RĂSTIGNIREA LUI VULCĂNESCU. Onoare şi laşitate la primăriile de sector.

de Florin DOBRESCU

Câteva zile de foc! La propriu şi la figurat. Zile în care consiliile locale ale unor primării au fost chemate să-şi spună părerea despre abominabilele solicitări ale Institutului Elie Wiesel, puse în executare de Ministerul Afacerilor Interne, de a condamna post-mortem martiri ai închisorilor politice comuniste.

Alaltăieri, la Sectorul 4, consilierii locali s-au acoperit de ruşine, vădind prostie şi slugărnicie nemernică faţă de aroganţa mitomană a conducerii acestui Institut guvernamental. Majoritatea aleşilor locali au înţeles să calce în picioare colosala operă filosofică, sociologică şi pedagogică a acestui savant de talie internaţională, înghiţind pe necercetate tezele servite de conducerea Institutului Wiesel, care la rândul ei preia şi legitimează sentinţe dictate de aşa numitele „tribunale ale poporului”, în fapt nişte oficine constituite de forţele de ocupaţie, prin agenţii lor locali, comuniştii.

Astfel a fost adoptată hotărârea prin care, denumirea Colegiului Mircea Vulcănescu a fost modificată…

Să te aliniezi unor decizii politice ale ocupantului sovietic din primii ani de după 1944, punându-le în practică, slugarnic, la cererea fiului unuia dintre cei veniţi acum 70 de ani pe tancurile sovietice, iată paroxismul demenţei în Anno Domini 2017, într-o Românie membră NATO şi UE, în care, oficial, Comunismul a fost condamnat ca regim ilegitim şi criminal! Şi totul în contra avertismentului adresat de dl Octav Bjoza, şeful foştilor deţinuţi politici, tuturor primăriilor vizate de adresa Institutului Wiesel.

În contrast cu idioţenia colectivă de la Primăria Sectorului 4, în celălalt capăt al Capitalei, în Sectorul 1, consilierii locali au votat ieri în cu totul alt mod. Cu demnitate şi cu onoare.Da, se poate şi astfel. Cum, de altfel, s-a întâmplat şi săptămâna trecută, la Cluj Napoca, acolo unde primarul Emil Boc şi consilierii locali au retras de pe ordinea de zi o altă hotărâre cerută de comisarul poporului de la Institutul Wiesel: modificarea denumirii străzii Radu Gyr.

Primăriei Sectorului 1 i se ceruse să modifice denumirea străzii Mircea Vulcănescu. Dar acolo au existat oameni având cultură şi mai ales simţ românesc. Declaraţia dlui Cristian Tudose, consilier local din partea PSD, susţinută ieri în faţa Consiliului Local al Sectorului 1, îi face cinste şi-l recomandă ca pe un om politic responabil.

Vom reda mai jos această declaraţie, nu înainte de a transmite tuturor şi în primul rând conducerii Institutului Wiesel, că lucrurile nu se opresc aici. Vom ataca în instanţă hotărârea Consiliului Local al Sectorului 4, aşa cum am făcut, în urmă cu 4 ani, în cazul lui Valeriu Gafencu, de la Târgul Ocna. Şi nu vom avea linişte pâncă când sufletele martirilor acestui neam nu vor înceta să fie tulburate de continuatorii satanicului regim comunist, care i-a torturat şi ucis!

_______________________

Declaraţia consilierului local Cristian Tudose, rostită în faţa Consiliului Local al Sectorului 1:

“Doar cine nu stie cine a fost Mircea Vulcanescu poate fi de acord cu aceasta solicitare aberanta de trecere in uitare a numelui marelui ganditor si erou national.

Colaborator al lui Dimitrie Gusti, publicist, filozof, teolog, negociator eficient pentru Romania cu Cel De-al Treilea Reich, decedat la Aiud la numai 48 de ani, dupa ani grei petrecuti in temnitele comuniste, Mircea Vulcanescu este acuzat de fascism pentru o simpla colaborare cu ziarul “Cuvantul” al lui Nae Ionescu si de atitudine antievreiasca.

In privinta colaborarii cu ziarul Cuvantul, sa nu uitam ca un alt celebru colaborator al ziarului a fost chiar scriitorul Mihail Sebastian, pe numele sau adevarat Iosif Hechter. Sa-l stergem si pe el din istoria literaturii si din constiinta noastra pentru aceasta colaborare?

In privinta atitudinii antievreiesti, Dimitrie Gusti declara ca martor la procesul lui Vulcanescu:” Ştiu că la unul din Consiliile de Miniştri, acuzatul a intervenit, propunând ca evreii să fie lăsați să-şi exercite atribuțiile meseriei, pentru ca să-şi poată câştiga existența şi să dea un randament maxim pentru nevoile statului. […] Cu această ocazie, acuzatul nu a propus ca evreii să fie trimişi la ghetouri, după cum în mod greşit s-a strecurat în stenograma Preşedinției Consiliului de miniştri”^.

Pentru Mircea Vulcanescu, între noțiunea de religie, ortodoxism şi românism era o corelație indestructibilă.

Sacrificandu-si propria viata pentru a ajuta un semen in inchisoare si daruindu-si intreaga existenta credintei ortodoxe, devine un Martir pentru Hristos.

Putem sterge un nume de strada, putem demola o statuie, dar nu putem ucide spiritual national. Generatia de maine care il va reabilita pe Mircea Vulcanescu, ne va trimite pe noi, cei care vom comite aceasta crima la adresa spiritului national, la cosul de gunoi al istoriei.”