Domnului Valeri Kuzmin, ambasadorul Federației Ruse la București

La anul țara dumneavoastră va sărbători 100 de ani de la Revoluția din Octombrie 1917, adică un secol de comunism. Practic, toți cetățenii ruși care trăiesc azi s-au născut în comunism. Noi, românii, am avut măcar norocul că am mai prins din generațiile dinainte de aducerea de către țara dumneavoastră a comunismului pe plaiurile noastre. Cu toate acestea, multora dintre noi le e greu să se rupă de epoca aceea. Vă dați seama cum e pentru locuitorii țării dumneavoastră care au fost îndoctrinați la școală timp de aproape un secol cu minciunile „binefacerilor” comuniste: egalitatea tuturor cetățenilor, bunurile poporului – bunurile tuturor cetățenilor, încetarea exploatării omului de către om, confiscarea averilor exploatatorilor și împarțirea acestora poporului și tot felul de aberații asemănătoare.

Nu e de mirare că nu știți istorie. Și la noi, dacă ar fi rezistat comunismul timp de un secol, lumea ar fi fost convinsă că „Stalin și poporul rus libertate ne-a adus” și că soarele răsare la Moscova.

De aceea nu mă mir că pe pagina de Facebook a Ambasadei Rusiei la București ați publicat textul din care îmi permit să citez în continuare:

Sigur că nu putem să nu ne exprimăm regretul că demersul nostru umanitar(respectiv donația de 100 de euro pentru Cumințenia Pământului, n.n.) bazat doar pe sentimentele prietenoase față de România și poporul român (s.n.) a provocat o reacție atât de controversată în societatea română și uneori extrem de neprietenoasă cu privire la Rusia și poporul ei multinațional. Ca răspuns la mâna dată de un prieten noi auzim de multe ori înjurături ordinare și insulte personificate.

Înțelegând sensibilitatea opiniei publice din România în ceea ce privește unele capitole ale istoriei, legăm acest „limbaj de ură” (language of hatred), cu o primă reacție emoțională. Apropo, un astfel de limbaj este condamnat atât în legislația mai multor țări ale Uniunii Europene, cât și în cea a Rusiei. În același timp, noi respectăm dreptul românilor la exprimarea liberă a opiniei lor.

Sperăm, totuși, că în România, ca stat care împărtășește „valorile democratice europene” vor trata cu înțelegere dreptul Ambasadei și a poporului rus în general la „un punct de vedere alternativ.” Diferența opiniei cuiva față de cea proprie și respectarea dreptului de a exprima această opinie diferită față de cea proprie chiar este una dintre principalele semne ale pluralismului și democrației. Cel puțin în Rusia punctul de vedere alternative față de cel oficial puteți să-l auziți și pe posturile de televiziune, inclusiv pe cele publice, și în presă, și, desigur, în blogosferă. (s.n.)

Domnule ambasador al Rusiei cele tolerante în care opiniile diferite circulă liber, aș dori să va aduc la cunoștință următoarele:

Vladimir Luzghin, un cetățean al țării dumneavoastră, crezând poveștile cu punctele de vedere alternative care ar circula liber în Rusia și pe care ni le spuneți nouă acum, a distribuit pe o rețeaua Vkontakte un articol care conținea o serie de adevăruri istorice printre care și faptul că, în anul 1939, țara dumneavoastră a bătut palma cu Hitler și v-ați împărțit Europa în sfere de influență, că ați invadat Polonia și v-ați luat fiecare câte jumătate. Adevăruri istorice, fapte cunoscute de toată lumea, cel puțin din afara Rusiei.

Și ca să nu credeți că fabulez, vă invit să vizionați clipul de mai jos. Face parte din istoria dumneavoastră pe care nu vreți să o recunoașteți:

În Rusia cea tolerantă pe care o reprezentați, Vladimir Luzghin a fost condamnat la o amendă de 200.000 de ruble. Sentința a fost confirmată de Curtea Supremă de Justiție a Rusiei. A avut noroc, maximul pedepsei pentru „infracțiunea” de a spune adevărul în țara dumneavoastră este de 300.000 de ruble plus 3 ani de pușcărie. Se poate spune că scăpat ieftin.

Cât despre „sentimentele prietenoase față de România și poporul român”, vreau să vă întreb dacă așa se obișnuiește în țara dumneavoastră să te porți cu un prieten? Nu de alta, dar pe vremea când eram „prieteni”, adică în 1916-1917, România a trimis spre păstrare la Moscova tezaurul național. Știți că nici acum, la 100 de ani distanță, tezaurul nu ne-a fost returnat?

O altă perioadă în care am fost „prieteni” a fost perioada de după 23 august 1944, dată la care România a „întors armele împotriva Germaniei Naziste” și s-a aliat cu țara dumneavoastră. Știți cumva că, după acea dată, armata țării dumneavoastră, așa zis eliberatoare, a făcut prizonieri 130.000 de soldați și ofițeri români? Știți că aceștia au fost trimiși în Siberia unde au fost exploatați la sânge și mulți dintre ei au murit? Știți că soldații dumneavoastră au jefuit, violat și ucis cu veselie populația civilă din România? Așa se manifestă prietenia în țara dumneavoastră?

Tot din perioada de „prietenie” dintre popoarele noastre de după 23 august 1944, vreau să vă povestesc ce au pățit bunicii mei: În satul lor erau gospodari, aveau un pic de pământ, o duceau relativ bine. În perioadele când aveau mai mult de lucru mai angajau oameni din sat. Regimul impus de țara dumneavoastră i-a considerat chiaburi. Le-a fost confiscat pământul, utilajele agricole, animalele, practic tot ce aveau. Dar au avut „noroc”. Deși li se pusese în vedere să fie pregătiți pentru a fi deportați în Bărăgan, au scăpat doar cu sperietura. În final li s-a permis să rămână în satul lor. Ba chiar au fost „recompensați” de regimul impus cu forța de țara dumneavoastră în România. Au fost angajați la CAP-ul local să muncească fostul lor pământ!

Și povestea lor nu e singulară, milioane de români au pățit același lucru. Dar aceștia au fost cei „norocoși”. „Ghinioniștii” au înfundat pușcăriile, au fost chinuiți și exploatați la sânge, mulți dintre ei au sfârșit in gropi comune.

Cam asta a fost atitutinea prietenoasă a țării dumneavoastră față de România în perioadele în care am fost „aliați”. Și acum vă mirați de reacția noastră? Pe mine m-a bucurat reacția majorității covârșitoare a românilor. Mi-a arătat că românii, ca popor, nu uită.

Și pentru asta vă mulțumesc.

de Tudor Marincu RostOnline