Un tânăr profesor de istorie din Reşiţa a ales o metodă alternativă de a “preda” istoria. În urmă cu câţiva ani a deschis un blog specializat, care se numeşte “Istoria Banatului” şi prezintă aspecte inedite din trecutul acestei regiuni, unele chiar în exclusivitate. Mircea Rusnac s-a născut la 23 iulie 1971, în Reşiţa. Este licenţiat al Facultăţii de istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi doctor al aceleiaşi instituţii, cu lucrarea „Războiul civil din Spania (1936-1939). Atitudinea oficială şi oficioasă a României”.
A publicat peste 40 de studii referitoare la probleme de istorie modernă şi contemporană. Istoria locală, o necunoscută Mircea Rusnac spune că a căutat o cale accesibilă pentru toată lumea, ca să facă cunoscute informaţii pe care nu le găsim sunb nicio formă în manualele şcolare. “Din păcate istoria se predă la modul general în ultimul timp, nişte generalităţi care nu dau atenţie aspectelor importante ale trecutului. Istoria Banatului, de exemplu, este absentă din manuale. Tocmai de aceea am şi încercat să o promovez prin mijloacele de care dispuneam. Am considerat că internetul este un mijloc foarte bun, pentru că are o extindere foarte rapidă şi tineretul îl foloseşte din plin. Ştiţi că lucrările sau cărţile publicate în forma clasică sunt scumpe, lumea nu prea cumpără, apar în exemplare puţine, ajung doar în cerc răstrâns. Şi atunci am zis că internetul e o variantă accesibilă pentru oricine, fie că e din Australia sau din America poate să afle în orice moment informaţii despre istoria Banatului”, povesteşte profesorul reşiţean. Mircea Rusnac crede că în şcolile din România ar fi indicat să se predea mai mută istorie locală, însă spune că pentru asta şi profesorii ar trebui să depună un minim efort. “Am mai discutat şi cu părinţii care mi-au spus că ar fi bine ca elevii să afle ce s-a întâmplat în zona în care trăiesc. Sunt copii care nu ştiu ce s-a întâmplat cu o generaţie sau două în urmă. Din păcate, la ora actuală nu ştiu câţi profesorii ar fi în stare să facă aşa ceva, pentru că nu cunosc aspecte de istorie locală. Nici ei nu au studiat, nu au cercetat”, spune Rusnac. Despre intenţia de scoatere a istoriei din programa şcolară, Rusnac susţine că nu ar trebui să ne mire. “Tendinţa a fost mereu, de multă vreme, spre reducerea instruirii populaţiei în acest domeniu. În cazul Banatului, nu este deloc o noutate. Manualele româneşti de istorie au făcut în mod constant foarte puţine referiri la această regiune, astfel încât populaţia ţării, dar chiar şi bănăţenii înşişi, cunosc prea puţine lucruri din trecutul nostru. (…) În cadrul României, rolul Banatului în dezvoltarea sa economică, în special în prima perioadă, nu este precizat. În genere, statul român fiind în mod tradiţional unul centralizat, existenţa în cadrul său a unor regiuni cu tradiţii istorice diferite şi situate pe mai multe trepte de dezvoltare economico-socială nu trebuia pomenită. Perioada comunistă, care a lovit în special regiunile mai dezvoltate, prin deportări, exproprieri, colectivizări, nu era condamnată pentru aceste lucruri. Chiar revoluţia începută la Timişoara în 1989 a avut prima dată un răsunet bănăţean, deoarece cele dintâi oraşe care au susţinut-o au fost Lugojul, Caransebeşul şi Reşiţa, apoi altele din restul ţării. În concluzie, Banatul nu s-a bucurat niciodată de o studiere autentică a istoriei sale în şcoli. Acum se doreşte ştergerea întregii istorii naţionale. Pentru noi aceasta ar fi numai o aliniere a întregii ţări la regimul la care am fost dintotdeauna supuşi”, crede Mircea Rusnac.
Documentare direct de la sursă
Ca să scrie articolele de pe blog, profesorul de istorie face cercetări minuţioase şi de cele mai multe ori apelează chiar şi la oameni simpli, la colecţiile lor de documente şi fotografii vechi. “Am căutat martori ai unor evenimente sau unii urmaşi care deţin în familii documente importante, fotografii, amintiri. Să ştiţi că în Banat sunt multe familii care păstrează acasă adevărate comori istorice, dar ei ori nu le dau importanţă, ori nu ştim noi să ajungem la ele să le valorificăm. Am rămas uimit de multe ori ce documente se pot găsi în unele arhive personale. Cu acordul proprietarilor, care nu mi-au cerut niciodată o cotravalaoare, eu le fac publice”, afirmă Rusnac. De aproape un an, Mircea Rusnac a început să-şi promoveze blogul şi prin intermediul reţelelor sociale. Spune că numărul de cititori a crescut simţitor. Mai mult, blogul său a devenit unul interactiv, fiind foarte multe cazurile în care citorii îi furnizează informaţii importante autorului “Concret, să spunem că dintr-o localitate un cetăţean îmi face cunoscută o fotografie de familie de acum 70-80 de ani, un alt cetăţean, aflat acum în Germania sau în America, vine cu o informaţie care o completează pe prima şi astfel, treptat, o anumită istorie complet necunoscută poate ieşi la lumină. Nu vă fac un secret din faptul că nici eu, atunci când am lansat acest blog, nu am ştiut multe lucruri pe care între timp le-am putut descoperi prin bunăvoinţa dezinteresată a cititorilor mei”, spune Rusnac.
SURSA: Adevărul
Felicitari, d-le Mircea Rusnac!Sper ca si alti istorici sa va calce pe ume!