În prezent se discută despre creionarea unui proiect de țară. Cum ar trebui să arate un proiect de țară?
Un Proiect de Țară este un steag. Un steag al Libertății! Un steag prin care aduci toată țara la nivelul unei chemări. Proiectul trebuie să răspundă identității și culturii noastre naționale, istoriei noastre, să-i facă pe oameni fericiți și să le aducă belșug și bucurie în casă. Să-i călăuzească pe oameni către fericirea lor interioară și să le întăresească convingerea că doar prin noi înșine putem avea prosperitate și bună înțelegere. Prin el putem da copiilor o țară frumoasă și rodnică așa cum am primit-o de la strămoși.
Eu am propus acum 2 ani Proiectul de Țară: “Hrană, Apă, Energie”.
Adică un proiect de nișă pe care nu-l mai poate face nimeni în Europa și care este raportat la ce urmează să fie în lume, adică o criză teribilă de apă și hrană în zona anilor 2020. Deci dacă știu ce urmează, caut să mă pregătesc pentru asta și să-mi concep proiectul astfel încât să răspundă la două întrebări: Unde vrei să ajungi? și Ce mijloace ai pentru asta? Adică o regulă de doi simplă, nu de trei simplă. Vreau să ajung să fiu rezervorul de apă și hrană sănătoasă în Europa și să vând energie verde în regiune. Și am ca mijloc resursele naturale bogate ale țării, care nu sunt de vânzare. Iar modelul economic al proiectului să fie cel al economiei civice, economia locală. Aici trebuie să înțelegem că economia ține de morală nu de știință. Economia nu este o extensie a tehnicii ci o prelungire a vieții în comunitate. Și asta îmi deschide mintea la nișa românească: micul proprietar. Cu micul proprietar cuceresc lumea. Așa arată un proiect de țară.
Tema unirii cu Republica Moldova este tot mai prezentă în spațiul public. Reprezintă unirea un proiect de țară?
Basarabia a fost și rămâne pământ românesc și așa va rămâne în veacul vecilor. Faptul că se numește Republica Molodova iar “limba” vorbită se cheamă “moldovenește” este un fals istoric. România nu a ridicat după 1989 nici un fel de oferta serioasă și negociere de înalt nivel diplomatic pentru preluarea propriului teritoriu. A fost doar o trăncăneală poltică a celor care au avut puterea. Oricum astăzi un stat slab și inapoiat cum este România nu mai poate ridica nici o pretenție. În 26 de ani România a avut a retragere masivă din istorie, față de marile provocăr internaționale și față de relațiile diplomatice. Orice comunitate românească din țările vecine trebuie sprijinită și protejată de statul român. Doar că statul nu mai există. România este în sclavie economică, este o țară condamnată la neputință pentru a fi exploatată. Când vom ridica țara moral, economic și social și îi vom readuce demnitatea atunci putem avea pretenții la recunoașterea propriei istorii de către alții.
Ce înseamnă a fi un bun român?
Să punctezi prin faptele din viața ta veșnicia Neamului Românesc.
Care sunt resursele cele mai importante ale României?
Vocația tinerilor și solul.
Ultima resursă a țării în ultimul moment este vocația, dublată de munca asiduă și de spiritul antreprenorial. România trebuie să acorde tineretului încredere absolută și să-i redea locul binemeritat, adică primul loc. Tineretul să fie încurajat material și logistic pentru a putea să-și exprime liber vocația și să o fructifice înspre binele lui, a familiei lui și a nației române.
Pe de altă parte aurul României nu este cel mineral din munții noștri, ci solul, cei 25 cm de deasupra pământului. Solul fertil românesc, cel mai fertil din Europa, este bogăția colosală a țării noastre.
Funcționează în prezent binomul stat-cetățean?
Nu funcționează în România. Binomul acesta a fost una din marile invenții ale lumii după carte. El poate aduce progresul, liniștea și belșugul oamenilor. România nu mai este stat astăzi, este o corporație. Furi statul, furând mintea oamenilor. Am asistat în 26 de ani la manipularea omului de către om și la intrarea într-un sclavagism de înaltă clasă.
Cum vedeți viitorul Europei?
Pentru Europa colapsul devine o chestiune de probabilitate matematică dacă nu renunță la balastul dat de Uniunea Europeană. Brexitul este o dovadă vie că Anglia nu s-a izolat cum spun lacheii de serviciu ai UE, ci a evadat. Revenirea la indentitatea națională, la cultura și tradițiile specifice fiecărui popor va fi șansa unui viitor demn în Europa.
Suntem latini și ortodocși. Sunt aceste elemente de civilizație atuuri pentru o Românie influentă în regiune?
Nu. Măreția și demnitatea nu sunt un dat, ele se câștigă prin lupta, prin atitudine și muncă asiduă. Numai astfel putem ajunge la prosperitate și libertate.
Numele dumneavoastră a fost adeseori vehiculat pentru demnitatea de Premier al României. Dacă veți ajunge Premierul României care ar fi primele trei măsuri pe care le-ați adopta?
Voi numi corect lucrurile! Totul va fi reașezat în demnitate, ordine și respect față de oameni și față de lege.
Ați miza tot pe neapartenența politică?
În România poate funcționa corect și bine doar un guvern politic.
Cu ce partide politice ați colabora?
Cu toate pentru că este vorba de interesul național.
Cum ar trebui să privească românii gestul Ambasadei Federației Ruse vis-à-vis de Cumințenia Pământului?
Înainte de a judeca gestul altora, românii ar trebui să privească în propria ogradă. Campania în sine a Guvernului României este de un fariseism uluitor. În primul rând recuperarea trebuia făcută de guvern singur în câteva minute și nu să ceară în mod ipocrit bani de la oameni. Putea plăti doar daca ar fi eliminat risipa lor zilnică cel puțin prin creșterea numărului de personal din aparatul de stat. Apoi de ce doar acest obiect de artă? Guvernul ar fi trebuit să aibă un plan specific pe tot ce înseamnă patrimoniul național, să desfășoare o anchetă asupra retrocedărilor scandaloase, ilegale și abuzive ale obiectelor de artă și de bunuri imobiliare de patromoiniu care au avut loc în România din 1989 până astăzi.
Apoi, dacă ar fi de bune intenții și tot se dorește să se achiziționeze bunuri de patrimoniu, semnificative pentru istoria și cultura română și care ar trebui expuse publicului larg, Guvernul ar fi trebuit să convoace, în regim de urgență, o ședință extraordinară, dedicata situației tragice a Muzeului Național de Istorie a României din București. Acest muzeu care ar trebui să înfățișeze, în primul rând, generațiilor tinere, dar și oamenilor maturi și străinilor, mai cu seamă, istoria și civilizația românească, în integralitatea și monumentalitatea ei, nu mai are colecții permanente de mai bine de 12 ani. Copilul român care începe să se maturizeze nu mai are de unde să învețe, văzând direct cu ochii lui, despre trecerea prin vremi a vitejiei poporului din care face parte, despre dăinuirea lui, despre victorii și înfrângeri, despre eroi și lași, despre credință și trădare, despre eroii neamului…Mergeți la Muzeu acum, veți găsi numai Tezaurul și Columna lui Traian și câteva expoziții temporare, bune, dar cu totul insuficiente pentru ceea ce ar trebui să fie o instituție fundamentală pentru păstrare și cultivarea identității naționale…!. Avem Coloană, dar unde e descrierea a ceea ce a fost Dacia, lăsând la o parte fabuloasa epopee a cuceririi ei, unde e creștinarea daco-romanilor, unde sunt înfățișate dovezile clare ale continuității în spațiul carpato-danubiano-pontic, unde sunt marii voievozi neînchinați paginilor, unde sunt descrise victoriile lor, atâtea câte au fost, că au fost, precum și martiriul lor, că sângele vărsat nu a fost mit, ci realitate, și unde sunt cărturarii – cei care au conștientizat și afirmat peste vreme unitatea de limbă și neam a trăitorilor în trei țări, unde e rolul Bisericii, unde e înfățișată rezistența la năvălirile barbare, teribila luptă pentru emancipare națională, “deșteptarea României” în secolul XIX, formidabilul avânt creat de generația pașoptistă, care ne-a adus, în cele din urmă, prin decizii curajoase și înțelepte luate de conducători vizionari și patrioți, precum și prin lupta și sacrificiile românului de rând, către Unire și Independență, iar apoi spre făurirea statului național unitar modern – platforma de pe care am reușit, în cele din urmă, să ne afirmăm și noi în lume, ca națiune demnă, liberă și creatoare, pentru a intra, în fine, în cultura universala, inclusiv prin opera lui Brâncuși?!
Aceste acțiuni în cultura și identitatea națională nu sunt cheltuieli, așa cum le vede guvernul României, ci investiții în istoria neamului tău, pentru a dăinui în veșnicie și a putea să fi respectat ca nație.
Istoria Românilor astăzi se numește simplu Istorie! Astfel sistemul poate scrie ce vrea și cum vrea prin cozile de topor care îl deservesc, cum ar fi Lucian Boia. De altfel școala românească astăzi este o mare rușine. Trăim într-un haos calculat. Este o lipsă uriașă de criterii în care se trăiește, o atitudine aculturală manifestată în special de conducerea țării, un exhibiționism. S-a pierdut practic rușinea…
Cum ar trebui să caracterizeze românii gestul Ambasadorului SUA de a se poza cu steagul secuiesc?
Slăbiciune umană din partea lui pe fondul moleșelii colective din partea noastră.
România are nevoie de o implicare profundă a unor oameni precum domnul Călin Georgescu,