Stalin a înviat, Nikolski trăiește: ,,Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”

Ca orice ,,Notă informativă” care se respectă și aceasta începe prin deja consacrata expresie ,,Am fost șocați de…”. Ei, ce or fi fost șocați cei 40 intelectuali? ,,…de știrea desemnării doamnei Oana Stănciulescu, la propunerea Partidului Naţional Liberal, ca membră a Consiliului de Administraţie a Televiziunii  Române”. Aha, ce chestie! Și de ce sunt șocați domnii cu pricina? Pentru că ,,Oana Stănciulescu s-a făcut cunoscută ca foarte activă în cultivarea memoriei unor personalităţi şi valori de extremă dreapta din istoria culturii româneşti. Cu o consecvenţă, ce trebuie subliniată, jurnalista îşi face un crez din a reabilita, şi eroiza o serie de personalităţi de orientare legionară, xenofobă, antieuropeană şi antidemocrată. Pe aceştia  i-a declarat repetat „eroii noştri“. Câteva exemple sunt revelatoare: la 23 februarie, acest an, într-o dezbatere la Realitaea TV, Oana Stănciulescu declara că Radu Gyr, cunoscut poet legionar, autorul imnului mişcării legionare, personalitate recuperată de Ion Antonescu, în regimul căruia a ocupat importante demnităţi, şi scriitorul şi publicistul Vintilă Horia,  cunoscut ca prohitlerist sunt reperele ei morale.

Şi, cu prestigiul câştigat întotdeauna de omul de pe ecran, recomanda societăţii româneşti să adopte aceste repere morale”. Băi ,,dăștepții” neamului, înainte de a vă da cu părerea, mai puneți dreacu și voi mâna pe o carte de istorie a României moderne. Iar de acolo o să aflați că atunci, în acea perioadă cumplită, Gyr a stat prin pușcării mai mult decât în libertate. În timpul dictaturii lui Carol al II-lea, a fost arestat și trimis în lagărul de la Miercurea Ciuc, alături de alți ,,infractori politici” precum Mircea Eliade, Nae Ionescu plus alții, considerați ,,intelectuali de extremă dreapta”. Apoi, după scurta guvernare legionară, Ion Antonescu l-a ,,recuperat”, întradevăr. Da, dar cu totul altfel decât ziceți voi: l-a arestat! Iar după ieșirea din pușcărie, l-a trimis, pentru ,,reabilitare”, pe front, în batalioanele de la Sărata. De acolo Gyr s-a întors grav rănit, dar cu ranița plină cu poeme. Mda, asta zic și eu ,,recuperare”! Este drept că, în timpul co-guvernării legionare de la începutul regimului Antonescu, Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al teatrelor. Da, dar domnii intelectuali ar trebui să își amintească și că, pe vremea în care el a răspuns de teatre, o trupă de actori evrei a înființat în București, teatrul ,,Barașeum”. Iar asta se întâmpla într-o perioadă în care actorilor evrei le era interzis să joace în idiș, ori să apară pe scenele teatrelor românești. Poate că acum nu mai contează, dar atunci, în vremea în care Europa era condusă de regimuri politice de mână forte, fasciste ori naziste, majoritar anti-semite, Barașeum a fost singurul teatru evreiesc care a funcționat în toată Europa. Apoi, imediat după ce regimul bolșevic a ajuns la putere și în România, în anul 1945, Gyr a fost încadrat în „lotul ziariștilor”, iar justiția comunistă l-a condamnat la 12 ani de detenție politică. Ulterior, aceeași justiție l-a condamnat la moarte pentru poezia ,,Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”.

Legea lui ,,Căcărău”

Nu știu de ce, (ba știu, dar nu vă zic) lista cu acești mari intelectuali ai neamului mi-l readuce, automat, în minte pe ,,Ali Baba și cei 40 de hoți”. Dar, hai să vedem ce i-a mai supărat pe iluștrii domni. ,,Doamna Stănciulescu a fost extrem de activă în  combaterea legii 217, supranumită în media „legea antilegionară“. Am aminti că această lege a fost propusă de parlamentari PNL, cu scopul de a împiedica propaganda extremistă din România. Doamna Stănciulescu, împreună cu alţi colegi <<întru credinţă>> neolegionară au atacat brutal Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel“, organism al Guvernului României şi au adus injurii grosolane directorului general al Institutului.”. Mda… este vorba despre legea inițiată de liberalii penali George Scutaru și Andrei Gerea, cot la cot cu Crin ,,Căcărău” Antonescu. Acum, primii doi nu prea contează, căci au probleme cu justiția. Cât despre Căcărău, ce să mai vorbin: un istoric ,,pârât”căruia i-au trebuit șapte ani ca să depășească cei patru ani ai facultății respective. Ei… ,,primii zece ani sunt grei, până treci de anul trei”. Mai zice ,,Protestul” cu pricina: ,,Nu este lipsit de interes să amintim forma de exprimare a doamnei Stănciulescu caracterizată prin agresivitate, autosuficienţă, minimalizarea adversarului de idei. Considerăm că  poziţiile publice ale doamnei Oana Stănciulescu contribuie la crearea unui climat politic şi moral insalubru şi sunt periculoase pentru democraţia românească. Ele sunt contrare opţiunii europene a societăţii româneşti, opţiune în care PNL a avut un rol important.

Această opţiune este incompatibilă cu moştenirea fascistă. Cu atât mai grav consideram că ar fi promovarea publicistei într-o poziţie importantă a Televiziunii publice. Nu putem fi decât consternaţi de propunerea Partidului Naţional Liberal pentru completarea Consiliului  de administraţie al TVR. Fie că  îmbrăţisăm sau nu drumul politic al PNL, am văzut întotdeauna în acest partid o structură democratică importantă. Am crezut întotdeauna în compatibilitatea conceptelor de democraţie, europenism şi liberalism”. Și tot așa, și tot așa… până la capăt. Aparent, în spatele acestui ,,denunț” mascat sub aparența benignă a unui ,,Protest”, socotim util să ne uităm puțin mai atent la semnatarii lui. Majoritatea acestora sunt niște celebri anonimi care se consideră ,,persoane publice” doar pentru că îi cunosc soacrele și nevestele. În schimb, alți câțiva dintre ei sunt ,,beneficiari” ai unei biografii prea puțin glorioase. Spre exemplu, Smaranda Enache, care se prezintă ca ,,militantă pentru drepturile omului” este una și aceeași cu cea care, în primăvara anului 1990, după incidentele de la Tg Mureș, i-a acuzat pe români că sunt singurii vinovați pentru toate nenorocirile petrecute acolo. Iar despre William Totok, care se prezintă ca ,,publicist la Berlin” ne amintim că, pe vremuri, vorbea pe la ,,Europa Liberă,, implicat în ,,Operation villages roumaines”. Dar și că, acum vreo câțiva ani, s-a aflată că era și ,,ciripitor” la Securitate. Calitate care reiese din Nota de Constatare nr. S/DI/I/3706 a CNSAS din care rezultă că „Totok William este titular al dosarului fond reţea nr. R 285953 (cota CNSAS), recrutat la data de 08.03.1974 pentru «acoperirea informativă a anului I Filologie şi în special a secţiei germană-română din cadrul Universităţii Timişoara, cât şi a cenaclului literar Adam Müller-Guttenbrunn.

Așadar un ,,dizident” de vază, cu angajament de colaborare cu Securitatea, care îi acordase numele conspirativ ,,Thomas”. Ei, oameni interesanți… ,,oameni de bine” cum zicea cândva Ion Iliescu. De fapt, problema nu este neapărat Oana Stănciulescu. Deși pare firavă, ea este o femeie foarte puternică; suntem convinși că are toată dotarea intelectuală și puterea interioară necesare pentru a se apăra singură. Problema reală este că, o lege inițiată  de către doi penali și un istoric ,,avortat”, are pretenția să ne rescrie toată istoria recentă. O ,,rescriere” în cadrul căreia sentințele justiției bolșevice sunt considerate corecte, iar sutele de mii de oameni uciși în pușcăriile comuniste chiar că au fost vinovați, iar milionul de ani de pușcărie împărțit cu dărnicie de aceeași justiție, au fost pe deplin justificați. Păi dacă așa pe este, atunci mă întreb și eu, ca nărodul: de ce mama dracului l-ați mai condamnat pe Vișinescu și l-ați trimis să putrezeasacă în pușcărie? Iar pe Ficior de ce îl mai plimbați pe la Parchet căci, nu-i așa, și el a fost un înger, care doar a aplicat niște sentințe pe care distinșii domni autori ai cestui ,,Protest” le consideră corecte. Nu știu de ce, dar parcă mă simt ca pe pe vremea lui Roller, cel care ne rescria istoria după cum îl ducea pe el capul și mai ales cum îi dictau ordinele primite de la marilor căpetenii comuniste ale vremii.