Acțiune de deshumare a trei partizani, uciși într-o luptă cu Securitatea la 8 martie 1949 în zona comunei Cricău, jud. Alba

Rezistența armată anticomunistă a cunoscut o mare amploare pe teritoriul Transilvaniei, acest fenomen atingând cote deosebite în zona Muntilor Apuseni. Cele mai multe formaţiuni care s-au opus regimului comunist, de orientări ideologice diverse, au existat pe teritoriul fostelor judeţe Alba, Turda şi Cluj. Una din aceste organizații a fost și cea condusă de către Ștefan Popa. După confruntarea armată din 4 martie 1949 de la Bistra (zona Groși), jud. Alba, când organizația anticomunistă Frontul Apărării Naționale condusă de maiorul Nicolae Dabija a fost destructurată, Securitatea a întreprins o serie de ample acțiuni pentru capturarea partizanilor care au reușit să scape din acea înfruntare, precum și pentru arestarea tuturor celor care i-au susținut. În această campanie represivă, un obiectiv important al Securității l-a constituit anihilarea grupării conduse de Ștefan Popa, care colaborase cu maiorul Dabija și dorea unirea tuturor organizațiilor anticomuniste din zona Apusenilor. Îndeplinirea acestui obiectiv a căzut în sarcina Direcției Regionale de Securitate Sibiu, condusă în acea perioadă de locotenent-colonel Gheorghe Crăciun.

Prin planurile de măsuri adoptate, în teren au fost deplasate efective din trupele de securitate și numeroase cadre operative din structurile teritoriale subordonate Direcției Regionale de Securitate Sibiu. Multe cadre proveneau de la Serviciul Județean a Securității Poporului Alba. Operațiunile din teren au fost coordonate personal de către locotenent-colonel Gheorghe Crăciun. În ziua de 6 martie a fost încercuită zona Muntelui Capra, unde gruparea lui Ștefan Popa își avea baza și adăpostul principal. Partizanii au reușit să spargă încercuirea și cinci dintre ei s-au retras pe Valea Cricăului, într-o poiană situată sub Muntele Piatra Craivii, locul fiind cunoscut sub denumirea de Bogoloaia. Aici, în ziua de marți, 8 martie, partizanii au fost surprinși într-o locuință sezonieră, care se mai păstrează și astăzi cu unele modificări. A avut loc o confruntare armată în urma căreia trei partizani au fost omorâți și doi luați prizonieri. Între cei uciși s-a aflat și Ștefan Popa, conducătorul organizației, alături de care au fost împușcați Nicolae Moldovan și Cornel Pascu. Prizonieri au fost luați Ioan Scridon și Alexandru Maxim.

În urma investigațiilor începute pe acest caz încă din vara anului 2008 și a mai multor deplasări în zonă, pe baza audierilor și declarațiilor rudelor victimelor precum și a altor persoane care dețin informații despre cei uciși și despre tragicul eveniment, la care se adaugă informațiile preluate din documentele de arhivă, s-au obținut următoarele date despre cei care au fost uciși și capturați:

1. Victime ucise în luptă prin împușcare:

1. ȘTEFAN POPA. Născut la 10 decembrie 1920 în satul Bucerdea Vinoasă, com. Ighiu, jud. Alba, de religie ortodoxă, necăsătorit, fiul lui Ioan, preot ortodox, născut în Măhăceni, şi Victoria Crișan, născută în Decea. Absolvent al Liceului Titu Maiorescu din Aiud și al unei Școli Militare din București. A fost ofițer în Armata Regală și veteran de război. La începutul carierei militare a fost instructor la Școala Militară de Subofițeri de Infanterie din Lipova. În 1942 se afla într-un centru de instrucție situat în zona orașului Cernăuți, iar în 1944 îl regăsim ca sublocotenent în cadrul Batalionului I Pionieri de Munte din Aiud. După terminarea războiului și întoarcerea de pe front s-a înscris la Facultatea de Drept din Cluj. Ca student, și-a manifestat sub diferite forme opoziția față de regimul politic instaurat în țară. Din acest motiv, în primăvara anului 1948, când era student în anul III, era căutat de Siguranță, fiind dat în urmărire pe țară. Pentru a scăpa de arestare, în iulie 1948 s-a refugiat în Munții Apuseni, în zona Vârfului Capra, situat în apropiere de comuna Întregalde, jud. Alba. Aici a pus bazele unui grup de rezistență armată anticomunistă, creându-și rețele de susținere în mai multe localități din zonă. La 3 aprilie 1949, după ce a fost ucis, a fost condamnat în contumacie de Tribunalul Militar din Cluj la 15 ani de muncă silnică. Ultimul domiciliu l-a avut în satul Decea, com. Mirăslău, jud. Alba. La părinți au fost cinci copii, trei băieți (Aurel, Ștefan, Andrei) și două fete (Constanța și Lia Geta), în prezent toți decedați. Ceilalți doi frați, Aurel și Andrei, au fost condamnați politic, executând diferite pedepse privative de libertate în unele închisori și lagăre de muncă.

2. NICOLAE MOLDOVAN. Născut la 9 decembrie 1924 în Teiuș, jud. Alba, de religie greco-catolică, fiul lui Aurel și Ana. Tatăl a fost ceferist și a murit în vara anului 1949. A absolvit Liceul Titu Maiorescu din Aiud și a urmat trei ani Facultatea de Drept din Cluj, unde s-a manifestat ca opozant anticomunist. Ca să evite arestarea, în august 1948 a dispărut de la domiciliu alăturându-se lui Ștefan Popa. În 1947 s-a căsătorit cu Elisabeta Vale din satul Cetea (d. 1997), absolventă a Facultății de Medicină din Cluj, promoția 1948. Nicolae și Elisabeta au avut împreună doi copii, Ana Maria și Nicolae, amândoi decedați.

3. CORNEL PASCU. Născut la 1 aprilie 1923 în satul Benic, com. Galda de Jos, jud. Alba, fiul lui Simion și Maria, de religie greco-catolică. La părinți au fost trei frați: Cornel, Ioan și Petru. Cornel a fost necăsătorit și nu a avut urmași, iar Ioan a fost căsătorit dar nu a avut copii. Al treilea frate, Petru, a fost membru al unei organizații anticomuniste, fiind arestat și condamnat în octombrie 1949 la o pedeapsă de 10 ani muncă silnică și confiscarea averii. A murit la Penitenciarul din Gherla în aprilie 1953, necunoscându-se locul unde a fost îngropat. Acesta a fost căsătorit și a avut împreună cu soția sa trei copii, un băiat, decedat în tinerețe, și două fete, care trăiesc. Cornel Pascu absolvise Școala Normală și a fost învățător în satul Ghioncani din com. Întregalde. A satisfăcut stagiul militar, eliberându-se din armată cu gradul de sergent. Era membru P.N.Ț. din 1939, iar după 23 august 1944 a depus eforturi pentru reorganizarea partidului în zonă. Deoarece la domiciliul său au fost găsite materiale de propagandă ale P.N.Ț., a fost exclus din învățământ și condamnat la trei luni de închisoare, fiind închis la Penitenciarul din Alba Iulia. În 1948 a aderat la Organizația anticomunistă Frontul Apărării Naționale, condusă de maiorul Nicolae Dabija. A participat la lupta de la Bistra (zona Groși) din 4 martie 1949, dar a reușit să scape din încercuirea Securității, refugiindu-se împreună cu Ioan Scridon până în zona unde știau că se află cantonați membrii organizației lui Ștefan Popa.

1. Victime arestate, condamnate și ucise ulterior:

4. Ioan Scridon. Născut la 22 februarie 1922 în satul Măhăceni, com. Unirea, jud. Alba, fiul lui Dumitru și Rafila, de religie greco-catolică. A fost căsătorit, avea doi copii și locuia cu familia în satul Benic. În 1941 a fost admis la Școala de Jandarmi din Timișoara, fiind transferat în iulie 1942 la Școala de Subofițeri din Drăgășani pe care a absolvit-o în 1943. În vremea războiului a luptat pe frontul din Moldova, apoi pe cel din Apus, în cadrul Companiei 57 Poliție Sibiu. După război a fost plutonier de jandarmi în Benic, Petrești, Câmpeni și Sohodol, până în martie 1948 când a fost comprimat. A fost membru în Organizația Frontul Apărării Naționale, participând la lupta de la Bistra (zona Groși) din 4 martie 1949. A reușit să scape din încercuire împreună cu Cornel Pascu, intrând în legătură cu Ștefan Popa. În lupta de la Bogoloaia, Ioan Scridon a fost rănit și arestat de Securitate, fiind anchetat la Turda, București și Sibiu. În septembrie 1949 a fost condamnat la moarte prin împușcare de Tribunalul Militar din Sibiu. Sentința a fost executată la Sibiu în data de 28 octombrie 1949.

5. Alexandru Maxim. Născut la 22 martie 1926 în satul Ulmeni-Pământeni, com. Ulmeni, jud. Ilfov, fiul lui Constantin și Alexandrina, de religie ortodoxă. A fost necăsătorit, ultimul domiciliu avându-l în com. Sălciile, jud. Prahova. Avea un frate, Virgil Maxim, care în 1942 fusese condamnat politic la 25 de ani muncă silnică și deținut la Penitenciarul din Aiud. Pentru a-și vizita fratele, s-a stabilit temporar la Galda de Jos unde acesta era scos la muncă. Aici a stabilit relații cu mai multe persoane din zonă, punând bazele unei organizații anticomuniste, alcătuită mai ales din foști membri și simpatizanți P.N.Ț. Arestat în confruntarea de la Bogoloaia, a fost anchetat și ulterior condamnat în octombrie 1949 de Tribunalul Militar Sibiu la muncă silnică pe viață și confiscarea averii. Închis la Aiud între 5 decembrie 1949 – 12 februarie 1950, apoi transferat la Penitenciarul Tribunalului din Cluj. În 2 aprilie 1950 a fost scos din penitenciar de Securitatea din Cluj pentru cercetări suplimentare. În fapt, împreună cu alte persoane, a fost transportat undeva în județul Bistrița-Năsăud și ucis. Nu se cunoaște locul unde a fost înhumat.

Trupele și cadrele operative ale Securității au înconjurat locuința unde se adăposteau partizanii, semnalul de atac fiind dat în jurul orelor 14,00-15,00. După confruntare cadavrele celor uciși au rămas pe teren vreme de mai multe zile, sub pază permanentă. Conform unor mărturii, în ziua de duminică, 13 martie, Securitatea a adus cu forța mai mulți locuitori din satele zonei ca să vadă cadavrele, scopul urmărit fiind de a se induce starea de teamă în rîndul populației. Un ofițer de securitate a ținut atunci și o cuvântare, arătând celor prezenți că toți cei care vor cuteza să se opună noului regim o să sfârșească la fel ca și cei morți. Cadavrele au fost înhumate la începutul săptămânii următoare de un localnic, într-o groapă comună, care a fost săpată pe marginea unui părău aflat într-o zonă împădurită, cunoscut de oamenii locului sub denumirea de Părăul Popii. Groapa se află nu departe de locul unde cei trei au fost uciși, nefiind niciodată marcată la suprafața solului. Locul mormântului a fost stabilit cu aproximație prin confruntări repetate cu mai mulți martori ce au fost transportați de-a lungul timpului la fața locului, fiind verificat și identificat cu precizie de echipa arheologică a institutului printr-un sondaj de teren.

Pe baza informațiilor obținute prin tortură de la prizonierii capturați la Bogoloaia, s-a aflat că într-o casă din satul Mesentea, com. Galda de Jos, erau adăpostiți alți doi membri ai organizației lui Ștefan Popa, aceștia fiind Traian Mârza din Galtiu și Traian Gligor din Livezile. Ca urmare, eforturile Securității s-au concentrat și asupra acestui obiectiv, care a fost atacat în ziua de 9 martie 1949. După o luptă disproporționată și o rezistență de mai multe ore, cei doi partizani au fost uciși, fiind îngropați a doua zi în grădina acelei case. Mormântul comun a fost căutat și descoperit, iar rămășițele pământești ale acestora au fost deshumate și recuperate printr-o acțiune a IICCMER, desfășurată în perioada 26 mai – 1 iunie 2016. Acest caz se află în cercetare la Parchetul Militar.

Cercetările de la Cricău vor fi efectuate de un colectiv de arheologi şi istorici de la IICCMER și instituțiile muzeale colaboratoare (Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia și Muzeul de Istorie și Științele Naturii din Aiud), alcătuit din Gheorghe Petrov, Marius Oprea, Paul Scrobotă, Gabriel Rustoiu și Horațiu Groza.

Investigațiile se vor desfășura în prezenţa unui procuror militar de la Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instituție care a fost sesizată de IICCMER în privința acestui caz şi a locului unde victimele au fost înhumate. De asemenea, la cercetări vor participa specialiști din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Alba și de la Serviciul Județean de Medicină Legală Alba. Acţiunea se desfășoară în colaborare cu Televiziunea Română, fiind sprijinită de către Primăria comunei Cricău și Parohia Ortodoxă din Cricău.

Locul acțiunii se află pe cursul Văii Cricăului, la o distanță de circa 8 km spre nord față de centrul comunei Cricău. Accesul în zonă se poate face cu mijloace auto de teren sau cu orice tip de mașină prevăzută cu o gardă de sol mai înaltă.