinții adoptivi potențiali.
Totuși, într-o reevaluare efectuată de către funcționarii de stat anul acesta, cuplul declară că a avut probleme atunci când a răspuns la întrebările despre sexualitate. Cuplul declară că acceptă faptul că mariajul unisex este o realitate juridică, dar nu îl susține și crede că homosexualitatea este un lucru greșit.
„Supervizorul cazului ne-a explicat că vederile noastre religioase cu privire la sexualitate sunt incompatibile cu procesul de adopție”, scrie într-o declarație pe proprie răspundere depusă în susținerea cererii de analiză judiciară a deciziei statului.
„Supervizorul cazului a spus că această atitudine este «poziția oficială a guvernului din Alberta».”
Cuplul a declarat că a fost, de asemenea, întrebat cum ar proceda cu un copil care își pune întrebări cu privire la propria sexualitate. Cei doi au declarat funcționarilor că copiii trebuie învățați că sexualitatea nu trebuie experimentată sau explorată decât odată ce persoana este adultă și s-a căsătorit. Cei doi, ale căror nume nu sunt menționate în documentele legale, au declarat că tratează pe toată lumea cu respect și că opiniile lor cu privire la sexualitate nu le-ar influența în niciun fel capacitatea de a oferi un cămin iubitor, sigur și fericit unui copil. Aceștia au declarat că nici prin gând nu le-a trecut că vor fi descalificați de la ajutarea copiilor nevoiași din cauza credințelor lor religioase.
Veți observa că miturile inițiale propagate de avocații reinventării căsătoriei se destramă. Guvernul nu adoptă o poziție neutră — la urma urmelor, nu numai evanghelicii susțin înțelegerea tradițională a căsătoriei. Sikhii, musulmanii, principala parte a mormonilor, catolicii și evreii ortodocși resping și ei reinventarea progresistă a căsătoriei. Desigur, până acum numai catolicii și evanghelicii au fost vizați, deci politicienii se simt perfect confortabil să atunce cu noroi în aceste comunități, numindu-le „bigoți” fără a simți că subminează prin aceasta semnalizarea virtuților goale de conținut ale multiculturalismului și imigrației. Acum există o „poziție guvernamentală” oficială, iar cei care nu sunt de acord cu aceasta devin rapid cetățeni de rang inferior.
După cum am menționat, am auzit multe versiuni ale acestui tip de întâmplare în ultimii ani și mă aștept ca numărul cazurilor să crească în anii următori. Este, însă, important ca creștinii să rețină de aici că sunt demonizați într-un mod foarte, foarte periculos. Respingerea de către guvern a familiilor creștine ca medii iubitoare pentru copii este o afirmație implicită: statul afirmă că creștinii nu sunt apți să crească copii — pentru faptul că sunt creștini. De aceea guvernele provinciale de pe teritoriul Canadei iau măsuri pentru a forța școlile creștine să schimbe o doctrină veche de mii de ani și tot de aceea, creștinii trebuie să fie vigilenți și la curent cu ceea ce se petrece și să se implice în procesul politic.
La urma urmelor, dacă părinții creștini sunt declarați inapți de a îngriji copiii care nu au unde altundeva merge, cât va mai dura până când guvernul decide că sunt inapți să crească orice copii? Dacă se decide că orice instituție educațională sau grup de homeschooling (educație la domiciliu) care nu aderă la „poziția guvernamentală” nu mai poate avea în grijă copii? Dacă se decide că părinții care susțin principii creștine fac rău propriilor copii din cauza acestor principii?
Ascultați cu atenție retorica folosită și analizați cu atenție justificarea utilizată de politicieni precum prim-ministra provinciei Alberta, Rachel Notley, pentru a face ilegal ca părinții să fie anunțați ce fac copiii lor la școală, în grija angajaților statului. Aceștia deja argumentează că părinții creștini sunt periculoși. Or aceasta, pentru părinții creștini și copiii lor, se poate transforma într-o amenințare existențială. Este timpul ca aceia care încă credem că părinții au dreptul să își educe copiii și să le transmită propriile valori să luăm atitudine și să fim atenți. Dacă nu o vom face, situația s-ar putea deteriora foarte rapid.
Traducere și adaptare după LifeSiteNews.com
de Iulia Matei Cultura Vieții
Sinistra inseamna stanga in italiana. Stanga e sinistra.
Cum adica mata si tactu care teau facut,cei care ti-au dat viata cu ajutorul lui Dumnezeu si care te iubesc neconditionat,sant periculosi iar unele manechine miscatoare care dau frumos din cur,ambii noi parinti de sex masculin care se ofrera drept paritii tai de viitor,sant idealul vietii tale?Haida de/Cine poate inghitii asa ceva?poate niste biete fiinte carora li s-au luat facultatile mintale pri spalarea pe creer,menire a internetului prin facebooc si alte intoxicatii despre istorie,limba,geografie,religie,etc adica despre adevar,adevar care ese unul singur.Nu sant mai multe adevaruri,dar in ziua de astazi prezentarea lui este un act de curaj sinucigas,sau eroic.