Comitetul O.N.U. pentru Drepturile Omului intenționează să „impună” legalizarea universală a avortului în numele… dreptului la viață
Comitetul pentru Drepturile Omului, format din experți independenți însărcinați cu monitorizarea implementării prevederilor Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, adoptat în anul 1966 și făcând parte din dreptul internațional obligatoriu („hard law”) s-au reunit în plenară pe 1 și 2 noiembrie la sediul O.N.U. pentru a propune o interpretare oficială a articolului 6, referitor la Dreptul la viață, al acestui tratat. Interpretarea, numită General Comment (Comentariu general) are autoritate asupra legiuitorilor din întreaga lume, întrucât Comitetul are dreptul de a trage la răspundere Statele părți semnatare ale Pactului pentru modul în care respectă aceste prevederi.
PRO VITA a remis Comitetului un punct de vedere pe marginea acestor dezbateri. În zilele următoare vom fac public acest document; pentru început ne oprim asupra câtorva aspecte din aceste prime dezbateri:
Conform relatărilor din sala de plen, câțiva dintre membrii Comitetului au profitat de ocazie pentru a promova o interpretare extrem de extensivă a acestui articol în favoarea unui pretins „drept la avort” (Olivier de Frouville – Franța, Sarah Cleveland – SUA și Yadh Ben Achour – Tunisia). Experta din partea Germaniei, Anja Seibert-Fohr, a încercat în zadar să oțină recunoașterea „interesului legitim al Statelor-părți de a proteja viața fătului”, interes care este recunoscut de Cutea Europeană a Drepturilor Omului.
Din startul dezbaterii, de Frouville a recomandat evitarea oricărei „considerații filosofice sau ideologice” și concentrarea exclusiv pe drepturile femeii. Natura morală a avortului nu a fost pusă în discuție nicio clipă. Membrii Comitetului au fost precauți în a nu folosi deloc termenul „copil”. Conform acestora, copilul nu există înainte de a se naște, deci nu pot fi luate în discuție drepturile sau interesele sale legitime înainte de acest moment.
Uciderea nenăscuților cu dizabilități – „măsură de precauție”
Și totuși a existat o menționare a termenului făt”: atunci când Comitetul a recomandat legiferarea avortului eugenic, sau cum este el cunoscut în România, avort „terapeutic”. Reprezentantul Tunisie este cel care a insistat mult pe această „necesitate”: trebuie să ajutăm oamenii cu dizabilități odată de s-au născut, dar asta nu înseamnă că „trebuie să acceptăm ca fetușii suferind de deficiențe să trăiască”. Ba mai mult, „trebuie să facem totul să evităm dizabilitățile”. La acest punct, Președintele de ședință a intervenit, reamintind membrilor Comitetului că dezbaterea este înregistrată…
De aici înainte, pentru a nu fi acuzați de simpatii eugenice, vorbitorii au schimbat cuvântul făt cu cel de sarcină, deși referința a rămas cât se poate de străvezie.
Avortul înseamnă viață, în viziunea Comitetului ONU pentru drepturile Omului!
Cât despre dreptul la avort, recomandarea venită de la vechii noștri „prieteni” din Federația Internațională a Paternității Planificate (International Planned Parenthood) au fost urmate literă cu literă de Comitet: membrii acestuia au declarat că avortul ar trebui dezincriminat și accesul la acesta făcut „sigur, legal și accesibil” fără limitele de vârstă a sarcinii sau alte condiții, întrucât orice obstacol în calea avortului „violează dreptul femeii la viață”. Sau, cum a adăugat d-na de Frouville, dezincriminarea avortului „este centrală în problema dreptului la viață!”
Cu greu se poate imagina ceva mai sinistru și mai extremist decât această poziție, împărtășită întocmai și de afiliații internaționali ai IPPF, printre care și de cei din România.
Re-amintim că avortul nu se numără printre drepturile recunoscute internațional, ci doar dreptul la viață, și că dintre cele 192 de state membre ale ONU doar 72, deci o minoritate, permit avortul la cerere în legislația lor!
O lamentabilă decădere morală
Interpretarea dată de Comitet reprezintă de fapt o completă inversare a înțelesului dreptului la viață. Ea urmărește gândirea materialist-dialectică în conformitate cu care doar cei dotați cu un anumit nivel de inteligență sunt cu adevărat umani și, deci, demni de protecție. Atâta timp cât nu au atins această abilitate, restul se află la bunul plac și dispoziția celor care sunt „umani”. Așadar adevărul nu mai ține de respectarea unei realități obiective – oameni sunt indivizii din specia homo sapiens, deci cei care trăiesc o viață ca ființe umane – ci de inteligență și putere. Unde oare în istoria recentă am mai auzit asemenea teorii?
Nici măcar o dată membrii Comitetului nu au amintit de angajamentul luat de Statele membre de a reduce recursul la avort și de a ajuta femeile însărcinate. Vulnerabilitatea copiilor nenăscuți are un singur răspuns: eliminarea lor. Supraviețuirea celui mai puternic!
Cu toate acestea, exact contra eugenismului a fost afirmată universalitatea dreptului la viață de către autorii Declarației Universale a Drepturilor Omului din 1949, care au pus în mod clar în opoziție drepturile omului și practicile eugenice. Atât avortul, cât și eutanasia au devenit legale și politici de stat, pentru prima dată în istorie, în timpul regimurilor totalitare ale secolului XX, comunismul și nazismul.
Dacă acest Comitet al O.N.U. deduce un drept la moarte (la avort) din dreptul la viață, el revitalizează ideologia împotriva cărei însăși O.N.U. a fost fondată…
Așa cum am relatat anterior, un alt organism al ONU, Comitetul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, a protestat contra proiectului de Comentariu General: Comitetul O.N.U. pentru Persoane cu Dizabilități: Avortul copiilor cu handicap violează dreptul internațional.
Însă Comisia pentru Drepturile Omului nu a luat în considerare aceste opinii.
Exces și abuz de putere
Întrebarea care rămâne este în ce măsură Comitetul are puterea de a impune statelor părți, în numele Pactului, o obligație inconsistentă cu intenția explicită a autorilor săi. În timpul dezbaterilor, unii dintre membrii Comitetului s-au apărat contra acuzațiilor prin aceea că Pactul ar fi un „document viu” ai cărui adevărați interpreți sunt ei. Nu înțelegem cum viața poate transforma acest Pact în exact opusul a ceea ce au dorit inițiatorii săi! Exact acesta a fost punctul de vedere exprimat de reprezentanta Germaniei, d-na Seibert-Fohr care a afirmat, pe un ton de alertă, că Comitetul pentru Drepturile Omului „slăbește universalitatea drepturilor omului”. În fapt, dacă aceasta va fi forma finală a adoptării Comentariului, numeroase state nu vor avea altă soluție decât să refuze aducerea lui la îndeplinire. Zelul ideologic al unora dintre membrii organismului se va întoarce împotriva autorității acestuia.
Discuțiile pe marginea proiectului de Comentariu general vor continua pe 10 noiembrie și apoi se vor relua în martie 2018 și vor cuprinde și subiectul eutanasiei și sinuciderii asistate pe car de asemenea Comitetul dorește să le impună în numele, ați ghicit, dreptului la viață…
sursa: Cultura Vieții
si pe urma incep presiunile pe biata femeie care nu vrea sa avorteze – cu ce ai sa-l cresti? ce o sa zica lumea,? uite esti singura, iti strici cariera, nu mai poti sa calatoresti, de unde stii ca o sa fie sanatos, mai bine omoaara-l in pantece ca nu cumva sa i riscul sa fie cu dizabilitati… ei, cum e? miroase a strategie ?