Când un copil citește basmul „Hainele cele noi ale Împăratului”, se miră. Cum, împăratul merge la paradă dezbrăcat și nimeni nu zice despre el că este gol? E greu de înțeles cum fiecare adult se simțea dator să nege ceea ce vedea cu ochii lui și să spună public ceea ce doi șarlatani reușiseră să impună: „Împăratul are cele mai frumoase haine”.
În basm, stofa magică din care șarlatanii spuneau că au făcut hainele nu exista, iar împăratul era gol.
Tot astfel, avortul la cerere ca soluție magică, descoperită în secolele XX–XXI, a problemelor unei femei în criză de sarcină, nu există.
Cândva, ceea ce se întâmplă astăzi în lume va fi privit cu aceeași uimire cu care noi citim basmul lui Hans Christian Andersen.
E simplu de înțeles că avortul ia viața unui copil nevinovat. Dar atât de mulți adulți se simt datori să nege ceea ce este atât de clar. Și atât de mulți adulți se simt datori să nege ceea ce au observat de-a lungul vieții, că femeile au parte de traume post-avort deosebit de complexe.
După ce un copil, apoi mama lui și mulțimea au strigat că Împăratul este gol, basmul ne spune că Împăratul s-a simțit grozav de jignit, căci știa că aveau dreptate. S-a gândit și a decis astfel: „Orice-ar fi, trebuie s-o duc de-acum până la bun sfârșit!” Așa că a ridicat cu și mai multă mândrie capul, iar curtenii au ținut ca și înainte, cu respect, trena care nu exista.
În basm, scena este de comedie.
În viață, avortul înseamnă tragedie.
Copiii își pierd viața, lumea întreagă nu are parte de bucuria și de împlinirea potențialului acestor copii, femeile suferă, bărbații rămân într-o iresponsabilitate distrugătoare pentru vocația lor. Unele dintre ele cer sprijin, cele mai curajoase. Altele, nu cer, de teamă ori de rușine, dar își doresc, așteaptă să le întrebe cineva: „Cum să te ajut?”.
Cea mai puternică voce în civilizația occidentală care a strigat „împăratul este gol” a fost cea a doctorului ginecolog Bernard Nathanson. Acesta a fost unul dintre cei care au determinat legalizarea avortului la cerere în SUA. A condus cea mai mare clinică de avorturi din SUA, în anii ’70. A declarat că este responsabil de peste 75.000 de avorturi.
În 1984, a realizat filmul „Strigătul mut”. A filmat ecografic un avort în luna a treia de sarcină, realizat de un coleg de la clinică. Imaginile arată cum copilul se zbate și încearcă să fugă de instrumentul care urma să îi ia viața. Una dintre ultimele mișcări înainte de a-și pierde viața a fost să își deschidă larg gura — un strigăt mut după ajutor.
Apoi Bernard Nathanson a scris cărți, a dat interviuri și a realizat alte filme documentare despre ceea ce a numit „cel mai atroce holocaust din istoria Statelor Unite”. A explicat de nenumărate ori cum au mințit și au manipulat, el și colegii lui, pentru a determina legalizarea avortului la cerere. A devenit o voce care s-a luptat toată viața pentru a transmite lumii strigătul mut al acelui copil și ale celorlalți copii nenăscuți, victime ale avorturilor.
Tot în SUA, a fost dezvoltat cel mai puternic sprijin pentru femeile în criză de sarcină: mii de clinici de sprijin a femeii însărcinate, care oferă gratuit ajutor pentru milioane de femei și astfel viața copiilor lor este salvată.
Este important să avem curajul de a spune adevărul. Nu doar cel despre copii, ci și cel despre mamă. Să ajutăm. Doar atunci adevărul este complet, când ajutăm pe cine are nevoie, nu doar când constatăm problema.
A sprijini — aceasta va fi cu adevărat eficient. Împăratul gol avea nevoie de adevăr și de o haină. Femeile în criză de sarcină au nevoie de adevăr și de haina, de acoperământul care să le sprijine în rezolvarea problemelor cu care se confruntă.
Ajută mama și copilul! Ei depind de tine.
de Alexandra Nadane, Președinta Asociației Studenți pentru Viață
Revista „Pentru Viață” nr. 6, Primăvara 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”
Excelent articol !