O familie cu mai mulţi copii este încă una din formele răspândirii creştinismului în lume. Spre deosebire de societatea imperiului roman, comunităţile creştine, chiar de la începutul existenţei lor, au declarat avortul un mare păcat, o crimă.
Părinţii creştini trebuie să fie pregătiţi, în pofida greutăţilor care vor apărea, să construiască o familie cu adevărat creştină, ţinând minte că pentru fiecare copil Dumnezeu trimite ajutor. Desigur că aceasta cere un anumit sacrificiu, uneori trebuie să renunţăm la o vilă luxoasă sau la o maşină, la haine şi călătorii costisitoare. Dar să nu uităm că de tot ce avem nevoie Dumnezeu nu ne va lipsi. O familie cu mai mulţi copii este încă una din formele răspândirii creştinismului în lume. Spre deosebire de societatea imperiului roman, comunităţile creştine, chiar de la începutul existenţei lor, au declarat avortul un mare păcat, o crimă.
Familia creştină – care include fidelitatea absolută a soţilor, copii educaţi în credinţă – trebuie să se opună moravurilor societăţii, să fie o lumină care să-i încălzească pe membrii ei, să se întemeieze pe piatra credinţei ca o biserică din casă.
Creştinismul îl mântuieşte pe om de păcatul de pe Golgota, dar în schimb cere un efort mare, căci „Împăraţia Cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea” (Matei 11, 12; comp. Luca 16, 16). Învăţăturile contemporane – şi trebuie să o repetăm iarăşi şi iarăşi până la conştientizarea deplină – eliberează conştiinţa omenească de simţul păcatului: în societăţile tradiţionale cuvântul păcat nu este decât un sunet gol. Acesta este scopul pe care a încercat să-l dobândească stăpânul acestei lumi, pentru ca sub falsa mască a libertăţii să-l ducă pe om la pierzanie.
(Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, Editura Sophia, București, 2006, pp. 240-241)
via Doxologia