Am vrut să stăm de vorbă cu La Familia, formaţia care s-a aflat în urmă cu puţin timp în mijlocul unei adevărate furtuni în mediul online. Totul a pornit după ce au lansat Manifestul pentru Familie. Pentru cei care nu ştiu despre ce e vorba, puţini bănuiesc, îl aveţi mai jos.
La două zile după izbucnirea scandalului le-am lăsat un mesaj pe pagina oficiala de facebook. Le-am scris acolo cine suntem si ce vrem să facem. Chiar glumeam între noi „văd mesajul peste o săptămână şi peste o lună raspund”. Din fericire a doua zi am primit reply. „Lasă-mi numărul de telefon, mersi”. Şi m-am trezit sunat chiar de Sişu, ce părea oarecum încântat de ideea unui interviu în care să-şi expună părerile. Mie mi se părea din start ceva neobişnuit, crezând că între timp a fost asaltat de televiziuni şi ziare să-şi expună punctul de vedere la adresa comentariilor apărute după decizia lor. Unii chiar i-au acuzat de homofobie.
După o săptămână în care am comunicat prin intermediul whatsapp-ului am reuşit să stabilim o întâlnire. Aceasta urma să aibă chiar la studioul lor de înregistrări din apropiere de metroul Republica. După ce am bătut la vreo 4-5 uşi am nimerit şi la cea care trebuia. Acolo se afla Puya împreună cu un coleg. Sişu încă nu-şi făcuse apariţia. Pe pereţii camerei sunt tot felul de poze cu vechile albume, amintiri şi chiar discuri de vinilin. După 10 minute a intrat în încăpere şi al doilea membru al formaţiei care a scos recent al nouălea său album „Codul bunelor maniere”.
Ai grijă cu cine te pui!
Sişu: Aranjează-mi şi mie şuviţa! Eu tot o las că am văzut că Michael Jackson cu şuviţa asta a făcut treabă.
Reporter: Săptămâna trecută aţi surprins pe toată lumea cu Manifestul despre credinţă, neam, familie…
Sişu: Scuză-mă, înainte să ne pui întrebarea pe care o ai acolo sigur pregătită. Cum am putea să surprindem un neam românesc creştin, toţi fac copii, care sunt toţi căsătoriţi…mă rog, nu toţi sunt căsătoriţi, dar…majoritatea.
Puya: Ne-am surprins. Eu am crezut că e aşa o postare aşa normală, n-am luat-o ca pe o…eu n-am vrut să fac vâlvă, eu o opream îţi spun sincer.
Sişu: Dacă mă gândeam că cineva va vedea asta ca pe o mişcare de PR…nu, pur şi simplu era o treabă…ne-am gândit să afirmăm şi noi chestiile la care ne asociem.
Puya: Eu credeam că o să treacă neobservată. Adică am zis că …apa e udă, cerul e albastru. Nu mă gândeam că o să fie aşa…eu am fost cel surprins. Am fost mai surprins ca toată lumea, am fost aproape şocat de ce s-a întâmplat după aia. Am început să primesc telefoane din toate părţile, toată lumea mă sfătuia să tac din gură că nu e bine, că ai grijă cu cine te pui! Băi dar ce am zis? Stăteam şi mă gândeam, până şi nevastă-mea mi-a zis „bă, eşti nebun?” Dar ce am zis? Am stat aşa şi…
Sişu: Parcă erai în anii 80 şi ai zis un banc cu Ceauşescu :))
Puya: La un moment dat m-am gândit, am început şi eu să cred că am făcut ceva rău. Am stat şi m-am gândit…la un moment dat am scris pe un album „M..e Circa 13” şi n-a fost mare brânză, nu m-a arestat nimeni…
Sişu: Nimeni din jur nu ţi-a atras atenţia…
Puya: M-am gândit la versurile pe care le-am scris de-a lungul timpului şi mi-am dat seama că asta e o nimica toată pe lângă ce am mai spus. Bă, am scris nişte tâmpenii…îţi spun sincer, eram puşti.
Şi acum, vorbeam şi cu mama, când am zis şi eu un lucru bun, am vrut să intru în rândul lumii să zic şi eu ceva, n-am zis „m..e garda”, am zis ceva bun şi ia uite ce păţesc! Crede-mă că am rămas şocat şi nu mi-a venit să cred…ce dracu s-a întâmplat?!
„Am spus că-mi iubesc ţara şi mi-a sărit lumea în cap!”
Reporter: Aţi avut mai multe reacţii negative sau pozitive?
Puya: Hai să îţi spun ceva. Noi doi aşa ne-am început cariera, cu reacţii negative. Să nu îţi închipui că atunci când am intrat prima oară într-un studio…ne-am dus la Kerestely, el compunea muzică uşoara…îţi dai seama când a văzut că noi că începem să vorbim în loc să cântăm, şi mai şi înjurăm, am mai adus şi doi-trei din cartier, făceam şi interludii, a rămas şocat. E clar că tot timpul am fost priviţi ca nişte paria, unii nepoftiţi la masă. Adică am ajuns în lumea muzicală nepoftiţi
Sişu: Dar să zici că îţi iubeşti ţara şi să-ţi sară o lume întreagă în cap…
Puya: Deci noi suntem obişnuiţi cu asta, tot timpul am fost priviţi ca ….am fost acceptaţi de majoritatea lumii muzicale de nevoie.
Sişu: Da, că oamenilor le-a plăcut şi ştii cum e vorbeşte lumea cu tine, noroc…
Reporter: Câtă lume v-a sunat din mass-media ca să vă ia părerea după ce s-a întâmplat?
Puya: Pe mine nu m-a sunat nimeni.
Sişu: Doar Radu, dar el nu se pune că ne cunoaştem. Dar în rest nu m-a întrebat nimeni. Lumea a fost foarte inflamată mai ales persoane publice dar nu ne-a sunat nimeni să ne întrebe „bai, fratilor, care-i treaba?” Şi vrei să-ţi spun ceva, chiar unii cu care ne cunoaştem au luat atitudine, n-are rost să dăm nume, dar au luat unii atitudine proastă faţă de noi chiar dacă aveam o relaţie amicală.
Puya: Atitudinea nu e bună sau proastă, au luat atitudine.
Sişu: Dar ştii care e chestia? Am auzit că am luat bani.
Puya: Stai un pic, opreşte camera un pic, ai luat?
Sişu: Fratele meu, eu n-am luat, tu ai luat ceva? Că tu ai scris aia.
Puya: Pai da dar tu ai vorbit (râd amândoi)
Șişu: E foame de bani, am auzit. De la cine? Am fost acuzat că am luat bani de la PSD. Stai un pic, de când PSD are valorile astea, de când PSD îşi iubeşte ţara?
Puya: N-avem nicio treabă cu politica, nu suntem nici PSD-işti, nici PNL-işti…
Reporter: Apropo de bani…
Sişu: Sunt alţii care iau bani…
Reporter: Vi s-a anulat acum un concert, bănuiesc că aţi pierdut ceva.
Puya: Nu s-a anulat, l-am mutat în alt club. Ei şi-au dorit un fel de publicitate. L-am şi sunat pe tip „ai făcut toată acţiunea asta, chiar vrei să dăm mailurile în public?” Iar el a spus că da. Atunci mi-am dat seama că e un PR foarte bun şi normal că…
Sişu: Sau un scandalagiu…
Puya: I-a plăcut chestia asta şi a vrut să-şi facă promo. Acum toată lumea ştie că e un club în Cluj care se numeşte nu ştiu cum.
Reporter: Şi care are o direcție…
Puya: Nu ştiu dacă are o direcţie dar cu siguranţă trebuie să-ţi promovezi numele clubului. Nu contează în ce direcţie…
Sişu: Oricum e foarte complicat numele ăla, un nume mult mai simplu ar fi ajutat…
Reporter: Asta voiam să spun, voi chiar şi pierdeţi bani. Poate în viitor se gândeşte şi altul astfel.
Sişu: Foarte bine, dar nici eu nu m-aş asocia cu ei.
Puya: Nu o lua aşa, să nu te gândeşti că în muzică artistul tot timpul trebuie să se supună dorinţelor publicului…
Sişu: Stai că nici măcar nu e publicul, stai puţin
Puya: Datoria artistului e să spună la un moment dat şi ce crede indiferent că societatea civilă crede altceva.
Sişu: Stai un pic, care societate civilă? Societatea civilă e mama, tata, bunicu, mătuşa…
Puya: Asta e alt nume…
Sişu: Aah, deci noi nu suntem societatea civilă, noi suntem societatea subterană. Societatea civilă sunt ăia cu cămăşuţele alea şi bărbiţele alea? Aha, am înţeles… Şi noi ce suntem, societate militară?
Puya: Nu ştiu, la marginea societăţii.
Reporter: Voi aveţi un public destul de tânăr.
Sişu: Nu neapărat, e şi o parte matură, găsesc la concerte şi oameni de vârsta mea. Nu sunt chiar un puşti nici eu, nici Dragoş, avem 5 copii amândoi, combinati.
Puya: Asta a fost urâtă, nu dă bine să zici aşa… (râde)
Sişu: Adică…tu ai trei copii şi eu am doi, combinată echipa noastră e de 5.
Puya: Ne mai numim şi La Familia.
„Susţinem familia normală!”
Reporter: Aţi pus poza aceea din casă, nu ştiu dacă aţi văzut reacţiile. Râdeau de ce erau acolo.
Sişu: Păi ce, râdeau de bunicii lor, de părinţii lor, de ce râdeau?
Puya: E o tâmpenie, noi susţinem o familie normală iar într-o familie normală se mănâncă sarmale, e o oală…
Sişu: Nu o familie bogată, care mănâncă….
Puya: Am făcut o referire la familia care era înainte de 89.
Sişu: Un mediu în care am crescut.
Puya: Un mediu de unde venim, în care familiile erau normale, chiar dacă erau comuniste.
Sişu: Da, regimul era comunist, era clar că comunismul nu a fost un lucru bun, deşi unii îl plâng pe Ceauşescu. Nu, probabil fiind un om zgârcit a strâns bunuri, nu spune nimeni că n-a făcut asta, probabil că nu avea bunurile lui, dar regimul comunist ne-a lăsat fără seva intelectuală, ne-a lăsat fără nişte valori care reprezentau inima acestui popor.
Reporter: Şi cum am ajuns în societatea românească astăzi să fii văzut ca unul din Evul Mediu când vorbeşti de tradiţie și Dumnezeu?
Sişu: Ajungem la libertatea de exprimare…
Puya: Eu m-am gândit la chestia asta. Păi unii spun că de ce nu mai vorbim de cartier, că tu cântai de cartier. Stai aşa că a devenit asta să fie gangsta să vorbeşti de chestiile astea. Înainte când vorbeai de cartier se inflamau unii, acum se pare că asta este o răzvrătire.
Sişu: Dar noi mereu am vorbit de cartier. Lumea confundă o chestie, noi suntem oameni, indivizi cu păreri, cu vieţi. E logic ca aceste lucruri să apară în muzica noastră. Întotdeauna versurile mele vor fi de cartier, nu voi fi alt om, dar astea nu înseamnă că nu am credintă, păreri, că nu am opinii, că nu văd anumite lucruri, ce se întâmplă.
sursa: Unghiuldeabordare.ro