NOAPTEA MÂINILOR LUNGI

de Florin DOBRESCU

În cele din urmă, au făcut-o…

Noaptea, asemenea răufăcătorilor. Asemenea tâlharilor, la adăpostul întunericului. Departe de lumina zilei şi de ochii opiniei publice (nici la ora când scriu acest editorial, ordonanţa în cauză nu se află pe ordinea de zi, pe site-ul Guvernului…), departe de procedurile la vedere ale Parlamentului şi de privirile presei. Asemenea şobolanilor, ce ies la căderea nopţii din tenebrele vizuinelor imunde, pentru a muşca, pentru a ucide, tot aşa s-au întrunit membrii guvernului Dragnea (căci Grindeanu este doar un eufemism), pe întuneric, transformând sediul Guvernului într-o hrubă de tâlhari.

Prin natura sa ontologică, întunericul nopţii constituie mediul propice săvârşirii celor mai mari fărădelegi. Noaptea se adună tâlharii şi tot noaptea atacă. Noaptea sunt comise cele mai murdare asaninate. Şi tot noaptea sunt invocate entitățile întunecate și lucrarea celui rău, de către vrăjitori.

Zămisliţi din răul însuşi, comuniştii aveau, la rândul lor, predilecţia aceasta a comiterii fărădelegilor noaptea. Vă amintiţi cum, în 1989, şi la Timişoara, şi apoi pe 21 decembrie la Bucureşti, deschideau focul asupra manifestanţilor la căderea întunericului sau târziu în noapte? Dar de ce vorbesc la timpul trecut? Ceea ce s-a întâmplat în această noapte dovedeşte că, de fapt, comunismul nu a murit. Spiritul său este viu şi tocmai a ocupat Palatul Victoria.

Nu există valoare simbolică mai de forţă pentru actul normativ adoptat în această noapte de guvernul PSD decât faptul că totul s-a realizat noaptea, pe întuneric. Nimic nu a justificat adoptarea acestei ordonanţe, pentru că nimic nu jutifica urgenţa măsurilor de modificare a prevederilor Codului Penal. În fond, cealaltă problemă, a graţierilor – ea fiind cât se poate de legitimă şi necesară – a fost trimisă Parlamentului, urmând să parcurgă toate etapele procesului legislativ. Măcar că aceasta implica urgenţă.

Acum ştim cu toţii că urgenţa în cazul modificărilor Codului Penal avea o singură raţiune: iminenţa funiei care se apropia de par în procesele unor politiceni venali, în frunte cu Dragnea. Sigur că, la grămadă, actul normativ va readuce în viaţa publică întregul gunoi pe care, de bine, de rău, DNA îl decantase pe fundul latrinei politice.

Reacţia din acest moment a celor care se îndreaptă către Piaţa Victoriei sau, în reşedinţele de judeţe, către prefecturi, legitimă. În ultimele două săptămâni, controversa din jurul acestui proiect legislativ mobilizase semnificative segmente ale populaţiei în proteste de stradă. Punctul de vedere al cancelariilor occidentale – parteneri strategici ai statului român – fusese, de asemenea, făcut cunoscut. De acum, era limpede pentru guvernanţi că adoptarea actului normativ putea avea consecinţe ce vizau inclusiv stabilitatea internă şi siguranţa naţională. Cu atât mai vinovaţi sunt cei care, în această noapte, au adoptat, hoţeşte, ordonanţa.

Iar în graba cu care au operat se regăseşte nu doar frenezia infractorului ce fuge dinaintea Justiţiei, ci şi calculul rece al unor creiere care – de ani de zile – construiesc în România o adevărată reţea a subversiunii. Apariţia, în aceste zile şi pe această temă, a unor personaje malefice cu conexiuni notorii în zona serviciilor secrete ruse, din trecutul tenebros al ultimilor 27 de ani, mă fac să cred că nimic nu este întâmplător. Şi că, dincolo de vălmăşeagul intereselor personale ale politicenilor penali dezlănţuite în aceste zile, dincolo de protestele ce se desfăşoară deja în stradă, în România se vor confrunta forţele ce doresc rămânerea României pe aliniamentul strategic fixat – cu multă trudă – în ultimii ani, cu acele forţe ce doresc readucerea ţării noastre în tenebroasa zonă cenuşie de imediat după 1990.