de Sorin OLARIU
Într-un 1 octombrie însorit, precum a fost și sufletul lui acestui mare luptător, l-am comemorat la Brașov pe distinsul și energicul legionar dr. Filip Păunescu. Timpul s-a scurs nemilos, lăsându-ne acum un an mai săraci, fără un prieten și camarad care a plecat prea repede, mult prea repede. Mai avea atâtea de făcut pentru familie pentru țara și Mișcarea Legionară. Energia lui creatoare care l-a impresionat atât de mult pe Comandantul Horia Sima s-a stins brusc ,,ca o lacrimă de sange”. Mai avea atâtea de spus și oferit tuturor ce merg pe anevoiosul drum al naționalismului românesc fiind martor și participant activ la multe evenimente ale exilului legionar românesc.
Pornit la drum în ,,exilul amar”, a activat fără frică și de multe ori cu un curaj aproape nebunesc în lupta exilului românesc. Participant la multe conferințe internaționale ale luptei anticomuniste în numele Frontului Libertății, expresia Mișcării Legionare, a dus cuvântul legionarilor din exil și al luptei românești anticomuniste pe toate meridianele. Apreciat în mod deosebit de Comandantul Mișcării Legionare Horia Sima a fost printre puținii care au avut onoarea să depună legământul în fața Consiliului Politic . A fost cel care i-a însoțit pe Horia Sima și Dumitru Crețu , șeful Consiliului Politic la intalnirea istorică din 1992 de la Budapesta cu legionarii din țară Virgil Mateias și Nicolae Balanescu. În curtea casei sale, Comandantul a scris toată memorialistica de exil . Și tot în casa lui Filip Păunescu din Germania, și-a găsit sfârșitul și Comandantul, ca o înlănțuire a destinului zbuciumat al legionarilor din exil . Deși cârcotași neinformați sau răuvoitori și atunci în 1993 și la moartea doctorului Păunescu de anul trecut (într-un articol total neinspirat și neinformat dintr-o revistă pretins naţionalistă) au încercat să facă tot felul de supoziții sau legături rocambolești legate de moartea Comandantului, credința legionară și prestigiul deosebit al dr. Păunescu au măturat precum „iureșul neînfricat de primăvară”, toate aceste mizerii.
Deși aparent retras în anii 2000 la Brașov, dr. Filip Păunescu a menținut legătura și a activat așa cum l-a însărcinat Comandantul Horia Sima, cu discreție și eficienţă . Am avut onoarea de a-l cunoste personal, prin intermediul și în prezența unor legionari deosebiți : Mircea Dimitriu secretarul general al Mișcării Legionare, Dumitru Crețu – șeful Consiliului Politic al ML, Nicolae Roșca – secretarul Senatului Legionar din exil, Dan Boghiu – comandant legionar, membru al Consiliului Politic și al Comitetului de la Majadahonda , dl. Giurea de la Viena sau dl. Filon Verca de la Paris, toți membri ai Consiliului Politic al Legiunii.
Nu este de ajuns să se vorbească despre activitatea dr. Filip Păunescu. Datoria noastră este să păstrăm mereu trează memoria luptei sale pentru cauza românească și națională, pentru idealurile creștine și naționale ale Mișcării Legionare și pentru păstrarea memoriei luptei exilului şi a realizărilor acestuia, inclusiv păstrarea intactă a monumentului și cultului de la Majadahonda, pentru care dr. Filip Păunescu a luptat mereu – chiar pe piatra de mormânt fiind gravat monumentul de la Majadahonda, arătându-ne astfel, și după moartea sa, calea și valorile de urmat .
POATE GRESESC,TOTI LEGIONARII DIN EXIL AU CONTINUAT LUPTA PTR.TARA,FIECARE IN FELUL LUI.TUTUROR,VII SAU MORTI,TOATA DRAGOSTEA SI RESPECTUL NOSTRU!
Din pacate, sigur gresiti!
Cred ca, dupa atatea zeci de ani si dupa ce toti protagonsti au dus cu ei, in mormant, polemici, dispute si conflicte, e momentul sa asumam si sa cinstim lupta exilului cu toti reprezentantii sai, indiferent de baricada pe care s-au aflat. Pt ca toti au fost importanti, toti au avut contributii valoroase. A continua si noi disputele, deja e fara sens.