LANSARE DE CARTE: „ÎNSEMNĂRI DE LA JILAVA”. Jurnalul din închisoare al lui Codreanu prezentat la Librăria Eminescu.

Luni 12 septembrie 2016, ora 17:30, la Librăria Eminescu (Piaţa Universităţii – Bd. Elisabeta nr. 16).

ÎNSEMNĂRI DE LA JILAVA – de Corneliu Zelea Codreanu, o pagină a memorialisticii de detenţie politică de la noi.

Prezentare de carte cu participarea foştilor deţinuţi politici Zoe RĂDULESCU, Galina RĂDULEANU, Marcel PETRIŞOR, Petre PETRE.

Participanţii vor putea viziona o mică expoziţie de cărţi interzise între 1941 şi 1989, îngropate sau zidite până după Revoluţie.

Organizator: Editura Sânziana

__________________

Poate fi concepută Istoria, ca disciplină, fără anumite capitole ale ei, decupate şi trecute sub tăcere de o legislaţie nedemocratică şi aruncat în uitare de mainstream-ul istoricilor consacraţi?

Asistăm în ultimii ani la un fenomen diferit de cel din timpul regimurilor totalitare. Acum nimeni nu mai este arestat sau condamnat pentru abordarea unor subiecte considerate controversate. În schimb, în complicitate cu o legislaţie uneori neconstituţională, o autocenzură severă aidoma „komisarilor poporului” de altădată arestează zilnic orice iniţiativă profesională în domeniu, care ar încălca limita subiectelor considerate drept incomode. Majoritatea istoricilor de astăzi preferă să evite anumite capitole din istoria noastră recentă. O fac chiar cu stricteţe, pentru că „nu e bine să abordezi anumite subiecte…” Poţi avea probleme în plan profesional…

Nu îmi permit să îi judec pe aceşti oameni, ci doar să îi înţeleg. Însă nici nu pot accepta că trebuie să renunţăm la abordarea unor subiecte din trecutul nostru recent. Oricât de controversate le-ar considera unii. Sau tocmai pentru că sunt controversate. Pentru că doar aşa vom putea înţelege trecutul, cu luminile şi umbrele sale. Doar aşa ne vom putea împăca cu propria noastră memorie şi vom scăpa de fantomele totalitarismului ce ne bântuie, încă, vieţile. Doar aşa vom putea fi liberi.

De aceea, de la sfârşitul lui 2008 încoace am reeditat aceste „Însemnări de la Jilava”.

Vă invităm la o dezbatere pe marginea unei opere de literatură de detenţie politică, apărută înainte de comunism. Într-un alt regim totalitar: cel al regelui Carol al II-lea. Despre care încă s-a dezbătut prea puţin şi s-a înţeles şi mai puţin. O carte interzisă atât de dictatura lui Ion Antonescu, cât şi de cea comunistă. O carte interzisă şi în Germania lui Hitler, şi care în 1941 a circulat, cu greu, sub formă de samizdat. O carte care a apărut prima oară în 1951, într-un Salzburg democratic, într-o Austrie în care discipolii lui Codreanu erau protejaţi de autorităţile occidentale, ca refugiaţi politici, având drepturi depline de a-şi perpetua memoria recentă.

Lectura jurnalului lui Corneliu Codreanu dintr-o perioadă în care germenii totalitarismului se concretizau într-un prim regim dictatorial şi în România ne invită la reflexii profunde şi ne reamintesc cât de odioasă este orice formă de totalitarism, indiferent de orientarea ideologică pe care o îmbracă.

Probabil că vor exista minţi care să eticheteze o astfel de iniţiativă editorială în zona propagandei. Ceea ce ar fi complet greşit. Pentru că punerea la dispoziţia publicului a unor documente – şi aşa interzise timp de 50 de ani  – reprezintă, în primul rând, o îndatorire civică de onoare.

Florin Dobrescu – Editura Sânziana