„Ţară tristă, plină de umor”

În trei luni s-au înfiinţat 89 de partide cu nume care le anunţă aspiraţiile: de la localismul dezintegrant la dacismul integrator

În virtutea noii legislaţii electorale, care uşurează enorm înfiinţarea unui partid, în ultimele trei luni şi-au depus actele la Tribunalul Bucureşti nu mai puţin 89 de formaţiuni politice, dintre care 37 au primit deja aprobarea de funcţionare. Un sitecare monitorizează înregistrările de partide redă lista tuturor acestor tentative de implicare oficială în treburile cetăţii. Lectura acestei liste ar fi plină de haz, dacă nu ar fi tristă. Din denumirile partidelor reies cîteva tendinţe psihanalizabile ale fondatorilor. Întîi, una separatistă:

• Partidul pentru Argeş şi Muscel,
• Partidul Gălăţenilor,
• Uniunea Salvaţi Bucureştiul,
• Partidul Botoşănenilor,
• Partidul Vâlcenilor,
• Partidul Transilvania Democratică,
• Partidul Vâlcea Turistică,
• Partidul Vrancea Noastră,
• Uniunea pentru Rădăuţi,
• Partidul Societăţii Ieşene,
• Partidul Renaşterea Săcălazului,
• Partidul Pentru Iaşi,
• Partidul Alianţa pentru Domnești,
• Partidul Ţării Făgăraşului,
• Mişcarea pentru Medgidia,
• Partidul „Mândri că suntem Arădeni”,
• Partidul Maramureșenilor,
• Partidul 200 pentru Bucureşti – P200B,
• Partidul Uniunii Pensionarilor şi Oamenilor Săraci din Maramureş,
• Uniunea Independentă pentru Sighişoara,
• Partidul Alianţa pentru Arad,
• Partidul Pentru Cluj

Apoi, una nostalgică:

• Partidul Comuniştilor
• Partidul Comunist Român [Rotaru]
• Partidul Naţional Ţărănesc
• Partidul Neosocialist
• Partidul Naţional Țărănesc Maniu-Mihalache
• Partidul Comunist Român [Crețu]
• Partidul Creştin Comunist

Şi, în sfîrşit, una obsesional comică:

• Partidul „Democraţie Directă Sarmisegetuza”
• Partidul Getodacia
• Partidul Dacismului Conservator Autonom
• Partidul Revoluției a III-a Forţă
• Partidul Forţa Pensionarilor
• Partidul Pirat România
• Partidul Noua Ordine Mondială a Stăpânului Alpha şi Omega

Vrem o nouă clasă politică, salutăm apariţia unui număr semnificativ de iniţiative politice, ne bucură că românii vădesc un entuziasm al implicării politice comparabil cu cel de acum un sfert de veac, dar s-avem rezon. Dacă oferta pentru înlocuirea impostorilor şi ticăloşilor din fruntea bucatelor este aceasta, mai bine o lăsăm baltă. Şi probabil că rostul acestui val de partiduleţe fără cap şi fără coadă este tocmai acela de a ne face să exclamăm dezarmaţi: „N-ai cu cine, dom’le, n-ai cu cine!”.

de Horia Brad RostOnline