Regina – umbra de pe peretele din faţa Regelui

Ana de Bourbon-Parma nu este nici pe departe ceea ce am putea numi în chip ciu­dat o regină obi­ş­nu­ită. De mic copil, iubeşte mer­sul pe bici­cletă şi pes­cu­i­tul. De la 16 ani, începe să-şi câş­tige sin­gură exis­tenţa. La 19 ani, se înro­lează în răz­bo­iul anti­na­zist. La vâr­sta de 24 de ani ai săi, vii­to­rul soţ, Regele Mihai I, este forţat să abdice. Îşi petrece urmă­to­rii 68 de ani în căsă­to­rie cu el, din­tre care, o mare parte, în exil.

Mai întâi, regina Ana este o umbră pe un perete. Regele Mihai se îndră­gos­teşte de ea încă în tim­pul răz­bo­i­u­lui, când în Româ­nia cine­ma­to­gra­fele pre­zintă, îna­inte de film, scurte repor­taje, între care o mare parte de pe front. Regele Mihai o des­co­peră pe Ana într-un repor­taj de răz­boi din Maroc. La acea vreme, prin­ci­pesa este infir­mieră pe front. Regele îi cere ope­ra­to­ru­lui să decu­peze foto­gra­mele fil­mu­lui şi să le trans­forme în mici foto­gra­fii, după care le păs­trează cu mare dis­creţie. O regă­seşte pe Ana în 1948, la un dineu.

L-a salutat pe rege ca un soldat

Ana copi­lă­reşte în Franţa împre­ună cu cei trei fraţi ai săi. Este fiica prin­ci­pe­lui René de Bourbon-Parma şi a prin­ci­pe­sei Mar­ga­reta a Dane­mar­cei. În 1939, după înce­pe­rea răz­bo­i­u­lui, îşi urmează fami­lia în refu­giu în Spa­nia, Por­tu­ga­lia şi în SUA. De la 16 ani urmează o şcoală de artă la New York şi, în para­lel, lucrează ca vân­ză­toare la maga­zi­nul uni­ver­sal Macy’s, pen­tru a-şi câş­tiga exis­tenţa. În 1943, îi cere per­mi­siune mamei să meargă pe front în Europa. Ulte­rior, Ana este împre­ună cu regi­men­tul ei ba în Alge­ria, ba în Maroc, ba în Ita­lia, ba în Luxem­burg sau Ger­ma­nia. „La înce­put am con­dus o ambu­lanţă. Era o muncă foarte grea, pen­tru că vedeai atât de multă sufe­rinţă. După asta m-au mutat şi am deve­nit şofe­rul coman­dan­tu­lui. Făceam curie­rat”, spune regina într-un inter­viu pen­tru TVR din 2008. În ace­laşi inter­viu, regina poves­teşte cum l-a întâl­nit pe rege: „L-am cunos­cut pe Mihai la vărul meu, Jean de Luxem­burg, care dădea un dineu la Amba­sada Luxem­bu­r­gu­lui de la Lon­dra. Cum nu ieşi­sem de multă vreme din armată, în loc să fac o reve­renţă, am luat pozi­ţie de dre­pţi şi l-am salu­tat lovind căl­câiele ca un sol­dat! M-am simţit atât de umi­lită de mine însămi, încât am ieşit ime­diat”.

Sentimentul neclintit că există un „mâine”

La sfârşi­tul rece­pţiei, regele îi cere mâna. Este refu­zat, ini­ţial. Se căsă­to­resc la 10 iunie 1948 la Atena, pe fon­dul exi­lu­lui şi în absenţa părinţi­lor vii­toa­rei regine, urmare a unor disen­siuni cu papa Pius al XII-lea, care refuză să-şi dea con­si­mţămân­tul pen­tru căsă­to­rie, întru­cât regele refuză să-şi boteze urma­şii în reli­gia cato­lică. Ana nu îşi vede rega­tul decât după 42 de ani de exil. Totuşi, spune ea într-un inter­viu: „Ori­unde eram se numea „casa noas­tră”. Am călă­to­rit mult”, şi ada­ugă într-un fel care este şi firesc şi demn lao­laltă: „Pen­tru noi, pen­tru mine iubi­rea este o pri­e­te­nie care durează o viaţă întreagă”.

Ana îi cunoa­şte la Paris pe Eugene Ione­sco şi Emil Cio­ran în 1990. În 1992-1997, vizi­tează fără rege aproape toate marile oraşe ale Româ­niei, fabrici, insti­tu­ţii cul­tu­rale şi de bin­e­fa­cere. Cel mai bine s-a simţit prin sate. Ulte­rior, se des­tă­i­nuie că „a regăsi această ţară de care erau pline toate amin­ti­rile noas­tre, prin soţul meu, con­sti­tuie o bucu­rie pro­fundă”. Ana adoră Jee­pu­rile, pe care le cunoa­şte îndea­proape ca ofi­ţer de legă­tură al Arma­tei Fran­ceze Libere. Ast­fel, Regele Mihai îi dăru­ieşte două ase­me­nea vehi­cule, cu care regina par­ti­cipă la nume­roase com­pe­ti­ţii, raliuri şi expe­di­ţii auto­mo­bi­lis­tice. Ana este indi­fe­rentă faţă de modă, „moş­te­nire” de la mama sa, care repeta dese­ori: „Eu nu mă îmbrac, eu mă aco­păr”. Prima locu­inţă sta­bilă a Anei şi a soţu­lui său este o căsuţă în subu­r­bia „La Con­ver­sion” a ora­şu­lui elveţian Lau­sanne. Ana lucrează ca tâm­plar, într-un ate­lier impro­vi­zat acasă, în tim­pul exi­lu­lui din Anglia, pen­tru a nu chel­tui bani cu achi­zi­ţio­na­rea de mobilă. Vinde, dumi­nica, la târg, unele din­tre pie­sele de lemn exe­cu­tate de ea. Ana este o fire spor­tivă şi prac­tică şi scrima, şi echi­ta­ţia, şi ciclis­mul, şi gim­nas­tica, şi îno­tul. Este pasio­nată de vână­toare şi merge, cot la cot cu verii săi, la vână­to­rile regale. Ana înre­gis­trează sin­gură mesa­jele Rege­lui pen­tru ţară, trans­mise prin inter­me­diul Radio Europa Liberă la fie­care săr­bă­toare de Anul Nou. Ana este sepa­rată pen­tru o sin­gură peri­oadă, timp de 68 de ani de căs­ni­cie, de soţul său – de mai multe ori, câteva săp­tămâni din cei nouă ani în care regele a lucrat ca bro­ker auto­ri­zat la Bursa din New York. Regele Mihai I şi Regina Ana au cinci copii, toate fete.

text complet pe Ziarul de Gardă